sentimente
-
12 Sep 2005, 11:310 0sentimentele sunt...momente,franturi ale existentei.Le acceptam pentru ca avem nevoie,le respingem pentru ca deranjeaza.E frumos,inaltator sa iubesti dar...pana unde vrem sa ne-naltam?Caderea doare...Si totusi riscam!Riscam din nou si din nou...Constienti,acceptam durerea...De ce?Ce am fi fara iubire,indiferent unde,cand si de ce.Cine ar mai avea vreme de-ntrebari?Aminteste-ti ca esti liber sa iubesti!"Si spune-mi/Din cati avura norocul sa te aiba asa,/Cati au murit/Si cati blesteama de a nu te fi putut uita?.."(Minulescu)Acesta e riscul de a iubi,dar ce-am fi fara el?
-
12 Sep 2005, 11:35Trebuie mai intai sa ne iubim pe noi,si abia apoi sa ne aruncam in bratele iubirii de semeni. Cred ca iubirea de sine este protectia in fata suferintei atunci cand iubirea de semeni se destrama
-
12 Sep 2005, 11:44Am inceput de curand sa-mi spun "mama tuturor ranitilor", din cauza relatiilor din ultima vreme in care eu am stat si l-am ridicat pe domnul X sau domnul Y, dand de la mine dragoste, putere, intelegere, eforturi, lacrimi nervi etc, totul in numele dragostei, ca pana la urma eu sa fiu cea care a pierdut totul, desi a dat totul, dar a dat in van...
Iubesc si acum, dar cred ca in sfarsit am invatat si eu ceva: am sa dau, dar am sa si cer si nu mai am de gand sa imi irosesc energiile, sentimentele si timpul intr-o relatie care nu merge, nu am de gand sa ma mai agat de sperante desarte, pt ca si asa am pierdut mult timp din viata mea pe din astea, oricum nimeni nu castiga daca as sta intr-o relatie care e sortita esecului... Asa ca am de gand sa rup raul de la radacina, si cu toata dragostea pe care i-o port, sa-i spun respectivului: mi-a parut bine, dar mai mult nu are rost, atunci cand va fi cazul...