Pot fi prieteni doi fosti iubiti?

  •  
    • 53 mesaje
    20 Iun 2002, 20:20
    0 0
    Dupa o intalnire ca in filme (pe net) dupa o cunoastere de suprafata si o indragostire fulgeratoare au urmat dezamagirile si reprosurile reciproce.

    Dar chiar daca ne-am dat seama ca suntem incompatibili in ceea ce priveste traiul de zi cu zi, amandoi simtim ca intre noi e ceva mai mult decat o simpla relatie intre un barbat si o femeie, simtim ca suntem suflete-pereche si nu reusim sa rupem definitiv legatura firava dintre noi (care consta acum in mail-uri si apeluri telefonice).
    I-am propus sa experimentam o prietenie dezinteresata si a fost de acord sa incercam.

    Va rog, sa imi spuneti, daca aveti cea mai, mica idee: exista vreo sansa pentru noi sa fim prieteni adevarati (asa cum ,se pare ca, nu pot fi niciodata doi baieti sau doua fete)?

    Pentru a va face o imagine completa trebuie sa va spun ca suntem amandoi pe la mijlocul vietii, avem familii si nu se pune problema sa mai cautam marea iubire prin alte cotloane sau site-uri.Deci, tot ce ne-ar lipsi, ar fi aceasta vibratie pe lungimi de unda identice.
  •  
    • 90 mesaje
    20 Iun 2002, 20:32
    0 0
    eu cred ca e posibila o prietenie dezinteresata intre o femeie si un barbat ,
    acum depinde si de cata maleabilitate e dispus fiecare sa acorde .
    Si asa cum ai spus legatura firava dintre voi o puteti mentine si chiar
    consolida.
    Pe urma trebuie sa lasati undeva pierduta relatia amoroasa ,sa nu mai
    amintiti de ea.
  •  
    • 417 mesaje
    20 Iun 2002, 21:54
    0 0
    Eu cred ca-dupa ce au fost iubiti- cei doi raman prieteni numai pentru a-si lasa acea 'portitza' deschisa pentru...cine stie cand. Ramane o speranta ascunsa in sufletul fiecaruia ca ..poate-poate vreodata..
    Asa cred eu; mie mi-a fost greu sa raman prietena cu un fost iubit pentru ca nu ma puteam uita la respectivul decat prin prisma amintirilor si sentimentelor ce odata ne legasera. As fi suferit enorm si nu as fi reusit sa-i fiu prietena in sensul adevarat al cuvantului.
    Dar prietena dezinteresata am fost si sunt cu multi barbati - dar, evident, nu am avut o relatie amoroasa cu nici unul. Pentru mine chestiile astea se separa foarte bine.
    Un mare scriitor spunea:
    'De la prietenie pana la dragoste este sau un pas sau o prapastie'.
    Si cred ca e adevarat.

    Iar daca voi simtiti ca sunteti suflete-pereche, poate ca 'portitza' aceea va va lega intr-o zi. Dar stii ce se spune despre sufletele-pereche? Ca desi se intalnesc in viata asta, unirea e posibila numai intr-o alta existenta. Nu vreau sa te dezamagesc. Si trebuie sa crezi in ceea ce zic toti:
    'In viata NIMIC nu este intamplator'.
  •  
    • 413 mesaje
    21 Iun 2002, 00:22
    0 0
    Daca aveti familii atunci lasati-o balta! Poate daca nu era sa va indragostiti asa fulgerator, da!
  •  
    • 172 mesaje
    21 Iun 2002, 12:31
    0 0
    Eu cred ca inca il mai iubesti.Este un vers:"daca dragoste nu e,atunci nimic nu e".
    Nu cred ca ati putea fi doar prieteni .
  •  
    • 35 mesaje
    22 Iun 2002, 22:50
    0 0
    Poti sa incerci. Depinde numai de voi. E mai greu pina cind trece o perioada de stinjeneala. Pe urma poate fi chiar amuzant sa va amintiti impreuna de tot felul de chestii pe care le faceati si numai voi le stiti. Mie mi s-a intimplat si nu-mi pare rau.
  •  
    • 136 mesaje
    24 Iun 2002, 09:05
    0 0
    andra nu a zis nici marin preda, el doar a citat, a zis apostolul petru in noul testament.
  •  
    • 53 mesaje
    26 Iun 2002, 19:38
    0 0
    Da, Tiana, inca il mai iubesc!
    El insa a devenit foarte rezervat dupa ce i-am prezentat in scris toate nemultumirile mele si a concluzionat ca orice ar face in directia mea e din start zadarnic pentru ca mereu gasesc ceva de comentat.Aceasta e opinia lui.Eu nu ma vad chiar atat de pretentioasa si daca am gresit cu ceva acel ceva se numeste "exces de sinceritate". Mi s-a parut (de fapt, chiar este) un om atat de inteligent incat am considerat ca putem discuta despre absolut orice, cu cartile pe fata. Nu a fost asa. Luati-o ca pe un sfat: nu va incredeti prea mult in mitul acesta al sinceritatii si nevoii de comunicare; nu oricine poate duce in spate adevarurile celuilalt.Trebuie sa mai lasati loc si de mistere, chiar de mistificari.Eu nu am talentul acesta si, se pare, ca uneori, pot fi chiar lipsita de tact.Dar, ma amageam ca, atunci cand iubesti poti trece peste orice si iti poti accepta partenerul asa cum este.

    Deci, iubindu-l, mi-e foarte greu sa continui sa comunic "la rece" cu el, dar mi-e si mai greu sa ma rup definitiv de el.El a insistat sa nu ne rupem unul de altul, mai mult decat mine, care sufeream ori de cate ori ii auzeam vocea la telefon si imi dadeam seama ca nu mai exista cuvinte pe lumea asta care sa ma ajute sa-i schimb hotararea de a "intrerupe" iubirea dintre noi (termenul ii apartine).

    Poate Dubious_Poem are dreptate, poate ca amandoi vrem sa pastram o portita, poate ne-am aruncat in valtoare fara sa ne cunoastem destul de bine, dar, credeti-ma, cand va spun, ca nu m-am inteles cu nimeni, niciodata pe plan spiritual asa cum ma inteleg cu el.E ca si cum ne cunoastem dintotdeauna, desi au trecut doar 8 luni; am reusit sa discutam despre orice, sa trecem peste inhibitii verbale si tabu-uri, am rezonat pe aceeasi lungime de unda de cele mai multe ori, doar ca...la nivel fizic timidele si rarele (doar doua)noastre incercari de a ne apropia au generat discutii in contradictoriu si aici a fost si vina mea.
    Nu vreau sa va plictisesc cu amanunte.Povestea mea e mult mai complicata si incerc sa ma ajut singura pentru ca eu m-am adancit in belea si acum e greu sa gasesc drumul spre suprafata.Dar imi face bine sa am cu cine sa discut.
  •  
    • 191 mesaje
    29 Iun 2002, 09:02
    0 0
    Nu prea-mi vine sa cred in prieteniile intre un barbat si o femeie;toate tind sa se transforme in relatii afective puternice.
  •  
    • 103 mesaje
    29 Iun 2002, 14:00
    0 0
    Sunt absolut convinsa ca poti fi doar prietena si nimic mai mult cu un fost iubit.Conditia esentiala este sa stii foarte bine ce vrei si daca vrei "altceva", las-o balta, nu o sa reusesti niciodata sa ai o relatie normala de prietenie daca il iubesti inca. Prieteniile care au un astfel de trecut sunt cele mai sincere si mai durabile.Aceeasi parere o am si despre relatiile care incep cu o prietenie nevinovata.

    Singurul impediment in calea prieteniilor de genul asta este ...gelozia partenerului.
  •  
    • 247 mesaje
    1 Iul 2002, 01:48
    0 0
    Candva am crezut si eu in posibilitatea prieteniei intre 2 persoane de sex opus,dar viata mi-a demonstrat in repetate randuri ca e doar o utopie.Iata doar un exemplu desi n-a fost pentru mine singurul de acest fel:Timp de 12 ani am fost prietena cu un baiat care mi-a fost coleg de liceu,de facultate si de serviciu.In tot acest timp fiecare din noi si-a trait propria viata,am fost indragostiti fiecare de altcineva si totul era ok. Ne intelegeam unul pe altul,puteam discuta despre orice si aveam incredere deplina unul in celalalt,ca adevarate "suflete pereche".Intr-o zi pe neasteptate mi-a marturisit dragostea lui si mi-am dat seama ca ii impartasesc sentimentele. Totul parea perfect,fiindca pana atunci ne intelesesem de minune,si totusi...devenind iubiti,au inceput problemele,fiindca ne-am descoperit trasaturi de caracter pe care nu ni le stiam si care nu ne-au placut.Am hotarat sa rupem relatia dar sa ramanem totusi prieteni,dar nu s-a putut,fiindca de cate ori ne intalneam fara voia noastra eram tentati sa aducem vorba despre perioada noastra"fierbinte".Am ajuns sa ne evitam...si sa regretam anii in care sexul nu intervenise inca in relatia noastra. Am pierdut astfel un prieten perfect printr-o incercare nereusita de a-mi gasi ceea ce credeam ca poate fi iubitul perfect.Concluzia:exista prietenie intre un barbat si o femeie doar atata timp cat nici unul din ei nu e interesat sa transforme relatia intr-una amoroasa,iar daca asta totusi se intampla,e putin probabil sa se poata reveni la relatia initiala.
    Din pacate n-am reusit sa trag ivataturi din povestea asta si am mai trait cateva experiente similare pana sa ajung sa fiu convinsa de concluzia de mai sus.
  •  
    • 24 mesaje
    1 Iul 2002, 09:42
    0 0
    Si cu familiile voastre cum ramine?
  •  
    • 146 mesaje
    1 Iul 2002, 15:11
    0 0
    draga mea,
    eu cred ca daca ai aceasta impresie cum ca nu te-ai inteles cu nimeni cum te intelegi cu el merita din plin sa incerci sa salvezi relatia. fireste e nevoie de amandoi pentru asta dar inteleg ca si el e de aceeasi parere. eu cred ca poate exista o relatie de prietenie intre un barbat si o femeie, uneori are mult farmec si poate fi mai de nadejde decat relatiile cu parteneri de acelasi sex. Eventualele sentimente pe care inca i le mai porti si care nu sunt in acord cu noul statut al prieteniei voastre, cred ca ele pot fi retusate si controlate, important este sa iti doresti asta.
    eu sunt pentru.nu intalnesti la orice pas oameni cu care sa simti intr-adevar ca ai ceva de impartit. eu cred ca esti norocoasa.
  •  
    • 1 mesaje
    3 Iul 2002, 13:29
    0 0
    cred ca niciodata doi fosti iubiti nu vor fii prieteni in adevaratul sens al cuvantului pentru ca unul il cunoaste pe celalalt atat de bine incat nu mai e nimic de descoperit.
  •  
    • 53 mesaje
    3 Iul 2002, 19:28
    0 0
    kate_lina
    Nu ne cunoastem atat de bine.O parte din vina o reprezinta si aceasta necunoastere, mai bine-zis, proiectarea unei imagini ideale asupra partenerului si dezamagirea care a survenit imediat ce realul si idealul nu au corespuns.
    Au mai ramas multe de descoperit si tocmia aceste expeditii pe care le facem unul in directia altuia nu atat prin scop cat, ca forma reprezinta acum farmecul acestui fel de relationare.Ba, as putea spune ca, tocmai teama ca au ramas atatea lucruri neexplorate impreuna, atatea ganduri neimpartasite, ma facea sa regret ca s-ar putea termina totul.

    Mihaela1102
    Asa simt si eu.In toata viata mea nu am avut norocul sa intalnesc pe cineva care sa aiba simtul umorului, sa fie inteligent peste medie, profund dar mai ales sensibil si fara porniri rautacioase.( Ma rog, poate il laud prea tare.E pe acolo pe la el si nitel cam mult orgoliu. Dar cine-i perfect?)
    La toate acestea s-au adaugat si acele coincidente care te fac, uneori, sa te minunezi: aceeasi profesiune, acelasi loc de munca dar in localitati diferite, aceleasi preocupari si multe opinii similare despre diverse. Tu imi zici ca eventualele mele sentimente ar putea fi controlate.
    Eu insa ma tem
  •  
    • 53 mesaje
    3 Iul 2002, 19:35
    0 0
    alina_71

    Cum ramane cu familiile noastre? Buna intrebare! Multumesc frumos pentru ea! Probabil ca tu ai pus-o intr-un sens persiflativ.Si esti indreptatita !Oricine are dreptul sa ma judece. I l-am conferit eu, in clipa in care am decis ca ma pot destainui aici, deci trebuie sa accept provocarile care vin din partea voastra.Chiar am nevoie de ele pentru ca trebuie sa ne raportam la ceilalti cata vreme nu traim singuri pe o insula pustie.
    Probabil ca tu, Alina, ai un simt al familiei dezvoltat si te admir pentru asta si imi pare rau ca nu mai fac parte din categoria puritanelor asa cum am facut pana acum cateva luni.Dar nu ma condamna prea tare.Eu chiar nu am vrut sa mi se intample asa ceva; nu am cautat-o cu lumanarea, ca sa zic asa.A fost in casnicia mea un moment de criza de instrainare, de lipsa de comunicare, de indolenta si nu eu ma faceam vinovata de toate acestea.La un moment dat, fara sa mentalizez constient cat de acuta e nevoia mea de comuniune cu un suflet omenesc, m-am trezit realmente indragostita de acest tip si in postura de a face orice pentru el, de dragul lui, din admiratie pentru el si felul lui de a fi si chiar, un pic, si din compasiune pentru insingurarea in care traia.Atunci mi s-au aprins lampile de alarma si mi-am dat seama ca in casnicia mea e clar ca ceva scartie de m-am lasat puratata in acea directie.
    Si uite asa am inceput sa am doua vieti paralele.Una le serviciu (numai acolo puteam comunica cu prietenul) si alta acasa unde incercam sa-i las sotului de inteles ca nu e suficient sa ai pe cineva cu acte la primarie pentru a-l pastra vesnic.Si a fost de folos, in sensul ca sotul meu a facut eforturi ca sa se schimbe (intr-o vreme, i-a fost chiar teama ca ma pierde, desi eu nu as fi avut vreodata intentia sa il parasesc).
    Deci, casnicia mea e salvata si intre timp am castigat si un prieten. Neortodoxa metoda dar scopul scuza mijloacele, n'est ce pas?
    De fapt, in ceea ce-l priveste pe prieten, totul a fost inca de la inceput plin de puritate si fara vreo intentie de a ne implica altfel decat emotional, spiritual. Iar daca, dupa cum am mai zis,au existat 2 tentative de a fi impreuna, nu consider ca ne-am inselat partenerii de viata in adevaratul sens al cuvantului.Am incercat sa ne dam unul altuia o mana de ajutor ca sa putem depasi niste momente delicate din viata noastra de cuplu.Aici am esuat! Interpretarile care au urmat la ambele parti, perceptia diferita a intentiilor celuilalt au condus la ruptura.
  •  
    • 53 mesaje
    3 Iul 2002, 19:36
    0 0
    FataDinVis

    Da, e chiar mare pacat ca ati "stricat" asa o prietenie indelungata cu o relatie.Si cred ca, in acest mod, v-ati cunoscut si parti nebanuite si nu ati fost placut impresionati.Cam asa am patit si noi.
    Doar ca noua ne e greu sa ramanem prieteni, nu pentru ca am aduce vorba de acea perioada fierbinte (care, de fapt, nici nu s-a consumat , fiind vorba mai mult de tandrete ) ci, mai degraba de retineri de a mai fi total sinceri unul cu altul, de remarcile din trecut care ne bantuie si peste care el nu poate sa treaca spre deosebire de mine.

    Mia20

    Nu vreau "altceva".Nu stiu daca cineva ma crede in afara de el.Eu nu am vrut niciodata altceva, visand la o legatura abstracta, tocmai pentru ca sunt casatorita si nu am conceput sa imi insel sotul.Dar am simtit la un moment dat nevoia sa-l cunosc, sa-l ating, sa-l strang in brate. Insa, cel mai mult, mi-am dorit sa-i daruiesc (eu, altruista, eu mama ranitilor) ceea ce ii lipsea in casnicie: caldura, afectiune, mangaiere.
    Conceptul de platonism s-a spulberat in clipa in care am fost prima data imbratisata de el.Asta e; suntem oameni: flash and blood. Deci, daca prin 'altceva' intelegi 'apropiere fizica', da, vreau.Daca intelegi 'sex', nu vreau si nici nu se poate, limitarea fiind de natura fiziologica la el.Va dati seama ca e mult prea delicat si nu am avut pregatirea necesara pentru a face fata unei astfel de situatii de care stiam (a fost sincer ) dinainte de a ne intalni.Dar am crezut tot timpul ca doi oameni inteligenti (ce modesta sunt!) pot depasi orice situatie din mers.M-am inselat.Situatia m-a depasit intrutotul.
  •  
    • 53 mesaje
    6 Sep 2002, 15:45
    0 0
    Raspund tot eu dupa un timp.

    Nu s-a mai putut lega o prietenie dupa tot ce-a fost.

    Am incercat, mai ales eu, dar exista un bagaj de cuvinte nespuse pe care incepi sa-l duci in spate si care e din ce in ce mai greu.

    Acum e tacere intre noi.
    Nu intrezaresc sa se mai poata face ceva, nici macar peste o vreme.
    Nici nu imi mai doresc.
    Mi s-a impietrit sufletul in directia lui.
  •  
    • 418 mesaje
    6 Sep 2002, 15:51
    0 0
    )
  •  
    • 418 mesaje
    6 Sep 2002, 15:51
    0 0
    Eminescu a spus: " O iubire care se incheie cu amicitie, nu a fost un adevarat amor."
    Cand iubesti cu adevarat si te desparti de acel om, nu poti sa-l mai vezi doar ca amic, fara sa suferi.Si atunci.....despartirea ori e definitiva ori ia sfarsit prin impacare.