caz de studiu

  •  
    • 7 mesaje
    1 Sep 2005, 10:10
    0 0
    Dupa ceva timp de gandire si citirea a multor pagini la subiectul de Comunicare am decis sa postez un caz pe forum sa va aflu parerile. Uneori prinde bine sa stii ce gandesc si altii.
    Deci sa incepem povestea. Am un prieten simpaticut si amabil si multe. Dar avem ceva probleme (ca daca nu am fi avut nu mai postam aici). Problemele, zic eu, vin de la faptul ca nu ne dorim acelesi lucruri. Eu sunt genul care vrea ca macar o data pe luna sa ies undeva cu prietenul meu sa ne distram. Pt el asa ceva nu insemna distractie.. ba chiar este cel mai oribil lucru pe care il pot cere. El e genul care apreciaza imens confortul casei unde are de toate asa ca ... De cele mai multe ori se forteaza sa-mi ofere ce-mi doresc dar faptul ca nu ii face placere se vede de la o posta si-mi sta in gat. Asa ca am inceput sa renunt. Dupa un timp renuntarea mi-a stat mie in gat. Si am inceput sa ne ciondanim. Adica eu ii cer sa-mi spuna mai multe din ce are in minte ... el e genul care tine tot in el si uneori aflu cu surprindere ca ne macina exact acelasi lucru da nu spunem. Ok .. am reusit in ultimul timp sa-l fac sa spuna. Am ramas masca. A reisesit ca: sunt obositoare, vb prea mult despre mine, dau prea multe amanunte intr-o discutie, imi sustin parerile prea vehement. Cica ar trebui sa spun numai esentialul sa vorbesc scurt si la obiect. Din punctul meu de vedere: eu ador discutiile mai ales cele putin filozofice unde despici piatra in 6 si la sfarsit razi din tot sufletul ca n-ai ajuns nicaieri dupa o gramada de parlamentari si visul meu e sa ma intorc acasa dupa o zi de aia super stresanta si sa imi petrec timpul facnd mici treburi prin casa si vorbind cu partenerul despre toate chestiile care s-au intamplat in timpul zilei vise, planuri de viitor si altele. Incep serios sa ma intreb daca nu cumva traiesc pe alta lume sau e relativ normal sa gandesc cum gandesc.
    Astept pareri.. mai ales parerile baietilor ..poate odata o sa invat si eu cum gandeste un "om de pe Marte"
  •  
    • 5531 mesaje
    1 Sep 2005, 10:15
    0 0
    Sotul meu e exact ca tine.
    Imi povesteste tot ce face la servici, fara sa-l intreb si nu uita sa puna toate, DAR TOATE virgulele in fraza
    Crede-ma, uneori e al draq de obositor, mai ales cand le mai ai si pe ale tale pe cap.
    Mai slabeste-l. Mai lasa-l sa respire.
    Mai lasa-l sa-si 'cultive' si singuratatea si tabieturile din cand in cand. A fi impreuna cu cineva, nu presupune a face chiar tot impreuna cu acel cineva.
    Poate sunteti usor incompatibili din pct. asta de vedere, dar se poate rezolva. In timp.
  •  
    • 709 mesaje
    1 Sep 2005, 10:38
    0 0
    Eu zic ca doar o problema de timp pana cand va veti mula unul pe celalat...rabdare si tutun + intelegere pt celalat. In final va fi bine. Daca pana atunci ies scantei....luati o invatatura de la Al Bundy....adoptati ticul verbal.."da iubito!" sau "da iubitule!". Sa vedeti ce discutii filozofice interesante vor iesi
  •  
    • 3636 mesaje
    1 Sep 2005, 11:09
    0 0
    am trecut si eu exact prin aceeasi chestie cu prietenul meu. stii ce am facut? am gasit pe altcineva care sa ma asculte, prietenele mele...iar lui nu ii povesteam nimic. pana cand.....a inceput el sa ma intrebe ca de ce nu mai vb cu el. si s-a schimbat.era , vezi doamne, nemultumit ca nu am incredere in el sa-i spun toate cele. ee si-asa-i rau, si-asa nu-i bine.
    deci, sfatul meu e sa il lasi in pace, nu ii mai spune nimic vreo 2 sapt, si pe urma se schimba singur, garantat.
  •  
    • 4017 mesaje
    1 Sep 2005, 12:55
    0 0
    Vicky, in fond ceea ce isi doreste iubitul tau nu e chiar asa nerezonabil daca te gandesti bine. El ar vrea urmatoare: 1) sa vorbesti numai cand ai ceva de spus (nu dulci nimicuri, cum fac fetele, si filozofeala de 2 bani); 2) sa comunici eficient ceea ce ai de spus (cu cat mai putine referinte narciste si cat mai putina vehementza: de regula exact cand omul are argumentatie saraca si de haioasa calitate simte nevoia sa faca zgomot mare ca sa fie "convingator").

    Tu vrei sa "discuti" cu el ca o forma de "enterteinment" inteleg eu; dar pentru el forma ta de amuzament este complet neatractiva, poate prefera de 10 ori lectura, jocurile pe calculator, filme, muzica, whatever....in loc de mindless chatting ....

    Eu nu sunt barbat, ci femeie, ca si tine, dar iti jur pe cuvant de onoare ca inteleg perfect punctul lui de vedere. El nu are aceasta preferintza fiindca e barbat, ci fiindca are probabil alt background decat tine, asa s-a format din copilarie, ma rog, mi de motive care nu-s neaparat gender related.

    Departe de mine gandul insa sa sugerez ca tu nu esti ok si nu ai dreptul la preferintza ta... pentru chatting. Nu-i nevoie sa te schimbi sau sa te abtii, cred ca el te-a ales stiind bine ca-ti place vorbaria si esti extrovertita. Cand observi insa ca ii fug ochii in toate directiile, are o mina distrasa si plictisita....inchide guritza si intra pe EVA noi te-ascultam cu mare placere.
  •  
    • 298 mesaje
    1 Sep 2005, 13:06
    0 0
  •  
    • 270 mesaje
    1 Sep 2005, 13:56
    0 0
    Hai sa-ti spun ce mi s-a intamplat mie nu de mult. Eram cu o buna prietena prin oras si colindam prin magazine, iar mai tarziu ea urma sa se intalneasca cu sotul ei. Asa ca am decis sa ii tin companie pana venea el (oricum imi sunt buni prieteni amandoi). Dar el a intarziat ceva timp si cand in sfarsit a aparut l-a intrebat ea de ce intarziase, iar replica lui a fost: pai mai aveam putin de lucru la serviciu, dar stiam ca sunteti amandoua, asa ca nu mi-am facut probleme, ci ma gandeam ca pana vin eu, abia va terminati povestile. Deci mai sunt si altii ca si prietenul tau. El poate e omul care "tace, da' face" si nu ii place sa dezbata totul cu lux de amanunte, cu atat mai putin la modul "filozofic", cum ai spus tu. Adica tu pui foarte multa pasiune in genul acesta de discutii, dar el e mai introvertit si poate considera ca isi raceste gura de pomana daca vorbeste asa mult. Parerea mea e ca pentru astfel de discutii (lungi si poate fara o concluzie precisa) ai putea sa gasesti pe altcineva (o prietena buna, de exemplu), iar cu prietenul tau sa incerci mai mult sa "taci si sa faci". Si pentru ca tot iti place tie comunicarea...sunt multe moduri de a comunica, nu neaparat vorbind.
    Toate cele bune si multa intelegere va doresc la amandoi!
  •  
    • 1303 mesaje
    1 Sep 2005, 14:13
    0 0
    da' cati ani aveti?
    ca si asta pare sa fie o problema... dupa ce povestesti tu pe acolo nu aveti mai mult de 19-20 hai max 22 de ani. e o chestiune de maturitate
  •  
    • 2249 mesaje
    1 Sep 2005, 14:30
    0 0
    Nu cred ca tine de maturitate , ci de firea fiecaruia. Unii oameni sunt extrovertiti, expansivi, povestesc orice, creaza o intreaga poveste dintr-o chestie super-banala, iar alti oameni sunt mai interiorizati, mai retrasi, mai calmi, mai linistiti. Unii din astia sunt buni ascultatori, unii se plictisesc repede de toate amanuntele, si asteapta deznodamantul unei povestiri....

    Na, oameni si oameni, daca am fi toti la fel, ar fi monoton, nu?
  •  
    • 1303 mesaje
    1 Sep 2005, 14:37
    0 0
    eu am observat o tendinta mai accentuata de a avea discutii din astea "cu tenta filozofica" etc mai pe la varste tinere, nu pe la varste mai coapte...
    prietenul meu e cam asa - chiar daca lucram amandoi pt aceeasi firma vorbeste despre servici si dupa orele de program. io m-am lasat de sportul asta, si ma enerveaza cand se apuca sa imi povesteasca (de parca n-as sti!) ce a facut la birou si ce a mai zis cutarica, si ce probleme a avut cand a facut nu-stiu-ce-bucata de cod ...
    numa' ca-mi trece repede, si el stie ca nu imi place asa ca se calmeaza repede
  •  
    • 270 mesaje
    1 Sep 2005, 14:42
    0 0
    Eu cred ca depinde mult de firea omului. Sunt unii mai "povestitori", iar altii nu prea. Iar daca o persoana nu e prea vorbareata de felul ei si mai e si super obosita dupa o zi de munca, e clar ca vorbitul i se pare enervant.