ce sa fac?
-
0 0una din prietenele mele mi-a cerut ajutorul scriindu-mi urmatoarele lucruri:
"Copii mei sunt la varsta marilor intrebari si a marilor pasiuni, iar eu ce sa fac? Eu m-am prostit la aproape 40 de ani. Eu, care eram asa stapana pe mine, eu-care suradeam ironic atunci cand auzeam ca cineva si-a pierdut capul la varsta cand trebuie sa fim in stare sa dam sfaturi. Toul s-a spart in mii de tandari, nu mai dorm ca inainte, nu mai ma pot relaxa, citind o carte care-mi place, nu mai pot gandi cum gandeam, totul se clatina. Nu vad nimic in viitor alaturi de acest barbat, totul ne desparte, la fiecare dintre noi, perechea noastra are nevoie de noi ca de aer-sotia lui si sotul meu. Cel putin in ceea ce ma priveste pe mine, este o panica generala in casa, daca trebuie sa lipsesc cateva zile. Eu nu doresc sa-mi schimb viata, nu doresc sa o schimbe nici el pe a lui, dar este un dracusor mic, care nu-mi da pace si se gasesc tot felul de pretexte de a gasi o cale de comunicare. O bucurie imensa ma cuprinde cand ii aud vocea, se simte si la el acelasi lucru si, cu toate astea, nu doresc sa-l revad si nici el pe mine, cred. Mie mi-e frica de mine, ma tem ca, atunci cand ne vom intalni (si nu putem evita asta la nesfarsit, este totusi prietenul sotului meu si al familiei mele), repet, mi-e teama sa nu fac un gest necugetat. Mi-e drag acest om si nu am ce face chiar daca mi-e greu sa o recunosc si fata de mine.Ce joc, ce nebunie e asta? "
Fetelor , ce sfat sa-i dau?