va mai amintiti???
-
0 0Am postat demult pe forum...Am primit multe sfaturi atunci ... Iata, timpul a trecut si ceva s-a intamplat. Acum, sunt singura, trista, ranita si daca atunci aproape ca stiam ce vreau acum nu mai stiu nimic.
Ce s-a intamplat... am hotarat sa ne despartim si ne-am despartit... Acum, exista un gol in sufletul meu.
Ca sa va amintiti … era vorba de o relatie deloc constructiva care, dupa aproape 4 ani, avea sa se termine…
Atunci… aveam un sprijin in Mark (made in England) cu care ma intalnisem si urma sa ne mai intalnim. Dar, motivul despartirii nu era sa fie Mark.cu toate ca asa scrisesem… “Sa renunt la o relatie de 4 ani, care scartie si care nu e deloc constructiva pentru .... CE? Poate fi ceva, poate sa nu fie.” De fapt renuntam pentru mine la acea relatie…
Eh… iata, acum ne-am despartit…iar Mark ma asteapta pe 13 octombrie in Arad (vine sa ma ia din tara) sa ne petrecem o minunata vacanta de 1 saptamana prin Europa. Ce probleme mai am??? N-ar trebuie sa mai am nici o problema, din moment ce s-a intamplat exact ce mi-am dorit…. Si totusi … si totusi... SI TOTUSI............. -
E o povestioara pentru copii care se numeste "Parca mai ramane ceva..."
E vorba de un baietel care se loveste la un degetel. Mamica i-l bandajeaza frumos (ii face si fundulita
), iar copilul se simte erou printre prietenii lui, care il intreaba cum a facut buba. Asa... bubitza se vindeca, bandajul dispare, viata baietelului revine la normal... adica nu mai are nimic deosebit. Asa ca, la sfarsitul povestioarei, el ramane cu un fel de nostalgie dupa gloria pierduta si isi zice: "Parca mai ramane ceva..."
Asa si tu. Normal, o relatie de 4 ani nu poate fi stearsa cu buretele din memoria ta. Buna, rea, dupa o experienta ramane intotdeauna un "ceva..." care te-a definit o perioada de timp si pe care, prin urmare, trebuie sa-l accepti ca facand parte din tine. Asta nu inseamna ca acesta te va impiedica sa traiesti alte experiente - ba din contra!
-
Vezi sa nu faci din Mark 'persoana de tranzitie'. Eu cred ca doar asta va fi el pentru tine, te vei folosi de prezenta lui ca sa treci mai usor peste despartire. Cand greul va fi fost trecut, te vei orienta catre alte zari.
Mie mi-e clar ca acest Mark nu-ti inspira o pasiune nebuna din moment ce iti pui intrebari...
Ar fi mai bine sa treci peste momentul asta de separare fara sa te folosesti de altcineva, cel putin nu in sensul asta. -
Este si normal sa te simti cumva...ranita, sa ai senzatia ca ai facut ceva rau, sau chiar sa vrei sa dai timpul inapoi. E normal, 4 ani nu sunt de ici de colo. Trebuie sa fii puternica, sa accepti ca timul trece, lucrurile se schimba. Nu te refugia complet in Mark, nu te arunca inainte. Ai rabdare sa vezi ce si cum si daca ai sa consideri ca este demn de oata increderea ta...deschide-ti sufletul (dar nici atunci complet, mai lasa-ti o portita de evadare...) Analizeaza-ti fosta relatie si mai ales pe tine. Aceepta ce era bun si schimba ce era rau. Nu uita, ca viata se INTELEGE privind inapoi, dar se TRAIESTE privind inainte! Mult suuces!
-
Mi-e foarte greu. Din multe puncte de vedere. Mai sunt si alte probleme in afara de faptul ca sunt "dependenta emotional" de cineva... Trebuie sa fac terapie nu numai cu mine ci si cu baietelul meu (care are doar 6 ani) pentru ca nu intelege de ce nu mai are tata!!!Si nu intelege de ce a plecat... Iar eu ma simt din ce in ce mai rau... cu toate ca ar trebui sa fie foarte puternica pentru el. Viata mea nu mai este a mea, este a lui si pentru el trebuie sa fie bine, mai inainte de toate... Mark... ar fi o relatie imposibila... mii de km si nu numai! Si da, este adevarat ca Mark este si va fi acum un sprijin...
-
Atat timp cat tu constientizezi ca Mark iti este un prieten, poate ca e bine sa iesi cu el sa ai acea vacanta...
Cand te mai cuprinde nostalgia dupa acea relatie "deloc constructiva", adu-ti aminte de ce nu era constructiva si cat rau iti face si de motivele care ti-au dau puterea sa te desprinzi de ea... Ai facut f bine ca ai avut curajul sa nu lasi o iubire sa te distruga, acum nu te inneca precum tiganul la mal...
Succes! -
Pai nu vreau sa ma inec ca tiganul la mal, dar imi este atat de greu... Asta fac, ma gandesc la tot ce a fost mai rau in toata povestea asta si totusi imi vin in minte (inevitabil) toate celelate lucruri minunate.... Plus ca nu si-a luat lucrurile toate, plus ca asta mic ma intreba non-stop de el si vrea sa-i dau telefonul sa vorbeasca cu el... Ah... nu stiu ce sa mai zic! Incerc din rasputeri sa fiu tare si sunt convinsa ca am sa trec si peste asta, dar E ATAT DE GREU..........
-
As vrea sa pot sa vb cu el... Aseara a inceput sa planga ca el nu mai are tata. Putin mai tarziu s-a potolit si mi-a zis "Aha... deci asta inseamna cand parintii divorteaza"!!!Apoi a vorbit cu el o jumatate de ora la telefon si printre discutiile despre tom si jerry... ii spunea sa vina mai repede acasa ca parintii lui nu au de ce sa divorteze!!! Iata...
Nu stiu ce sa zis... -
Mada...undeva intre tine si baietelul tau e o problema de comunicare.Sa nu mi-o iei in nume de rau.
Spui ca are 6 ani...lucrez de 8 ani cu copii si nu o data am intalnit situatii de genul asta.Chiar admir una din mamicile mele care i-a explicat copilului de 6 ani situatia iar el o pricepe ca atare pt ca vede in mama o f buna prietena.
Ei la 6 ani sunt in stare sa perceapa ca intre cei doi parinti undeva ,ceva se intampla si cei doi nu mai pot si impreuna.Baietelul tau trebuie tratat ca un om mare in situatia asta.
Scuze daca nu am inteles bine situatia sau te-am jignit.Dar vad atatea mamici care nu reusesc sa comunice! si e trist
.