compromis
-
0 0doua bucati! un el si o ea! casatoriti,doi copii! neintelegeri,certuri dese,prea dese.......ce credeti ca ar insemna sa ramana impreuna pentru copii????? nu ca esec
........ala-i sigur
ce comportament ar trebui sa adopte??? cum vedeti posibilitatile....... -
eu nu inteleg de ce doi oameni maturi isi sacrifica fericirea ramanand impreuna doar de dragul copiilor, care oricum cresc si pleaca la casele lor si putin le va pasa ca parintii s-au sacrificat pt ei. vor fi doi frustrati, asta-i parerea mea.
ce comportament trebuie sa adopte? pai sa joace teatru, sa se prefaca in fata copiilor ca au o casnicie fericita si ca se iubesc. -
mai bine separati decat "impreuna PENTRU COPIL". toate frustrarile si nemultumirile, toate certurile, se vor sparge in capul copilului.. depinde si ce varsta are, dar dc e destul de mare cat sa inteleaga va ramane cu sechele toata viata ca urmare a ce se intampla in casa. Mai bine spun pa, se resemneaza in ceva timp, copilului i se va explica situatia cu calm si la modul obietiv, nu va fi usor dar sunt convinsa ca in timp lucrurile se vor aseza... asta ti-o spun dintr-o experienta traita... acum insa depinde f mult de tine voi doi insa, cat de maturi sunteti sa va abtineti in fata copilului, desi va spun eu ca n-o s ava puteti ascunde si juca teatru toata viata.
-
Draga, Malizia!
Mi-am expus de ceva vreme si de mai multe ori parerea ca cel mai bine este ca un copil sa traiasca intr-un mediu sanatos... Iar daca acest mediu este oferit prin separarea parintilor, atunci asta este cea mai buna cale... Imi dau seama ca realizezi si tu ce camin si atmosfera ii puteti copilului daca situatia actuala continua... ce conceptii si impresii despre viata conjugala si iubire i se vor forma in capusorul lui micut si dragalas...
Daca tu si sotul tau inca va mai iubiti si ati vrea sa luptati pt o viata fericita impreuna, va recomand aceeasi carte
"Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus", de John Gray.
Inca nu am terminat-o de citit, dar inca din primele 50 de pagini m-a facut sa-mi dau seama cat de important este sa intelegem ca sexele au constructie psihologica diferita, iar neintelegerea sau neacceptarea diferentelor dintre sexe si reactia la aceste diferente creeaza frustrari de ambele parti, cand de fapt fiecare a actionat in numele dragostei, insa fiecare are moduri diferite, pe care celalalt nu le intelege, pt ca are un alt mod de gandire si simtire... -
"De tine, ca femeie, esti pe deplin multumita?"
iaca...asta m-a pus pe ganduri.............si pe cuvant daca stiu sa raspund
acum nu ma simt decat nefericita
deci,categoric sunt nemultumita de situatia asta......nu stiu de la care cap sau coada tre' s-o iau sa vad daca eu,ca femeie sunt multumita ...... -
Oamenii mai raman impreuna si pentru lucrurile materiale, viata sociala, prieteni comuni (gura lumii, ce stupizenie!).
Cunosc un cuplu (nu-mi vine sa spun familie, desi sunt casatoriti). El a avut o amanta, ea a aflat, a urmat scandalul de rigoare, el a promis cate in luna si-n stele, ea l-a crezut, el isi continua relatia cu aceeasi amanta, ea banuieste situatia, dar se complace. Si culmea e ca nu mai au nici relatii fizice de multa vreme. Tot un compromis. Si pentru ce? copilul este mare, deci nu prea se pune problema. Asa cum a spus alta eva, din mentalitatea asta i.d.i.o.a.t.a a noastra. Sau din simtul de proprietate dat de acel act de casatorie: este al meu sau a mea , dupa caz.
Dar stiti ce nu pot intelege eu? Cum poate o femeie sa accepte ca sotul, prietenul, amantul sa mangaie pe alta, sa se gandeasca la alta? Ce fel de femei sunt?
Si cum pot fi barbatii atat de lasi, si incapabili in a-si asuma o responsabilitate? Cum pot fi atat de duplicitari? -
Femeile care se complac in aceste situatii sunt femei slabe, incapabile sa traiasca singure, nesigure pe ele...ce mai...
Am fost si eu asa vreo 4-5 luni, dupa care am realizat dureros ca nu pot trece peste faptul ca toate visele , idealurile, conceptiile mele despre familie, viata si dragoste au fost calcate in picioare.
Malizia, ai nevoie de timp..si de un pic de ajutor...
Barbatul care se comporta asa..are pe cineva sau va avea in cel mai scurt timp.
E greu si cu acceptatul...realitatii, vreau sa zic..dureaza si asta ceva timp. -
Probabil ca am inteles eu gresit.
Deci, recapitulez: barbatul din pove mea, a recunoscut in prima faza. Acum isi continua nestingherit relatia cu amanta si cu sotia care doar banuieste, dar nu face nimic. Stiu toate astea pentru ca cea in cauza este prietena mea de 15 ani.
In concluzie, parerea mea este: lasa-l cat mai poti, si fugi
. Nu ma intelege gresit, este doar parerea uneia care a fost inselata la greu, dar am avut puterea sa o iau de la capat. Este foarte adevarat, DOARE, doare al d.racului de tare, dar pana la urma trece... -
slaba! ai dreptate ,categoric! la capitolul asta sunt cea mai slaba
la alelalte capitole sunt tare...zice-se ca sunt o femeie puternica......si nu ca nu m-as descurca singura! sunt capabila sa o fac! chiar si financiar,chiar si cu copiii! ce ma retine???????? faptul ca avocatul a fost in concediu??????? si mi-am pierdut puterea intre timp?????? -
Malizia draga, faptul ca se comporta ca si cum nu s-a intimplat nimic, arata ca omul e un pervers..intelegi??
Adica ti-au trecut nebunelile, hai ..gata!!..pina la "prima"???
Ar trebuie sa fie lapte si miere, sa discutati toata ziua despre situatia voastra si despre ce se poate face..ochi in ochi si cu toata sinceritatea...
Uff, ..mama lor de magari..
Ti-a spus DE CE TOATE II PLOUA PE ACASA???????