& sau ||
-
0 0Ce credeti?
Dragostea si cariera merg mana in mana sau trebuie sa renunti la una pentru cealalta?
In cazul vostru cum a fost? a trebuit sa renuntati la cariera pentru a fi cu cel iubit,ati renuntat la dragoste pentru a avea o cariera stralucita sau le-ati putut face pe amandoua? -
Pe mine m-a educat tata asa: "Munca niciodata nu te tradeaza, oamenii da". Asta-i unul dintre motivele pentruy care, cand eram foarte tanara mi-am ales de barbat unul care spunea ceva similar, tot timpul: "In jurul tau multe se schimba si se prabusesc, dar efortul pe care il pui in profesia ta nu se iroseste niciodata". Cu filozofia asta, am avut verde sa pun cariera pe primul loc (cu toate iunvestitiile successive in educatie, trait departe, etc etc pe care le presupune)...Dar am pierdut, fireste, casnicia.
Cand s-a intimplat ïnevitabilul"esec" m-am intrebat daca nu cumva am facut o eroare imensa alegand in tineretze cariera. Si acuma am si raspunsul: NU. Acum am o cariera si imi pot permite si o viatza de familie plina. Sigura, cariera este acum pe planul 2 si in urmatorii citiva ani va fi moderat "stralucita", dar inca am un potential urias sa o pun back on the fast track, cand voi considera ca e cazul.
Fireste, alegerea asta e ceva foarte personal, cred ca majoritatea femeilor ar raspunde la intrebarea Cariera vs Familie: Familie....fiidca asta-i adevarata menire a femeii pe pamant. Eu una am imens respect pentru cele care gandesc/simt/aleg asa. -
Hihihi! Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu as renunta niciodata la cariera pentru un barbat, dar nici la un barbatul meu pentru cariera. Cred ca pot sa le fac sa se imbine foarte misto. Daca as avea o oferta extraordinara,undeva in alta tara,probabil ca m-as gandi de doua ori. pana acum am reusit sa imbin utilu (job-ul) cu placutul (iubitul).
-
Calea de mijloc e minunata, dar pentru 90% dintre muritori implica mediocritatea, atat in relatie cat si in cariera. Foarte putini oameni au combinatzia necesara de noroc, inteligentza, energie care le-ar permite un success pe ambele planuri.
Eu am fost convinsa ca sunt unul dintre acei oameni speciali, hehehe, dar era doar "wishful thinking".... -
eu stiu ca nu le poti avea niciodata pe toate...
pana acum am reusit sa le imbin. nu am o cariera de exceptie... familia pentru mine vine pe primul plan, fara a fi totusi coana mitza gospodina...
nu cred ca as renunta la familie ptr. cariera. nu se poate pune problema. imi sprijin sotul si incerc sa am si eu cariera...
cred ca e bine sa alegi calea de mijloc, fara a fi neaparat mediocru...
nu inseamna ca ai o cariera de succes daca stai de la 8 la 12 noaptea la serviciu si nu ai timp de nimic...
si cariera te poate trada... n-ai mai vazut? la un moment dat se poate prabusi tot, firma se poate inchide, poti ramane fara serviciu...
atunci, daca nu ai nici familie care sa te sprijine... ce-ai realizat de fapt?
e o simpla parere... in viata treci prin multe si cine se asteapta sa poate programa ceva, se inseala...
cel putin eu asa cred... oricum succes in cariera si multa bafta cu sotii si copiii... va pup, cory. -
daca cel de langa tine te sprijina in ceea ce faci, poti sa le ai pe amandoua.
eu am un prieten de nota 10 - stie ca am multe responsabilitati, stie ca de multe ori ajung rupta acasa seara, dar mereu ma sprijina si ma impinge de la spate cand simt ca nu mai rezist (mi se intampla si mie cateodata) "hai ma, ca te-ai zbatut atata, nu trebuie sa renunti acum". reciproca e valabila
-
Si eu cred ca pentru a imbina cariera si sentimentele trebuie sa ai parte de sprijin. Eu ii ofer sprijin pentru ca el tocmai se lanseaza in cariera,si-a deschis un cabinet de avocatura,stiu ca are nevoie numai de incurajare, iar el ma sprijina cat poate deoarece eu urmez si facultatea de stiinte politice si in acelas timp lucrez pentru o agentie de presa, unde ma zbat pentru o promovare,care inseamna un pas important in viitoarea mea cariera. Chiar daca uneori seara suntem morti de oboseala si nu suntem capabili de tandreturi, exista intotdeauna weekend-ul care este 100% pentru noi.Asa reusim
-
Fortelady...naivitatea ta ma induiosaza...tu esti eu acum 10 ani, cand aveam cel mai supportive partener din lume si si eu credeam ca pun putin on hold viatza de cuplu si dupa aceea, dupa ce lucrurile sunt rezolvate cu cariera, pur si simplu reluam totul de la acel punct inainte...
Boy...was I naive or what?
Helooo....oamenii cred ca sunt in sa sa impace si capra si varza, partenerii lort ii asigura ca totul va fi bine si ii sprijina...dar REALITATEA e alta, aceleasi cauze duc inevitabil la aceleasi efecte...este doar o chestiune de timp.
Va amagiti
dar e ok...cata vreme te minti poti evita deciziile dureroase si pe urma nu mai trebuie sa iei tu decizii...le ia viatza pentru tine...hahahaha
In fine, poate aveti dreptate si am exagerat eu...intr-un fel, am fost o extrema, eu cand am zis ca vreau o cariera mi-am propus sa ajung sa lucrez cu cei mai buni din lume in profesia respectiva, poate de-aia nu a fost chip sa impac si capra si varza. -
classy, poate oi fi eu naiva (nu zic nu, am 25 de ani, da' experienta de viatza cu carul, si nu multe au realizat singurele in viatza cate am realizat eu pana acuma)
da iti spun eu ca numa' asa poti sa ai echilibru interior.
eu sunt programator (printre altele mai putin interesante) - cand ai cate un deadline la aplicatie sau crapa ceva si e in productie, mort-copt tre' sa fii acolo. nu conteaza ca acasa ai tigaia pe foc, sau rufele in masina. prietenul meu e tot programator. si el e la fel. cand are nevoie sa stea peste program ca sa termine ceva, cand are o sedinta pe neprevazute sau crapa ceva in aplicatie si trebe' rezolvat, la fel- lasa totul balta si se apuca sa rezolve. si e chiar foarte apreciat in ceea ce face.
s-a hotarat in vara ca mai vrea un master- si a fost admis la o universitate in Paris. eu am fost prima care i-a tinut moralul pt ca era sigur ca nu intra (si a intrat!!) si tot eu o sa ii tin moralul si sa il iau la suturi cand o sa fie demoralizat si descurajat. pt ca e o investitie in viitor -in primul rand al lui. asta inseamna inca un an in care o sa stam-eu in romania, el in franta. dar nu ma plang, eu am treaba aici cat pt 5, el acolo la fel.
p.s. si daca te induiosez.... chiar nu imi pasa.
-
Masterate...doctorate...toate prin strainatate...in marile capitale ale lumii..job-uri de mare raspundere...been there done that..si eu si ex-ul. Chestii care limiteaza mult timpul petrecut impreuna si uneori te plaseaza in tari diferite...dupa aceea, chiar pe continente diferite, ca optiunile se mulltiplica si devin tot mai tentante...
Iti doresc multa, multa bafta! Eu am sperat ca voi scapa fara sa platesc pretzul, fiindca atat eu cat si sotzul meu eram niste oameni atat de speciali
, nést pas? dar am esuat.
Stii ce-i interesant? Ca am esuat exact inainte de a atinge malul celalalt, adica reusesm sa rezolvam toate provocarile in cariera, ne puteam dedica familiei...dar eram deja instrainati...Am crezut pina in ultima clipa ca eu, noi, suntem exceptia si nu se aplica logica, experientza comuna. Nu am rezistat un an, ci 14... asa ca nu ma mira cat esti tu acuma de increzatoare. Exact asa am fost si eu. Si nici ca mi-a pasat ce zic/cred ceilalti,"Ëu stiam mai bine..."
Ce caraghios, imi dau seama acum.... Nimic mai caraghios decat arogantza celui care nu a fost inca humbled by life. -
Acum doi ani am fost pusa in cruda ipostaza de a alege intre dragoste si cariera. Eu lucram la momentul respectiv intr-un salon de infrumusetare-cosmeticiana, eram totusi la inceput, lucram abia de aproape un an dar imi placea ce faceam si imi mergea bine, si ce era mai important, din ce in ce mai bine.
L-am cunoscut apoi pe EL, cel care acum mi-e sot si in cateva saptamani tatal copilului meu. El..era departe...departe de orice sansa de a imbina dragostea si cariera eram si eu. Si...am ales. Am ales dragostea, am ales familia, l-am ales pe el. Am renuntat de moment la tot doar pentru EL.
De multe ori ma intreb acum daca am facut oare bine...Si Da, cred ca am facut bine . El si bebele nostru sunt cei mai importanti din viata mea. Si cred ca as face la fel daca am lua-o de la inceput.
Mi-e dor de munca mea, de meseria mea...dar trebuie sa rezist...avem planuri care acum incep sa prinda contur, am reusit sa cumparam un apartament la parter intr-o zona buna, cu vad bun, si dupa calculele noastre pana vara ce vine o sa fie totul aranjat: propriul meu salon de infrumusetare in care TOTUL o sa fie perfect, pana la cel mai mic detaliu. Atunci o s aputem sa ne intoarcem acasa si totul o sa fie bine si pe planul sentimental si in cariera.
Poate altele sunt de alta parere...ca pe primul loc trebuie sa fie cariera...eu insa v-am spus istorioara mea...nu zic...nu e usor dar...mie mi se pare ca merita.