Familie in pragul destramarii... :(
-
0 0E vorba despre familia mea (mama,tata,frate de 10 anisori)... parinti de varsta a 3-a. Eu nu sunt aproape de ei, ci la vreo 400 de km distanta, merg doar de vreo 3-4 ori pe an acasa.
I s-a nazarit la tata-meu ca vrea sa divorteze la 64 de ani ce-i are si cu un copil de 10 ani... care ar avea nevoie de o familie unita sa-l sprijine!
Nu-i vorba de o alta femeie, ci de lucruri marunte care s-au adunat in timp si care ii macina pe amandoi. Nu mai sunt dispusi sa asculte, nu mai au rabdare unul cu altul... Eu inclin sa cred ca vina este a lui tata-meu care n-a stiut niciodata sa se apropie de cineva, s-a concentrat mai mult pe munca lui si prea putin pe familia noastra. Nu a venit niciodata la noi la scoala, sau la doctor, sau in vacante... A avut intotdeauna ceva cu rudele mamei, desi toate au o situatie materiala mai buna decat rudele lui care ... nici macar nu-si vorbesc de ani buni (sunt vreo 6 frati). Cand aveam probleme in familie stia toata lumea pentru ca lui ii placea sa se dea drept victima. In fine, povestea e lunga, dureroasa!
Problema mea este ca am nevoie de ajutor sa-l scot din starea asta, sa renunte la ideea stupida cu divortul, sa-i zic ceva ORICE... Pentru ca altfel, risc sa o pierd pe mama... O distruge cu zile...
E suparata si deprimata, s-a si imbolnavit din cauza asta! Si-a pierdut speranta... Ma doare sufletul cand ma gandesc la ea si la frate-meu cum stau acolo... in atmosfera aia apasatoare si grea! As muri o data cu ea daca s-ar stinge din cauza unor suparari stupide, din cauza unor idiotenii! 
Am incercat sa vorbesc cu tata-meu, e fff dificil de purtat o discutie cu el! Nu-i pasa daca moare si ce lasa in urma lui, nu-i pasa de mama ca e bolnava sau de frate-meu! Is distrusa de situatia asta!! Nu stiu cum sa procedez, insa ma gandesc in fiecare zi la mama, ca poate n-o sa-i mai aud vocea la telefon maine...
Nu stiu daca mi-as ierta vreodata faptul daca mama s-ar stinge de suparare... ca as fi putut sa fac ceva sa indrept lucrurile... si mama ar putea fi fericita!
Am nevoie de un sfat, de o vorba, o idee, sa-i scot din starea asta si sa-i fac sa vada realitatea...
-
widow, eu as zice sa nu te amesteci in poveste (chiar daca te doare) - daca cu tatal nu se poate discuta si e ferm hotarat sa se desparta, chiar daca ar renunta la divort ar putea face probleme mai tarziu in familie. mai bine sprijin-o pe mama ta sa treaca prin perioada asta, mai ia-o pe la tine 2-3 zile sa mai iasa din atmosfera aia... stii cum e, "dragoste cu sila nu se poate".
daca e sa se razgandeasca, tatal tau se va razgandi singur. nu tre' sa il bata nimeni la cap...
poate fetele cu mai multa experienta de viatza te pot sfatui mai bine ca mine -
fortelady: nu mai e vorba de dragoste de mult timp, poate nici de respect! Insa nici nu ai idee ce ar putea inseamna despartirea... Partaj si toate cele! Ar insemna ca mama sa plece de acasa, nu ar avea unde sa mearga, frate-meu cu cine ar ramane...?
Sper sa nu se ajunga totusi aici!
Cel mai mult are de suferit frate-meu, e teribil de greu pentru el, desi micutul tine in el tot!
Nu pot sa nu ma implic, trebuie sa fac ceva! Ei nu-si vorbesc, iar lucrurile n-o sa rezolve de la sine. Cateodata treaba se strica tocmai pentru ca noi nu facem nimic pentru a remedia situatia. Sunt convinsa ca as putea rezolva lucrurile daca amandoi m-ar asculta, daca... nu stiu...
-
daca el si-a bagat in cap asta,greu va fi sa-l convingi sa renunte!mai ales daca spui ca mereu a fost departe sufleteste de familie
trist! ai grija de mama ta! e cel mai bun lucru pe care-l poti face! poate ar ajuta daca ai sta cateva zile acolo! chiar daca e tensionata atmosfera,macar poti vedea la fata locului despre ce este vorba! -
Cred ca inteleg situatia dureroasa prin care treci. Ai mei suna casatoriti de 22 de ani,s-au certat si s-au amenintat cu divortul mereu,uneori pana si noi (eu si sora mea) credeam ca ar fi mai bine,dar totusi parca nu-i vedeam despartiti.
Singurul meu sfat e sa ai grija de mama ta.Asa cum poti,la telefon,sa-i scri,ORICE! Din cate am inteles tatal tau este decis, si la anii lui nu-l mai schimbi. Poate va realiza chiar el ca a gresit. Acum daca ar sta in aceasta casnicie pentru tine,sau fratele tau,gandeste-te ce zile amare i-as face mamei tale...stiind ca el vroia de fapt sa divorteze.
Gandeste-te mai bine la toate modalitatile de a o scoate pe mama ta din suferinta. Ia-o la tine,macar un timp, sau vorbiti mai des la telefon... -
seabusi vaduvita,
hai ca nici io nu mi-s in apele mele sa te iau putin la hlizit si sa-ti mai treaca dar ia d-aci si un sfat de la mine...
ia-i si pe maica-ta si pe frate-tu la tine cel putin 2 sapt....sa simta taica-tu cum e sa fie singur...
daca asta vrea n-ai ce s-ai faci, dar cel putin maica-ta va schimba peisajul...plus...incearca sa-i dai ceva de lucru cand ajunge in timisoara...sa-ti faca curat, sa te ajute cu planurile de viitor, cu banii...alea..alea...
in aceste momente ea trebuie sa se simta utila...macar pt. copii daca pt barbat nu
-
Multumesc tuturor pentru raspunsuri!
Din pacate, lucrurile nu sunt asa de simple...
Nu pot sa o iau pe mama-mea de acolo pentru ca ea inca mai lucreaza, mai are vreo 2-3 ani pana la pensie. Apoi, in mod sigur o sa o aduc la mine! Frate-meu merge la scoala, e in clasa a 4-a acum.
Apoi, ar mai fi si tata-meu... care desi greseste, eu il iubesc asa cum e... Sunt pusa la mijloc, nu vreau sa se simta nedreptatit sau marginalizat, vreau sa vada ca poate are dreptate si altcineva in afara de el...
O sa o iau pe mama-mea la mine de cum o sa iasa la pensie... Sper numai sa aiba zile sa traiasca pana atunci!
De frate-meu nu stiu ce sa zic... e prea mic sa decida ce o sa faca si nu stiu daca va fi de acord sa-l lase la mine... Of! Nici nu as avea atata spatiu (o garsoniera)... insa am avea liniste!
Nu stiu ce sa mai zic sau sa mai fac...
-
abia acum vad de ce la alt topic spuneai ca tu oricum nu crezi in casnicie. din cauza familiei de care ai avut parte crezi ca nimeni nu poate fi fericit daca e casatorit.
deci si mama ta face parte din femeile care nu pot trai fara acel petic de hartie. cam dureros, nu?
din pacate nu stiu ce ai putea tu sa faci, decat sa discuti cu amandoi, incercand sa nu dai vina cand pe unul, cand pe celalalt; indiferent care este partea vatamata in toata povestea asta. -
nu stiu ce relatie ai tu cu ai tai dar io i-as lua pe amandoi de-o craca si le-as arata clar ca atitudinea si nebunia lor ne afecteaza pe noi, copiii...garantez ca indiferent de cat de rece este un parinte nu poate sa nu faca sacrificii pt. proprii copii...
si tatal meu a fost mai rece si eu mult timp mi-am pus intrebarea daca ma iubeste dar toate astea le-am avut in cap pana la 20 de ani cand era sa dau ortul popii iar taica-meu plangea pe langa patul de spital...
plus ca la 25 de ani am avut putearea si curajul sa-i zic in fata tot ceea ce ma durea in legatura cu el fara sa ma mai apuce plansul si sa fug...
acum pot sa discut absolut orice cu el..si pot sa-i iau de-o craca pe amandoi cand ii apuca si sa le zic care din ei a gresit...stii ce-i culmea???? ca tin cont si de parerea mea si de cea a lui frate-meu...
nu se poate sa nu se rezolve daca ai curaj sa faci pe arbitrul intre ei... -
Gina, nu-mi amintesc sa fi spus ca nu cred in casnicie! Cred din tot sufletul si e sfanta pentru mine! Insa sa fie facuta cu cap si cu cine trebuie, cu cineva care te iubeste!
Ai mei s-au luat din dragoste, insa mama era o fiinta gingasa, timida, finutza... Nu a spus NU atunci cand trebuia, a lasat de la ea in multe lucruri ca sa fie bine, nu s-a impus atunci cand poate trebuia sa mearga si tata cu noi la doctor sau la scoala, sau la serbare... A spus ca ea poate sa faca toate astea singura, sa-l lase pe el sa lucreze linistit. Ei bine, nu a procedat deloc corect! Trebuia sa tipe atunci cand simtea nevoia, sa spuna ce are de spus ATUNCI! Sa nu tina in ea totul. Mare defect, mostenit si de mine de altfel, insa viata mea n-o sa fie ca viata ei! Mi-am promis acest lucru! Este o femeie deosebita, credincioasa... o iubesc enorm de mult si ma doare sufletul cand ma gandesc la toata situatia asta!
O sa vorbesc cu ei, insa nu stiu ce o sa rezolv sau cat timp va fi liniste. De ceva ani incoace, sau mai exact de cand am plecat eu la facultate lasandu-i singuri, lucrurile s-au inrautatit.
Cineva zicea ca locul ala e blestemat... E posibil la cate nenorociri s-au intamplat acolo. Eu nu ma mai simt acasa cand merg la ei si nici casa nu-mi trezeste amintiri placute...
-
Black,
LASA-I SA DIVORTEZE...daca s-a rupt ceva intre ei, nu vei mai reusi sa legi la loc nimic...
Tatal tau sigur are niste" planuri"..sper ca nu te superi, dar nici un barbat nu divorteaza asa, deodata, fara "motiv"...mai ales la virsta asta..
Nu te mai consuma..un divort nu este sfirsitul lumii. Daca asa trebuie sa fie, PROBABIL ESTE MULT MAI BINE PENTRU MAMA TA..dar ea nu o stie inca.
Va trai cu fratiorul tau mai departe linistita...
Nu incerca sa opresti mersul lucrurilor..DOAR EI DOI POT HOTARI IN CEEA CE PRIVESTE RELATIA LOR..
Si parerea mea sincera este asta...un barbat de 60 de ani nu divorteaza niciodata degeaba..
pentru ... "NEINTELEGERI"..uita-te cu atentie si vei gasi cu siguranta un motiv..cu ochi..foarte bine ascuns..
Si eu am trecut prin divortul parintilor mei..am ajuns la concluzia ca le-a fost mult mai bine asa...desi atunci am suferit enorm..nu stiam ce sa fac si incotro sa o iau...
Amindoi sunt bine acum..mult mai "prieteni" decit au fost vreodata..
-
Silvanita... nu exista alta femeie! Ce dreq mai poti sa faci la 65 de ani cu o femeie?!
Sunt frecusuri marunte care dureaza de ani de zile si care i-au mancat pe amandoi... Si acum, cel mai probabil ca tata-meu o inceput sa se comporte ca la 6 ani, nu ma judeca lucrurile cum trebuie. Nu mai vine vorba ca au 40 de ani, ca sa-si refaca viata fiecare. S-a incheiat!
Un divort ar insemna o catastrofa! Poate ca e mai bine pentru mama-mea, insa ce-o sa faca el singur? Nu e capabil sa aiba grija de el. Ei stau la 8 km de oras si el nu a fost acolo de ani de zile... sa faca cumparaturi, sa ia o reteta medicala... El habar nu are pe ce lume traieste!
E total paralel cu lumea din jur...
Of... e mult de povestit, insa eu cred ca tot o discutie ar lamurii situatia, desi nu stiu cum sa o abordez. Dar nu ma las mai, o solutie tot gasesc! La fiecare problema exista o solutie. Daca trebe imi fac si discurs...
-
iubita, in primul rand nu mai fii asa pesimista. nu vreau sa te supar in vreun fel, dar mesajele tale sunt prea negre, denota prea multa suferinta, ganduri prea intunecate pentru o fata tanara. nu stiu daca poti tu sa faci ceva sa le salvezi lor casnicia. poti incerca sa discuti cu ei (stiu, ma repet), dar mai ales, incearca sa fii mai deschisa, sa ii insufli mamei tale, familiei intregi, optimismul, chiar daca poate nici tu nu crezi ca se va rezolva. am tras multe la viata mea si am invatat sa ma bucur de ce am, pentru ca intotdeauna iti mai ramane macar un lucru bun in viata, trebuie doar sa nu il treci cu vederea.
-
Black_widow....tare esti tu naiva, se vede treaba ca nu ai trait destul.
Ce sa faca un barbat de 65 de ani cu alta femeie? Excuse me...nu vreau sa te ranesc, deci nu mai zic nimic.
Dar sa tii minte de la mine cand va veni, inevitabil, epoca marilor socuri: exista o alta femeie in toata treaba asta. Silvanitza are perfecta dreptate: nici cea mai nefericita casnicie nu se destrama decat daca unul dintre parteneri are or in vizor cu sperantze destul de certe, or in asteptare, or de peste 15 ani, pe altcineva!!!
Altfel nu pleaca, fiindca oricat de mizearbili ar fi impreuna, exista comfortul familiarului...omul trebuie sa aiba ceva strong incentives ca sa il apuce deodata nebunia cu divortzul.
Imi pare tare, tare rau ca trebuie sa treceti prin necazul asta, tu, fratele tau, mama ta. Dar nu dispera, un divortz nu-i chiar sfarsitul lumii. -
Mah Classy... nu stiu cat pot fi de clara... Omul ala nu iese din curtea casei cu zilele! A fost operat de prostata, nu arata deloc bine... NU exista alta femeie! Munceste zilnic si iarasi munceste...
Eu stiu cum pare situatia, nu zic ca ar fi imposibil sa nu aiba pe cineva, ca nu bag mana in foc pentru nimeni si nimic in ziua de azi, dar e ffffffff putin probabil! Este un om singuratic, care nu a facut altceva la viata lui decat sa munceasca! Pot spune ca e posibil sa fie influentat de rude. Povestea e lunga, insa o relatie extraconjugala e exclusa. Rudele si vecinii din satul ala is... mai rau ca tiganii, tot stiu sa barfeasca si sa analizeze. Si pana la urma, oamenii te pot influenta nu? -
Ok, cum zici tu.

Dar eu stiu pe unul de 65, diabetic, semi orb si cu picioarele taiate care tot s-a incurcat cu o taratura...si-a gonit nevasta de-acasa, fiindca aia nu mai presta anumite activitati bleah
Poate tatal tau a innebunit pur si simplu, saracul, si tot ce trebuie facut este un pic de ingrijire psihiatrica.
Oricum, inca odata iti spun, ma doare sufletul pentru familia ta, sincer....Poate, totusi, e un foc de paie si se vor potoli spiritele. -
nu cred mai fetelor nici eu ca e vorba de legatura extra-conjugala. pur si simplu poate nu vrea sa traiasca pana la sfarsitul zilelor langa mama ta. ce sa ii faci, poti sa il obligi? si eu tind sa cred ca cea mai buna solutie este sa o iei pe mama ta un timp de acolo, sa vada cum i se va face dor de ea si de copil. cand dragoste nu mai e, obisnuinta poate face minuni. mai ales ca e la tara, adica nu are cum sa se distreze altfel sau sa isi umple timpul. oamenii in varsta ajung sa fie ursuzi si greu de suportat, dar cand raman singuri isi fac procese de constiinta si regreta. totusi, nu cred ca solutia e sa il amenintati ca o baga pe mama voastra in mormant, ci sa il faceti sa isi dea seama ce inseamna femeia asta pentru el. nu e nici dracul chiar asa rau precum pare