Relatia mea
-
0 0Fetelor am si eu o mare dilema.
Sunt impreuna cu un tip de ceva timp si inainte de asta am fost foarte buni prieteni. Problema cu care ma confrunt sunt certurile dintre noi, foarte dese inca de la inceputul relatiei. El e foarte imatur si incapatanat, se supara din nimicuri si eu sunt o fire foarte impulsiva, me enervez foarte usor. Ne-am despartit de cateva ori, dar nu serios, adica ne-a trecut in o zi. Il iubesc foarte mult si atunci cand nu ne certam totul e absolut perfect, radem, ne simtim bine, in pat totul e grozav, nu credeam ca o sa intalnesc vreodata un tip ca el. Eu sunt foarte geloasa si posesiva si el nu-mi da niciodata motive sa ma enervez din cauza asta. Si pe langa toate astea pur si simplu mi-e drag, rasul lui, trupul lui, mirosul lui ador totul la el. Nu shtiu ce sa fac totusi, certurile noastre sunt foarte neplacute si stupide in acelashi timp, dar se repeta incontinuu de luni intregi. Sa fie de vina oare faptul ca petrecem prea mult timp impreuna?- ne intalnim in aproape in fiecare zi... Nu stiu ce sa fac, nu cred ca as putea trai fara el, e oare despartirea solutia? -
Despartirea nu-i solutia.Chestia e ca amindoi sinteti prea mindri si nu lasati de la voi..nici unul.Tu,daca te desparti de el tot posesiva vei fi si cu urmatorul ca asa iti este felul
Nu cred ca statul impreuna zilnic cauzeaza certuri.Pai atunci ce te faci cind il iei de barbat si convietuiti impreuna?Pe parcursul unei relatii,unu sau altul mai lasa de la el..e mai maleabil..asta in cazul in care vezi ca persoana de linga tine merita -
Doua pietre tari nu fac faina dupa cit vad eu voi sinteti foarte tineri cam putina maturitate rogute nu te supara. Problema dintre voi doi voi o stiti cel mai bine si ar trebui ca sa va ginditi daca se merita cea ce vrei sa spui sau nu, intrun cuvint tu zidesti sau darimi este vorba de amindoi cind deschideti o conversatie. Cele de mai sus ca va vedeti prea des sau alte lucruri nu ar fi o problema voi doi trebuie sa lucrati la caracterul unu altuia. Intr-o zi stati inpreuna si intreabal sincer ce crede el ca este gresit sau ce nui place la tine sau la convorbirea ta sau la tonul tau si tu la rindul tau intreabal la fel totul trebuie sa fie pe baza sinceritati. Mai adaugati evelor Mos Adam out. Shalom
-
Discutii deschise avem foarte multe, nu asta e problema. E adevarat suntem f tineri si pe buna dreptate imaturi. Chestia e ca desi una discutam si lamurim cu totul altfel sta treaba in practica si are schimbari de dispozitie foarte dese, parca as fi cu doua persoane diferite. Vorbim des de certurile noastre uneori ajungand la concluzia ca ar trebui sa ne despartim, el spune ca nu intelege de ce se supara uneori ca e nebun si se intreaba cum de am atata rabdare sa stau cu el.
-
sa stii ca si eu am aceeasi problema dar am invatat sa evit certurile prostesti(dupa ce am avut parte de ele mult timp)inainte sa participi la o cearta de genul gandeste-te dak merita si dak vezi ca nu,renunta.insa dak e vb de lucruri importante nu te da batuta.totul e sa sa ocolesti certurile fara motiv intemeiat,pt ca nu aduc nimic bun
-
Am trecut si eu prin asa o perioada, acum suntem casatoriti de 2 ani si este minunat. Daca relatia voastra va rezista in timp, veti invata sa va modelati unul dupa altul, va veti cunoaste unul altuia gandurile si reactiile si veti sti evita certurile inutile. Trebuie doar sa lasti de la voi si sa va cunoasteti cat mai bine...statul cat mai mult impreuna este benefic relatiei mai ales daca aveti intentii serioase.Oricum, relatie fara cearta nu se poate, pentru ca va pasa unul de celalalt. Daca vrei, scrie-mi mai multe amanunte cand simti nevoia de un sfat pe adresa melinda13@eva.ro.
-
Subscriu la parerea ca despartirea nu-i o solutie

Tu singura spui ca sunteti imaturi
asa ca aveti nevoie de rabdare, renuntati la mandrie si in momentele de criza ganditi-va dk are rost sa va certati pe nimicuri, amintiti-va de lucrurile frumoase care va tin impreuna... Cand il vezi pe el nervos, incearca sa te temp[erezi si tu, de dragul celor pe care le-ai spus mai sus 
Stati linistiti de vorba, dk vezi ca se enerveaza ii spui frumos ca preferi sa discutati la un alt nivel, aratandu-i si lui un ton calm si linistit... Apoi rememorati ce va tine impreuna, nu ce va desparte, pt ca din cate spui par a fi doar niste nimicuri copilaroase
So, multa rabdare si putere sa iti tii si tu impulsivitatea in frau
! -
Certurile vor fi mereu. Depinde de voi cat de puternice.Eu locuiesc cu prietenul meu,si uneori ne certam atat de rau incat dormim in camere separate.rebuie sa discutati serios, sa vedeti ce puteti remedia. Dar nici asa nu veti scapa de certuri.Probabil ca amanadoi aveti personalitati puternice.Certurile exista mereu in orice relatie, voi trebuie sa munciti sale faceti mai putin violente,si mai rare.Asta numai prin compromisuri si multe discutii.Va doresc succes!
-
auuuuuuuu viataaaaa meaaaaaa alexandra...hahhaaa..parca mi-ai povestit relatia mea, mama....hahaaaa...
exact asa a fost si la noi...prieteni buni ani de zile, apoi iubire nebuna, amandoi orgoliosi si incapatanati, io impulsiva, el si mai dus cu pluta....si certuri la greu inca din prima saptamana...
se numeste imaturitate, iubita...noi ne-am certat ca chiorii si ne-am despartit in 3 ani de cel putin 15 ori...stii cand ne-am potolit??? cand ne-am supt toata seva...cand ne-am despatit 4 luni fara sa stim unul de altul...cand am suferit amandoi ca ultimii oameni (io cu extraveralele in bot
...cand ne-am dat seama ca e mai dureroasa suferinta de a fi departe unul de altul decat de a lua boii de coarne, de a ne da cap in cap si a rezolva lucrurile matur si nu ca doi batuti in cap 
de juma de an nu ne mai certam deloc...dar toate astea s-au intamplat in clipa in care el si-a dat seama c-a gresit si a putut sa zica: da, mey...am gresit fara sa mai arunce vina si asupra mea...
acu serios...fara glume...cumpara cartea: "Dragostea nu-i o intamplare" de david si claudia arp...cititi-o impreuna si veti gasi rezolovarea nebuniei dintre voi
doamneeeeee...heheee..ce m-am distrat cand te-am citit... -
E un mare adevar ca inca nu sunteti maturi , ca nu aveti experienta in mentinerea unui cuplu. Nu te ingrijora,si intelepciunea asta vine cu timpul. Desi, cand te uiti la alte cupluri la care lucrurile decurg firesc, fara frecusuri mari si fara certuri memorabile...iti vine sa-ti pui intrebari. Cred ca este bine sa existe si compatibilitate intre caractere, altfel va macinati nervii si ficatii in certuri si indispozitii. Se vede treaba ca intre voi multa compatibilitate nu este, dar sta in puterea ta sa pastrezi o atmosfera suportabila in relatie. Am impresia ca tu esti o fata isteata, care vede toate aspectele unei probleme. Deci:cand iti da motiv de cearta, fa si tu ciocul mic, musca-ti limba si fa-te ca nu observi. Mai inmoaie si tonul.Da-i exemple bune, poate i se face rusine si mai tace si el. Oricat de certaret ar fi un barbat, eu cred ca va aprecia mai mult femeia care tace si aplaneaza conflictul, decat daca ea s-ar apuca sa ii demonstreze prin replici bine tintite cat de haios e. Nu-l lasa sa te enerveze! Propune-ti sa nu mai sari de fund in sus la toate bazaconiile lui.Atitudinea ta calma si demna il va putea molipsi si pe el. Nu trebuie sa il schimbi, ci doar sa il educi un pic prin propriul exemplu.
-
Mersi mult fetelor, daca totul ar fi asa simplu... Poate ca aveti dreptate ca si eu sunt incapatzanata nevoie mare, dar nici cu el nu-mi e rusine. Uneori ne completam perfect, deci mi-e cel mai bun priten si cel mai grozav iubit pe care l-as putea avea vreodata, dupa un an de relatie eu care de obiecei ma stingeam f usor dupa o luna...inca astept cu nerabdare sa-l vad la fiecare intalnire si nu ma abtin sa zambesc cand vine spre mine! Alteori insa pur si simplu nu-l inteleg, se supara, se deprima fara cine stie ce motiv, nu are chef de nimic, si schimbarile lui de dispozitie sunt f dese ma gandesc uneori ca cer prea mult de la el, poate eu nu sunt "the one" pt el, poate intr-o zi o sa gaseasca tipa care sa-l tina in priza incontinuu sau poate asa ceva nu exista decat in filme si noi suntem doar oameni GOD I'M CONFUSED!!!
-
si eu cu prietenul meu ne certam ca nebunii! dar eu cred ca de cand am inceput sa intru pe eva sa citesc,sa ma sfatuiesc cu fetele m-am maturizat;si nu mai sar la cearta una doua.Iar el a luat exemplu de la mine,si de ceva vreme suntem 2 ingerasi care stau bot in bot cand sunt impreuna,suntem prea ocupati sa ne simtim bine unul in compania celuilalt incat am renuntat la certuri prostesti.
Inainte sa incep sa fac crize,imi amintesc cat de mult ii place lui sa ma vada zambind,si incep sa-i spun ce ma deranjeaza calma si zambind.......iti dai seama cum ar fi sa apar ca un monstru cu gura pana in pamant si tipand la el.....mi se face frica!
Conteaza mult felul in care ii spui unui om ceva,cand vrei sa-i transmiti ceva ce te deranjeaza ai grija mare la ton..........daca incepi sa tipi la el nu rezolvi nimik. -
si eu am avut o relatie foarte asemanatoare cu a ta dar nu am rezistat mai mult de 3 ani.Ce sa zic poate am fost amandoi imaturi iar certurile dintre noi se inmulteau pe zi ce trecea si am ajuns intr-o situatie insuportabila.Am ajuns la concluzia ca unele firi sunt pur si simplu incompatibile oricat de multe compromisuri ai face si oricat de mult ai iubi.Sper ca in cazul tau sa fie altfel,sa va puteti rezolva toate problemele.sa fii fericita!