Despre singuratate

  •  
    • 486 mesaje
    26 Aug 2005, 17:11
    0 0
    salut evelor

    Eva a inceput acest topic prin articolul aparut astazi.

    In acest forum sunt foarte foarte multe drame si situatii care inevitabil ajung la singuratate. Nu cred ca a trecut luna fara ca cineva sa nu caute in paginile evei un mic tratament pentru a-si alina suferinta si singuratatea intr-un fel sau altul. Eu cred ca fiecare dintre noi fara nici o restrictie a trecut printr-o perioada de singuratate si ca fiecare ne-am revenit prin diverse retete personale de cresterii al moralului si a increderii de sine.
    Singuratatea nu este un simptom al unor persoane cu probleme morale, nu este o consecinta a unor proaste decizii, nu este o "rasplata" pentru ca suntem oameni rai, nu este o prejudecata. Ci pur si simplu este o experienta pe care cred ca fiecare dintre noi a "gustat-o" mai mult sau mai putin.

    Eu cred ca este o experienta necesara si nu numai eu cred asta. Insa as vrea sa trecem putin in revista cum a inteles fiecare perioada lui de singuratate. Nu vreau sa expunem retete de a uita singuratatea ci retete sau experiente traite de voi prin care ne intelegem singuratatea si ca suntem in final mai presus de ea.

    Cred ca am vorbit cam mult. Va las pe voi acum sa abordat in ce pozitii vreti subiectul. LOL
  •  
    • 666 mesaje
    26 Aug 2005, 23:16
    0 0
    Singuratatea e cel mai groaznic lucru ...
    Exista oameni care spun ca se simt bine in singuratate .....nimic mai fals ..
    Ei vorbesc de acea singuratate ,care e fireasca la un moment dat si care oricum e de scurta durata si apare atunci cand simtzi nevoia sa te ,,izolezi " de cei din jur pt a te regasi pe tine insutzi
    Aici fiind vb. mai mult de un moment de relash ca sa zic asa ,pt. ca nimic nu se compara cu singuratatea pe termen lung.
    Este cumplita .
    Intr-adevar ,ea poate fi rezultatul ,,greselilor" noastre si exista destui oameni care prin atitudinea lor ii alunga pe totzi de langa ei ....ca mai apoi sa nu intzeleaga de ce sant singuri ...
    Dar mai exista si singuratatea ,,accidentala" i-ash zice eu, care apare din motive greu de definit si cred ca aia e cea mai dureroasa ....
    Una peste alta,nu stiu ce s-ar putea spune mai mult despre singuratate ,decat ca oricum ai privi-o e ca un blestem .....parerea mea..
  •  
    • 2249 mesaje
    27 Aug 2005, 00:39
    0 0
    Parearea mea:
    Exista 2 tipuri de singuratate, nu stiu exact la care din ele se refera subiectul, dar intuiesc - singuratatea, adica lipsa de prieteni, prietene, lipsa unui cerc, si singuratatea-lipsa unui partener, iubit, sot in viata ta.

    Acum...prima categorie de singuratate...chiar e rau sa fii complet izolat, chiar in perioada cand nu ai un iubit, ai nevoie de persoane cu care sa mai iesi, sa schimbi o vorba etc...

    In ceea ce priveste celalt tip de singuratate, lipsa la un moment dat a unui prieten/iubit... Dupa o despartire (care e destul de dureroasa daca ai iubit pe acel cineva), este chiar necesara o perioada de singuratate, de impacare cu sine, de regasire, de constientizare a unor greseli..in fine, chestii din astea. Nasol este pe urma, daca de ex a trecut destul timp, te-ai vindecat, ai fi in stare sa intri intr-o alta relatie, esti pregatita, dar....nimeni liber la orizont. Atunci perioada de singuratate se prelungeste mai mult decat am avea nevoie, pe urma te simti nasol daca majoritatea prietenilor tai din cerc sunt cuplati...ai impresia ca nu-ti gasesti locul, si iar nu-i bine....
    Pe scurt: o perioada de singuratate este binevenita la un moment dat, dar daca-i prea lunga, iar nu-i bine.

    Ce sa mai, ideal ar fi ca exact cand simti ca esti in stare sa te implici din nou, sa si apara cineva pentru tine...asa la comanda
  •  
    • 107 mesaje
    27 Aug 2005, 00:56
    0 0
    sa te fereasca D-zeu de singuratatea in doi... e cea mai crunta..
  •  
    • 666 mesaje
    27 Aug 2005, 01:07
    0 0
    Ehehe,dmona...ce idealist suna ....

    Daca ar sta asa lucrurile ar fi minunat .....dar iata ca realitatea e mai cruda decat ne-am dori.

    Stii ce mi se pare mai rau? ca eu, cel putzin m-am lasat influentzata de ,,scenariile" din filmele americane si nu numai, in care intotdeauna la sfarsitul filmului, cel singur si oropsit isi gaseste ,,petecul" sau se impaca cu ,,petecul" si se termina in happy end..he he he ..funny storry nu?....
    E si asta o ,,tara" a civilizatziei in care traim dupa parerea mea ,influentza televiziunii asupra psihicului uman caruia nu vreau sa-i fac vreo descriere aici, caci toata lumea o cunoaste ....

    Asta nu inseamna ca traim intr-o lume a filmelor ireala ,dar dupa parerea mea fiecare din noi speram sa fim ,,personajul principal" din scenariul propriei vietzi si sa iesim din singuratate pana spre finalul ,,filmului",ca de, asa e bine ....si conform unui asa-zis echilibru universal ,si aplicand legea compensatziei asta ne si asteptam sa ni se intample .....dar o fi si asta un soi de optimism fals pe care si-l asuma cei singuri sau ....nu ?

    Eu inca ma chinui sa descopar ,,chimia" singuratatzii si sa intzeleg care draqu-i rolul ei in mimunata viatza ce ne-a fost da-ta ... si sa incetez cu indreptatzita intrebare : ,,ce caut eu in viatza mea?????????"
  •  
    • 2249 mesaje
    27 Aug 2005, 01:14
    0 0
    filmul e film, realitate e realitate....din pacate nu mereu cu happy end...

    marty, iti doresc din suflet sa-ti refaci viata! Oricum, ai un copil (o fetita? nu mai stiu), sunt sigura ca va creste frumos, ca de ocupi cu drag de ea, ca te bucuri de ea. Si e mare lucru..lasi ceva in urma ta, este minunat
  •  
    • 666 mesaje
    27 Aug 2005, 01:29
    0 0
    Asa e dmona ,chiar pt fetitza mea traiesc ,numai ea mi-a dat putere sa merg inainte.
    Nu stiu ce as fi facut fara ea .
    Din punctul asta de vedere nu cred ca pot sa ma numesc ,,singura" si stiu ca nu sant, dar aici ma refeream la altfel de singuratate pe care toate femeile la un moment dat au resimtzit-o si care cred ca nu o meritam , dar ma rog asta-i alta poveste....
    Iar legatura cu filmele am facut-o doar ca sa mai divagam si sa vedem si alt ,,vinovat" de perceperea singuratatzii.
    Din pacate ,chiar sant o femeie care a intzeles destul de tarziu ca realitatea e cu mult mai dura decat in filme ...dar asta e ...acum sant ,,ucenica" .....invatz ....pana ma fac ,,mare " am tot timpul ,nu????
  •  
    • 666 mesaje
    27 Aug 2005, 01:31
    0 0
    A....si uitasem sa itzi multzumesc pt urari ..
    Itzi doresc asemenea...
  •  
    • 2249 mesaje
    27 Aug 2005, 01:40
    0 0
    Mersi mult si eu, Marty.
    Stiu la ce fel de singuratate te referi (alta decat ce de mama)...sa ai un suflet langa tine, si sa simti iubirea.
    Sper sa fie bine...ce sa zic...cu D-zeu inainte!
    Apropo, cati ani are fetita ta? Parca ceva in jurul varstei de 10 ani?? Nu mai retin...

    Eu ma retrag, imi pare bine ca am vorbit
  •  
    • 666 mesaje
    27 Aug 2005, 09:46
    0 0
    Dmona ,pe cuvantul meu ca azi noapte n-am mai rezistat si m-am dus la culcarica ...dar itzi multzumesc din nou pt. incurajari .
    Tot ceea ce pot sa fac este sa sper ca asa se va intampla.

    Mi-as dori ca toate femeile care se simt la fel, sa aiba sansa de a-si regasi increderea in ele si sa lase singuratatea in urma .
    ........atat.........
  •  
    • 4017 mesaje
    27 Aug 2005, 18:08
    0 0
    Marty? de cati ani esti tu despartita de fostul? cand se vede cu fetitza, aveti si voi doi contact? este posibil ca ei doi sa sa intilneasca fara ca tu sa te implici?

    P.S.: imi esti tare simpatica, nu's de ce, ca nu te cunosc...sa fie combinatia de temperament si bun-simtz care apare in postarile tale? mi-ar placea sa fiu in stare sa-ti dau macar un sfat bun, dar e greu fara citeva info suplimentare.
  •  
    • 3337 mesaje
    27 Aug 2005, 18:23
    0 0
    intrabare : femeile suporta mai greau singuratatea decat barbatii? eu cred ca da. voi ce credeti?
  •  
    • 647 mesaje
    27 Aug 2005, 18:42
    0 0
    Da,cred ca femeile suporta mai greu singuratea pt ca prin natura lor au mereu nevoie de cineva cu care sa imparta bucuriile si tristetile : fie ca e un iubit ,fie o prietena buna,un amic,etc, dar sa fie cineva acolo just in case.
    Cand o femeie are o problema ce face?Vorbeste despre ea,cere sfaturi,are nevoie de o a 2-a parere ca sa ia o decizie.
    Barbatul in schimb...hmmm,se retrage in carapace si incearca sa-si rezolve singur dilema.Fereasca sfantul sa incerci sa-i dai sfaturi,mai ales nesolicitate.Adicatelea cum?El nu e in stare singur sa gaseasca o solutie?
  •  
    • 4017 mesaje
    27 Aug 2005, 18:46
    0 0
    Hmmmm...e vorba doar de grade diferite de presiune sociala, gender related. Adica: femeile se considera si sunt considerate de societate ca failure daca sunt singure; statutul de femeie singura atrage stigmatizare si dispret. Cei care gandesc ca tine, Fahnell, sunt majoritatea, si ei cred ca o femeie suporta greu singuratatea si daca ar avea incotro, in nici un caz nu s-ar gasi in acea situatie....Culmea, pina si femeile cred asta despre suratele lor, fiindca multe chiar cred ca orice relatie, cat de nesatisfactoare, e mai buna decat nici o relatie.

    Pt barbatii singuri nimeni nu simte nici compatimire, nici dispretz....

    Evident, noi femeile, fara sa vrem, suntem influentzate mult de ce gandeste societatea despre stituatia de single si suferim dublu.

    p.s.: Mie singuratea de 4 ani intre cele doua casnicii mi-a priit enorm, cel putin din pdv profesional, dar si altfel, niciodata n-am fost in mai buna forma fizica, n-am facut mai multe excursii prin lume, m-am rasfatzat...
  •  
    • 3337 mesaje
    27 Aug 2005, 18:50
    0 0
    classsy ma rog...nu stiu daca tu stii exact chiar ce gandesc eu dar ma rog. sa zicem ca iti dau dreptate. oricum..simt ceva ciudat la tine...ceva fortat. nu stiu ce este. sau poate chiar ai gasit refugiu in calatorii. cati ani ai apropos. banuiesc ca inspre 40.(zici de cativa ani buni de casnicie)
  •  
    • 4017 mesaje
    27 Aug 2005, 18:55
    0 0
    36...dar m-am maritat prima data la 18 ani...nu am apucat sa fiu single decat ca adulta.

    Fortzat...ce anume? incearca sa pui degetul pe ce-ai "mirosit"? eu nu-mi dau seama ce iti suna tie ciudat si fortzat...

    Nu e vorba de a-ti gasi refugiu in calatorii. Pur si simplu ca single ai mai multe oportunitati sa faci lucruri egoiste, ca astea, o vizita la prietena din Barcelona, acceptat o invitatie de la amica din Japonia etc
    Sa fii intr-o relatie te costa in termeni de libertate si oportunitati, asta-i sigur. Eu platesc bucuroasa pretul fiindca sunt fericita cu sotul meu, dar ma bucur ca am apucat sa fac o gramada de lucruri ca single pe care nu le-as fi facut niciodata ca parte dintr-un cuplu: pur si simplu nu ai concediu in acelasi timp, resurse pt doi constrangeri constrangeri constrangeri...numarul de parametrii de care trebuie sa tii cont se dubleaza. Intelegi?
  •  
    • 3337 mesaje
    27 Aug 2005, 18:59
    0 0
    hmm
    18 ani nasol.
    adica ...vrei sa te convingi ca totule ok ca e bine asa cum e acum....dar simti si tu ca lipseste ceva..ceva important.
  •  
    • 4017 mesaje
    27 Aug 2005, 19:03
    0 0
    Hihihi...parte din trecerea la maturitate este ca intelegi ca pentru orice obtii...trebuie sa cedezi ceva. Si totusi sa nu te oftici ca ai cedat aia, chiar daca iti lipseste intrucatva.


    Da, e ok acum, I wouldn't have it any other way.
  •  
    • 3337 mesaje
    27 Aug 2005, 19:08
    0 0
    inteleg perfect ce vrei sa spui cu micile iesiri de egoism. te inteleg poate mai mult decat crezi. anymay sunt trist. amia vem 6 ani.
    asa a spus un sef de la mine de la munca. tb sa calatorim cat mai mult
  •  
    • 666 mesaje
    28 Aug 2005, 01:55
    0 0
    Classy, esti dragutza
    Divortzata sant de nici un an dar impreuna nu mai santem de fo trei cu tot cu perioada de cosmar in care o tzinea cu ,,nu-i adevarat esti paranoica"
    De vazut se vede cu fetitza pt ca am div. civilizat ca asa e frumos fara circ ca nu mai e la moda sa-tzi ridici fustele-n cap prin tribunal cu ,,dovezile" in mana ....crede-ma ca nu intereseaza pe nimeni daca ai dreptate sau nu ....ma rog ....
    Nu i-am impus restrictzii de nici un fel .O iubeste si fetitza la fel , se ingrijeste de ea si n-ash putea sa-i impiedic sa se vada ,niciodata nu mi-a trecut prin cap....iar eu evit sa il vad cat pot de mult , doar asa ma pot desprinde de trecut....
    In rest ,incerc sa raman ,,normala" si agreabila .....doar atat ....nu stiu cat reusesc , dar ma straduiesc ,pt. ca urasc singuratatea si desi ma repet am convingerea ca nu exista pedeapsa mai mare pt cineva decat singuratatea mai ales cea in doi....