Fetelor,am ramas fara bunicul meu
-
0 0S-a stins azi in jurul orei 13 ,ora Romaniei,am ramas fara el si nu l-am vazut.Am reusit sa vb,doua cuvinte cu el ieri.Nu-mi vine sa cred,cred ca sunt inca sub soc.Nici nu mai pot scrie,am ramas fara omul pe care l-am iubit cel mai mult in viata si nu cred ca poate fi adevarat.
Nici a inmormantare nu pot merge,de ce ma bate Dumnezeu nu stiu.
Doamne nu stiu daca pot trece peste asta.Simteam nevoia sa va scriu. -
Condoleante ! stiu ce inseamna... eu am i-am pierdut pe bunicii din partea tatalui, din Buc. si ii iubeam enorm, eram apropiati..dar boala i-a rapus. am avut un soc cand a murit bunica mea ( la 3 ani dupa bunicul) pt. ca eram singura cu ea in casa. nici acum dupa 7 ani nu mi-am revenit complet.
capul sus. exista viata dupa moarte : viata sufletului. roaga-te sa-i ierte D-zeu pacatele si sa-l duca la loc cu verdeata
toate au un inceput si un sfarsit, implicit viata omului si nu poti face nimic pt. a evita asta. noi ne-am ales-o. ni s-a dat viata vesnica dar...am dat-o in bara.
gandeste-te ca este in mainile Celui de Sus si ca a scapat de un trai greu cu pensie mica in viata asta nenorocita.
oricum, in sufletele noastre nu vor muri niciodata !!!
capul sus, viata merge inainte si cu bune si cu rele !
si inca o data...condoleante !!!
te pupic si ai grija de tine. -
incearca sa te gandesti ca poate pentru el e mai bine asa. tatal meu a murit anul trecut si a fost pentru mine ceva de neimaginat(nu a fost bolnav)dar mi-a ramas in minte figura senina pe care o avea decedat fiind si mereu, cand imi e dor de el ma gandesc ca poate lui ii e bine acolo, poate ca asta isi dorea de avea asa o figura senina ...asa ca fii tare
-
imi pare rau, sincer... eu am o bunica pe care o iubesc enorm si nu stiu ce m-as face sa o pierd... dar gadeste-te ca sunt lucruri normale, la care de la un moment dat te astepti... uite, am aflat in iarna ca mama e f grav bolnava si ca in orice clipa se poate intampla ceva, dar stii ce? multumesc cerului ca nu are dureri, ca isi vede senina de viata ei incontinuare (ma rog, numai ea stie ce-i insufletul ei), ca are puterea sa lupte. im ipare rau uneori ca nu am posibilitatea sa stau langa ea, sa ii ofer tot ajutorul pe care as putea sa i-l dau si sunt sigura ca la un mom dat o sa regret tot ce am putut face si n-am facut. Dar pe de alta parte cred ca ea e mult mai fericita si mai mandra sa ma vada pe mine ca ma realizez incariera si in viata... unii oameni reusesc sa se lipseasca de afectiunea de care au nevoie din partea copiilor si fac niste sacrificii pentru ei..
asa ca eu cred din tot sufletul ca bunicul tau intelege perfect situatia ta, ca a fi departe de el e necesitatea realizarii tale (profesionale sau sentimentale), iar faptul ca acum poti sa fii sau nu la inmormantare nu schimba cu nimic situatia... e mai bine sa iti amintesti de el asa senin si bun si frumos cum era.. pastreaza-l asa, plangi pana speli rana si adu-ti aminte intotdeauna cu placere... e un lucru pe care orium nu il mai poti schimba.... -
Condoleate! Imi pare sincer foarte rau... eu mi-am pierdut mama acum patru ani ... cumplit era tanara si nu era bolnava, s-a intamplat pur si simplu, am depasit momentul...ea este in sufletul meu...asa cum era ea...vie. Fii tare ... timpul le rezolva pe toate, si bunicul tau va ramane mereu alaturi de tine in suflet, si de acolo de sus te va veghea!
-
Condoleantze! Shtiu ce inseamna sa ramai fara persoana pe care o iubeshti. Ambii mei bunici au murit, mai traiesc decat bunicile...
Poate ca este mai bine ca nu poti sa ajungi la inmormantare, macar asa ramai cu imaginea pe care o aveai...Eu am incercat sa fac asta...bunicul meu s-a chinuit o perioada de vreo 3 luni inainte sa moara si am refuzat sa merg sa il vad...apoi bunica a sunat sa merg neaparat ca ma cheama. Cand am ajuns si l-am vazut
era de nerecunoscut...

Nu imi venea sa cred ca acela este omul care m-a crescut si mi-a oferit totul...nu mi-a zis decat "ai intarziat atat...." si pentru ca nu mai putea sa se ridice si pentru ca nu m-a lasat sa-l pup mi-a luat mana stanga si a lins-o cateva momente...Acum ca mi-am adus aminte nu pot sa nu plang...am ramas cu acea imagine in cap...groaznic! Asta se intampla duminica, eu am plecat la Bucuresti...a doua zi, luni dimineatza la 4 a murit. A trebuit sa ma intorc si nu am intrat in casa sa il vad...l-am vazut de-abia cand l-au dus la cimitir.
EI bine...faptul ca am vazut cum turnau pamant pe unicul om (in afara de parintii mei) pe care l-am iubit si care m-a iubit sincer si mi-a dat totul m-a daramat psihic.

Cand imi e greu il rog sa ma ajute...sa intervina in vreun fel pentru mine...shtiu ca e o prostie...l-am visat de cateva ori...intotdeaua ma saruta pe obraz si ma mangaie fara sa imi spuna nimic.
Iubita, poate ca este mai bine ca nu il vezi. Inca o data, condoleante si Dumnezeu sa-l odihneasca! -
Din pacate moartea face parte din viata. E una din etapele grele si urate peste care trebuie sa trecem.
Dar ca orice etapa grea, moartea unei persoane apropiate ne face mai puternici.
Si mie mi-a murit bunicul acum 8 ani. Nu era bolnav, a murit de inima singur in casa. L-au gasit vecinii, caci noi copiii, nepotii, rudele in general, stateam departe de el. Ai mei parinti au fost la inmormantare. Eu n-am putut ajunge. Nu stiu ce sa zic, ca-mi pare rau sau nu. In orice caz m-am simtit mai puternica cand am aflat ca el este undeva acolo sus, pentru ca stiu, simt, sunt aproape convinsa ca ma protejeaza si-mi indruma pasii.
Mi s-au intamplat doua lucruri bizare pe care eu le atribui puterilor Divine si in mare parte bunicilor. Intr-o seara cand mi-era rau m-am culcat si in vis mi-am visat bunicul care mi-a zis sa beau ceai de musetel si-mi va trece. Cand m-am trezit am facut acest lucru si raul mi-a trecut imediat.
Alt lucru si mai ciudat, a fost ca m-am rugat in casa bunicilor intr-o perioada unde imi mergea foarte haios din punct de vedere sentimental. I-am rugat din suflet sa ma ajute sa-mi gasesc jumatatea. Le-am descris cum ar fi baiatul ideal pentru mine. Le-am expus suferintele mele. La cateva zile de la aceasta rugaciune mi-a fost prezentat un barbat simpatic dar care nu ma atragea prea tare fizic. Eu fiind atrasa in trecut de barbati ff frumosi dar deseori rai sau infideli. Acest barbat a stiut sa ma cucereasca cu timpul si azi suntem impreuna de 2 ani si este identic cu ce imi doream eu si cu ce le-am spus in rugaciunea mea bunicilor.
Nu stiu daca e coincidenta sau nu, dar eu cred ca ei sunt undeva acolo sus si ca le putem vorbi.
Asa ca daca poti vorbeste cu bunicul tau, spunei ce ai pe inima referitor la faptul ca nu ti-ai luat ramas bun de la el. Cu siguranta te vei simti mai bine, mai increzatoare si mai curajoasa. Tu esti ambasadorul bunicilor tai pe pamant acum si acest lucru trebuie sa-ti dea curaj sa treci peste dificultatile vietii.
Iti doresc mult curaj!!!!! -
Sincere condoleante. Din cate imi amintesc bunicul tau era bolnav si-i era tare greu. Acum e in ceruri si de acolo te va ocroti si ajuta in continuare. Tu il vei pastra mereu in suflet si-n minte si iti va fi mereu alaturi. Stiu cum e, tataia meu a murit acum 10 ani si si acum imi dau lacrimile cand ma gandesc.
Dumnezeu sa te protejeze si sa-ti dea putere. -
am avut o prietena buna care a murit f tanara.citisem destul de mult despre suflet si drumul lui dupa ce se rupe de trup...si incercam sa ii imbarbatez parintii cum stiam eu mai bine.dupa un timp nu f lung mama ei m-a sunat sa imi spune visul unei rude...a visat-o pe prietena mea obosita si a intrebat-o "ce faci?esti bine?...da a raspuns ea..dar sunt f obosita caci cei de acasa plang f mult si imi deranjeaza odihna"
este bine sa te rogi pt cel "adormit" si sa fi fericit ca un asemenea om (suflet) a existat in viata ta.
Dumnezeu sa il ierte pe bunicul tau si sa ii daruiasca multa iubire! -
Multumesc fetelor ca sunteti alaturi de mine.Am vb.acasa cu mama si-mi zicea si ea sa nu mai plang ca nu-l las pe bunicul sa-si vada de drum.Dar imi e cumplit de greu.Ieri am trimis bani acasa sa-i faca o coroana din partea mea si a sotului meu.Fratele meu deja ii facuse.A murit fericit,in bratele fratelui meu.Nu l-a durut nimic si a fost perfect constient.Inima nu a mai functionat si asa s-a stins.Am prieteni in jur si incerca sa ma faca sa-mi fie mai bine,la fel sotul meu.Azi noapte parca l-am vazut tot timpul,am avut impresia ca e aici cu mine.Mereu spunea el ca ar vrea sa scape de "hoitul asa de corp" ca sa poata bantui.Spunea ca vrea sa mearga la Vistisoara,la noi la cabanuta si prin alte parti si din cauza corpului nu poate.
Va multumesc mult si va las nu vreau sa va intristez.Numai bine