Sinceritate

  •  
    • 235 mesaje
    20 Sep 2005, 01:42
    0 0
    Nu stiu daca vi s-a intamplat in viata de zi cu zi: am fost sincera, am spus adevarul si am pierdut...cu o minciuna as fi rezolvat imediat problema.

    Dar in dragoste...ce parere aveti? Cat de sinceri suntem (ar trebui sa fim) cu partenerul? A fi sincer este semnul slabiciunii, ca sa nu mai folosesc alt cuvant sau e un lucru bun?
  •  
    • 1037 mesaje
    20 Sep 2005, 01:54
    0 0
    Eu zic..depinde de situatie.Daca e ceva de scurta durata e buna minciuna dar daca e o chestiune cu bataie lunga atunci trebuie spus adevarul.
  •  
    • 709 mesaje
    20 Sep 2005, 08:34
    0 0
    mizez pe sinceritate..daca nu faceti nimic interzis...nu aveti de ce minti.....
  •  
    • 1105 mesaje
    20 Sep 2005, 09:11
    0 0
    Sinceritatea este o conditie NECESARA,(dar nu si suficienta)pentru a intemeia o relatie adevarata.ADEVARATA...
    Pentru "celelalte" nu este necesara..asta-i sigur...
    Sinceritatea implica incredere..iar fara incredere nu exista dragoste...
    Nimic mai simplu..
    Minciunile "necesare" intr-o relatie se razbuna, in timp...
    Chiar ieri vorbeam cu baietelul meu despre lucrurile astea..si i-am spus vorba aceea celebra..
    "..and the truth will set you free..."

    Stiu ca par sabloane, dar viata m-a invatat ca nu sunt..chiar daca pe termen scurt se pare ca pierzi, in timp...CISTIGI..
  •  
    • 11438 mesaje
    20 Sep 2005, 09:15
    0 0
    nu sunt doar sabloane, silvanita...
    sunt adevaruri iar cei care nu tin cont de ele se vor lovi de suferinte (mai devreme sau mai tarziu) pana in clipa in care se desteapta
  •  
    • 728 mesaje
    20 Sep 2005, 09:17
    0 0
    Si eu am gresit in relatii, atat de mult incat riscam sa pierd increderea partenerului, dar nu puteam sa ma uit in ochii lui stiindu-ma vinovata, asa ca l-am luat pe mai departe si i-am zis ce am facut... Conteaza si cum i-o spui...
    Toti trebuie sa constientizam ca nimeni nu e perfect Si ca tu ai invatat ceva din greseala ta si ca regreti si poate calitatile tale si insasi sinceritatea in sine fac mai mult de cat acea greseala... Si ca nu multi sunt in stare de sinceritate...
    Bravo tie ca i-ai spus, e vina lui ca nu a stiut sa aprecieze...
  •  
    • 445 mesaje
    20 Sep 2005, 09:20
    0 0
    neatza gagice!!!
    adevarule perceput diferit de fiecare in parte. eu am regretat de multe ori ca am vrut sa fiu sincera in relatie si am luat-o in gura ca el interpreta cu totul altfel toata situatia.
    acume adevarat ca al meu era (este) si psihopat si paranoic, dar eu sunt de parere ca daca tu stii ca e mai bine sa omiti anumite aspecte ale unei situatii sa o faci fara sa sa te simti vinovat.
    ok. cam atat la topic. voi ce mai faceti?
    pup u all!!
  •  
    • 3729 mesaje
    20 Sep 2005, 09:56
    0 0
    Daca nu merge cu sinceritatea eu incep sa-mi fac propaganda "vezi am fost sincera,puteam sa mint,de ce nu-mi apreciezi sinceritatea??" si de obicei daca stiu sa-mi pledez cauza merge. O minciuna va fi descoperita si pedepsita,dar sinceritatea va fi apreciata indiferent cat de grava e.
  •  
    • 609 mesaje
    20 Sep 2005, 10:04
    0 0
    Din pacate, si eu am patit-o!Am fost la mai multe interviuri, am raspuns sincer la toate intrebarile, nu mi-am creat nici o clipa alta imagine decat cea reala, si totusi am pierdut!Am observat ca daca esti mai putin sincera, ai mai mult de castigat!
  •  
    • 2292 mesaje
    20 Sep 2005, 10:04
    0 0
    Din pacate, pentru mine eu nu prea pot si nici nu prea shtiu sa mint. Aproape intotdeauna am fost sincera si am pierdut. Fosta mea sefa spunea "Catalina, oamenii nu au intotdeauna nevoie de adevar!" Poate ca are dreptate caci altfel nu vad de ce spunand adevarul pierd.
    Unii prefera o minciuna frumoasa decat un crud adevar...poate acesta este motivul pentru care oamenilor le plac minciunile.
  •  
    • 5531 mesaje
    20 Sep 2005, 10:07
    0 0
    Sunt pro sinceritate insa am constatat ca uneori, minciunelele (Lele ) nevinovate sunt utile.
    Depinde de la caz la caz, insa eu prefer ca dimineata, cand am fata sifonata rau si arat ca o masina furata, sa-mi spuna: "ce fatza de pisica adormita ai!" decat sa ma loveasca cu o replica de-aia: "du-te si fa-ti ceva la fatza aia ca am inceput sa am aritmii cardiace dimineata"

    Intelegeti voi la ce fel de minciunele ma refer ...
  •  
    • 11438 mesaje
    20 Sep 2005, 10:13
    0 0
    nu confundati lucrurile...
    la interviuri trebuie sa fii sincera dar sa stii sa te vinzi...ambalajul intotdeauna conteaza...
    daca minti, oricum se va descoperi ca esti altceva decat ai expus ca esti si vei avea mult mai mult de pierdut...
    voi vorbiti aici despre diplomatie...care n-are nici o treaba cu minciuna
  •  
    • 445 mesaje
    20 Sep 2005, 10:20
    0 0
    ok! eu ma refer la minciuni de genul: ies in oras cu prietena mea. stiam ca suntem numai noi 2. in oras se intampla intr-un fel ca mai apare un tip la masa. nimic intre noi. cunostinte si atat. ma intalnesc cu al meu si ma intreaba ce am facut in oras...unde am fost..bla bla...
    eu stiind ca el urmeaza sa faca o criza de gelozie nefondata daca-i spun ca ne-am gasit cu un tip in oras si a stat cu noi la masa, prefer sa-i spun ca am fost numai eu cu prietena mea.
    ceva de genul. coerent?
  •  
    • 1652 mesaje
    20 Sep 2005, 10:22
    0 0
    eu de egoista ce sunt apelez mai tot timpul la sinceritate,chiar dc asta inseamna sa ranesc de multe ori multe persoane.Pur si simplu minciuna mi se pare o povara greu de dus si nu am chef sa ma incarc aiurea dc se poate si altfel
    Cu toate astea,cand e necesar stiu sa si mint dar cand o fac o fac cu atata arta si maiestrie ca nici o sansa sa fiu prinsa cu matza in sac.Pe bune,mi se pare ca singurul lucru mai rau decat sa fii mincinos e sa minti p.rost
  •  
    • 107 mesaje
    20 Sep 2005, 10:28
    0 0
    Albina, si daca, din intamplare, afla de celalalt tip, nu crezi ca e mai rau?
  •  
    • 1652 mesaje
    20 Sep 2005, 10:35
    0 0
    E f f adevarat ca majoritatea oamenilor prefera sa fie mintiti insa eu nu fac parte din ei...as putea sa tolerez in continuare o persoana care m-a mintit,chiar sa continui sa fiu amica/prietena cu respectiva persoana dar in ochii mei isi pierde complet valoarea inidiferent ce ar face de atunci inainte...increderea odata pierduta nu se mai castiga inapoi,cel putin in cazul meu asa e
  •  
    • 1564 mesaje
    20 Sep 2005, 10:45
    0 0
    Unul mai destept ca mine a zis odata:"cuvantul i-a fost dat omului ca sa-si deghizeze gandirea".Vreau sa sugerez si eu ca sinceritatea (mai ales cea brutala), deserveste intereselor noastre de multe ori.
  •  
    • 445 mesaje
    20 Sep 2005, 10:49
    0 0
    subscriu mahabharata.
    si subscriu angel... daca mist o fac cu cap.
    daca afla intr-un fel sau altul spun si eu ca atrecut si s-a asezat sa salute si a plecat
    si crede-ma ca numai el m-a format si daca e nevoie mint asa de bine ca ajung sa cred si eu.
    partea nasoala e ca nu eram asa inainte..
  •  
    • 1462 mesaje
    20 Sep 2005, 10:59
    0 0
    eu sunt de parere ca si adevarul chiar daca doare uneori,poate fi spus cu blandete in asa fel ca macar sa nu doara asa de tare.
    DAr daca l-as insela pe iubitul meu si el ar banui ,nu as recunoaste nici daca m-ar tortura.
    Eu recunosc ca mint,dar numai cand este absolut necesar,de obicei aplic "vorba dulce,mult aduce" si scap mai ieftin.
  •  
    • 3729 mesaje
    20 Sep 2005, 11:14
    0 0
    Uneori, desi e gresit, pornesc cu incapatzanare, asta sunt EU,sunt ASA,cine ma accepta OK,cine nu...si mai OK,poate gresesc,dar urasc sa am pe constiinta o minciuna. Eu am intrat in actuala mea relatie cu un secret,si pana l-am spus am indurat si am ajuns sa nu mai fiu buna de nimic. Nu era ceva ingrozitor,dar ma rusinam...si cand nu s-a mai putut l-am spus si mi-a fost iertat...insa si azi iubitul meu mai face misto pe tema aia.
    Asa ca pornesc cu tupeu. La interviuri mai ales imi place sa ma tin tare pe pozitie sa iasa ca si cum EU as face interviul. Spun de la bun inceput ce VREAU si ce OFER,nu o lungesc...si in general am vazut ca oamenii hotarati au TRECERE)