Ce zi minunata !
-
0 0pai da, ajunge cu lucruri naspa'. maine plec la Piatra Neamt. luaram o hotarare assa pe moment si ma bucur enorm. ador oraselul ala mititel cu un munte motz in mijloc. desi nu e orasul meu natal ( din pacate), nush ce mi-a facut, ca mi se face un dor nebun de el.
asa ca....WHAT A WONDERFUL DAY !!! maine plec PA !!! -
Multam' fain Carme!
Vera scumpa, din pacate nu stau decat o zi. sambata dupa-amiaza plec la bunicii sotului in Suceava. iar maine seara...pfuai, nu stim cum o sa-i impacam pe toti. in primul rand trecem pe la socra-miu. dupa aia...mai vedem.
daca mai trec prin concediu pe acolo, poate ne intalnim.
-
poftim tzutzurel
:
Cand vezi trecand fetite care te baga in boala
Cand vezi atatea tate si atatea pulpe goale
Si cand constati ca p... ramane vesnic moale
Ca doarme in izmene si nu vrea sa se scoale
Cand o stiam pe vremuri atata de fudula
Si chiar neobrazata si vesnic nesatula
Ma-ntreb cu amaraciune de ce-i mai zice p...?
Cand astazi nu serveste decat pt. pisare?
Si chiar si-atunci cand pisa, te pisa pe picioare?
In loc sa-i zica p..., sa-i zica pisatoare
Sa-i zica gumilastic sau chiar Wolter-Closet
Da pt. vechea-i faima si marelui renume
Sa nu-i mai zica p... pt. nimic in lume
Ca numele de p... legat e de futai...
De ce s-o cheme p..., atunci cand trec alai
Pe strada mii de pizde, sa faca pe niznai...
Pe vremuri de vedea o fusta, se ridica pe burta
Si-se betisor de-un metru, pe cat era de scurta,
Ca azi in loc de burta se trage inspre craci
Ca ai ajuns acuma pe dansa sa te caci
Cand inima si ochii-ti poftesc si-ai vrea sa futi
Ba doarme, n-o atata nici sanii desfacuti
Nici bucile ce salta sub fosnetul matasii
Pai sa nu-i futi Cristosu si Adormirea ma-sii?
De aceea-n maretele victorii
Si preacinstind trecutul incununat de glorii
Gasesc ca-i o insulta zadarnica, cumplita,
Ca aceasta ramasita uscata, smochinita,
Care-ajuns o biata ciosvarta inutila
Aceasta starpitura careia-i plangi de mila,
Aceasta cacareaza, acest ciot de canula
Sa poarte inca titlul imperial de p...!
Credeti-ma prieteni, e faima noastra-n joc
Sa-i punem cruce p.ulii, sa ne-apucam de cioc -
A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata
Din rude mari imparatesti
O balega de fata
Batoasa-n trup ca o cazma
Si galbena la piele
Ca o bucata de pingea
Bagata-ntre masele
Avea un nas de sapte cotzi
De matura pamantul
Si-o caramida in chiloti
Sa n-o doboare vantul
De-atata dor nealintat
S-a basicat la piele
Si-ntr-un tarziu n-a mai rabdat si a inceput sa zbiere:
Cobori in jos Luceafar bland
Si vino de ma fura
Si strans la sanul meu pitic
Sa te sarut pe gura
El o privea cu mult extaz
Si vanat la culoare
Ca un furtun de aragaz
Decolorat la soare
Venind din cerul lui inalt
Mai iute decat vantul
Dadu cu curul de asfalt
De gauri pamantul
Ca un parasutist drogat
Ce intra in deruta
Si vede dupa ce-a cazut
Ca n-are parasuta
...Iubita mea cu ochii vineti
Mai neagra ca tingirea
Eu pt tine am venit
De-mi blestem fericirea
Dar daca tu nu vrei sa vii
Cu mine printre astri
Ma uit in oglinda in ochii tai zbanghii
Si-n dintii tai albastri...
....Luceafar mic vede-a-te-as chior
Si putrezit la soare
Nu vin, tu esti nemuritor
Iar eu sunt muritoare...
Luceafarul plangea amar
De-si inrosise nasul
Si cu tupeu de ordinar
Se duse-ntins la tasu':
De-mi iei al nemurii har
Ce sufletu-mi apasa
Iti dau un kil de Murfatlar
Si-o litra de spirtoasa
Dar daca nu curat ma jur
Sa te rapun de boala
Sa nu mai bei nimic de acum
Nici apa minerala..
...Copile, stiu ca esti bolnav
Si-ai mancarimi sub piele
Dar fata asta de zugrav
Umbla dupa lovele
Privind din cerul lui inalt
Spre turnul singuratic
El o vazu culcata-n pat
Cu-n plutonier astmatic
El o zari pe-un colt de geam
Si zise cu suspine:
Gingasul meu hipopotam..
Coboara pan-la mine
Dar el privea semet si dur
Ca un fachir pe ace...
'Mai du-te fa la mata-n cur
Si lasa-ma in pace..' -
PU*IADA
ACTUL I
Demult, în vremuri prea îndepartate,
Când pu*ele prea rar erau sculate
Oamenii înca nu stiau destule
Sa faca cu-ale lor ciudate pu*e.
Nu cunosteau decât vreo trei pozitii,
Si nu faceau prea multe exhibitii.
Atunci, ziceam, traia un împarat
Ce cu nevasta-sa nu prea statea prin pat.
Gândea el: "Rostul vietii pe-asta lume
E-ascuns în ale creierului spume.
Sute de ani de-ar fi sa mai traiesc
Eu tot voi încerca sa îl gasesc.
Cât despre-a mea împarateasa,
E-adevarat, ea e a mea aleasa,
Dar prea nu-si pune pi*dei o masura,
Si ma tot vrea, si-i f*t si mortii-n gura."
Iar ea ofta, si-n ac înfigea ata,
Si astfel pasnic li se scurgea viata.
"Pe pi*da ma-sii!" zise ea-ntr-o zi,
"Chiar azi rabdarea mea se va sfârsi!
Pai unde gâtu' ma-sii el se crede,
Nici eu la pu*a-i sa nu pot accede?
O sa-i arat ca nu sunt chiar o tuta;
Îl bat daca nu jura sa ma futa!"
Si seara, cu tot sângele la cap,
Intra la el scotându-si un ciorap.
"Nu-mi spui nici 'buna', ma, fu*u-te-n gura,
Te porti ca un taran pe aratura!"
"Mai taci în pi*da ma-tii, mai femeie,
Ca tocmai îmi venise o idee
Despre planetele ce-n cercuri misca."
"Ma-ntreb ce fel de vierme-n floricica te pisca!
Tu ori esti homo, ori esti de burete.
Proasta-a fost ma-ta ca a vrut sa fete!
Hai", zise, devenind putin blajina,
Dându-si jos fusta de matase fina,
"La ma-ta-n pi*da stiu, te simti mai bine,
Încearca însa vietii piept de-i tine;
Nu-i greu, în mortii ma-sii, e o joaca,
Trebuie doar sa ma patrunzi în cloaca!
Daca vrei, chiar o mâna pe picior
Nu e putin pentr-un începator.
Asa ca-ntinde laba!" - "Mai muiere,
Un lucru greu te hotarâsi a-mi cere!"
"Baga-si-ar pu*a-n ma-ta un balaur,
Ca esti mai haios decât un dinozaur!
Pune ma mâna!" "Nu pun!" Poc! în co*ie,
C-un sut împarateasa îl îndoaie.
"Acuma vrei?" "Da, stai putin, asteapta,
Nu te stiam ca esti asa desteapta."
Si ce se petrecu în acea noapte
Nu se mai spune-acum decât prin soapte... -
ACTUL II
Noua luni dupa asta, împaratul
C-un mare racnet zgudui palatul:
Slugi, servitori, veniti, fir-ati ai dracu',
Ca altfel vin si va strapung cu acu'!"
Pe loc se repezira toti în graba,
Zicând: "Mai, o fi renuntat la laba?"
Dar când se uita, le cam piere graiul;
Era un copil mic, frumos ca Raiul
Cum si-l imagineaza fiecare;
Dar puta, valeu!- cât era de mare!
"Asta cu pu*a s-a nascut, se vede.
Ca asta-i puta, cine-ar putea crede?"
"Pe ce-am mai scump, marite împarate,
E PU*A dintre alea-adevarate!"
"Sa moara mama si tot neamu' meu
Daca nu-i pu*a, atunci popa-s eu!"
De-o ora toti minunea o priveau
Si laude-n continuu-i aduceau.
Foarte-ncântat de timpu* ce s-a scurs,
Alteta-Sa tinu un mic discurs:
"Mai întâi si la-nceput
Tin ca-n gura sa va fut;
Si nu-s bulangiu prea mare:
Va promit ejaculare.
Ati vazut de ce-s în stare;
Se crede vreunu' mai tare?"
"Ura! Olè racnit-au toti deodata
Din toti tu esti cel mai al dracu' tata!"
"Noi l-am botezat Pulica,
Toti de el sa prinda frica
Fiinca el va fi un dur;
Sa va iubesc pe toti în cur."
"O, pu*e, si o, pi*de, ce minune
Se petrecu-n palatul asta! Spune
Tu vântule, ai mai vazut vreodata
Un baietel cu-o pu*a-asa de lata?"
"De-ar fi doar lata, dar mai e si lunga.
Pân' la pamânt odata-o sa-i ajunga!"
"De nouazeci de ani traiesc pe lume,
Dar de-astea n-am vazut decât în glume!"
Ce pi*da ma-sii, lumea-nnebunise,
Caci nimeni-- nimeni nu-si închipuise
Un copilas cu creionash cum? Imensa!
Multimea-n jurul lui fiind prea densa
Dupa un timp a fost împrastiata,
Si vestea s-a transmis în tara toata. -
ACTUL III
Au trecut zile, saptamâni de-a rândul,
Timpu* zbura mai repede ca gândul.
Pu*ica-al nostru tare mult crescuse;
Cât unul de cinci ani el se facuse
Cam în vreo noua luni si jumatate.
Si într-o zi, când desena patrate,
Îi zise ma-sii: "Mama, uite, stiu
Cum sa citesc, sa desenez, sa scriu,
M-ai învatat de toate, recunosc,
Dar PI*DA eu as vrea sa o cunosc."
Împarateasa mai-mai sa lesine,
Îi spuse: "Mai copile, nu ti-e bine?
Doar oamenii, zic, cei în toata firea
Îsi pot gasi în pi*da fericirea.
Esti mic, esti, cât sa zic, cât o papusa
Si înca n-o sa-ti dau drumul pe usa."
Pu*ica, auzind, gândea: "Baga-mi-as
Putoaia-n ea de viata si caca-m-as
Pe ele de patrate împutite.
Caiete, carti? Ei pu*e..." Cu cutite
A doua zi s-a repezit la ele
Gândind sa le prefaca-n bucatele.
Dar s-a oprit. "Înca o saptamâna
Sa-nvat nu o sa-mi fie peste mâna."
Astfel vreo sapte zile-au mai trecut.
Pu*ica-ncearca iar: "Un început
Stii, trebuie sa aiba orice treaba.
Asta pe-oricine daca vrei întreaba.
Asa ca, hai, la pi*da tu ma lasa
Altfel sa mor daca nu fug de-acasa."
"Mai vierme," îi striga împarateasa,
"De-abia nascut, si nu-ti mai place casa
În care prima oara-ai plâns? Nu-ti merge,
Sa stii! Învata nasul cum se sterge,
Si-apoi sa vii sa mai vorbim. Afara
De-ncerci sa iesi, te spintec ca pe-o fiara."
Se baga si-mparatul: "Mai Pu*ica,
O creionash ca a ta înca-i prea mica
Si nu ai pregatirea necesara.
Stiu ca te crezi destept din cale-afara,
Dar orisicine, creionash doar sa aiba,
Si prea lejer sa-i treaca printr-o saiba,
Se crede maldar de inteligenta.
Asculta un sfat dat cu competenta."
"Dar tata, eu..." "Nici un cuvânt în plus.
Ce-ai auzit e ce-am avut de spus.
Acum o laba fa, si la culcare,
Si nu uita ca noi îti dam mâncare."
"Va iubesc în ochi," le spuse el în gând,
Si-n camera la el intra plângând.
"Credeti c-asa o rezolvati cu mine?
Mi s-a sculat, si sa va tineti bine!" -
ACTUL IV
În chin si jale mai trecu o luna.
Ciudat, parea ca totul merge struna.
Pu*ica era vesel si cuminte
Si muncea mult mai mult ca înainte.
Dar într-o noapte pe sestache iese
Pe geam. "Pu*a sa-mi bag, aici fusese
O scara, cine pi*da ma-sii-a luat-o?
Ah, darâmata jos acolo-i, iat-o.
Ei, cam belit-am creionash mea cea lunga.
Iedera nu prea cred c-o sa-mi ajunga."
Ezita, dar vazând cum frica moare
Începe pe perete sa coboare.
Dar când ajunse jos, pe niste paie,
O mâna tare i se-nfipse-n coaie.
"Stai, nu misca" auzi el din umbra
Si îl cuprinse-o presimtire sumbra.
Dar adunându-si fortele se-ntoarse,
Chit ca-si simtea el coaiele cam stoarse,
La disperare repezi o mâna
Si dadu peste-un pantalon de lâna.
"Hai sa te vad!" striga el vesel foarte,
Strângând si el la coaie dintr-o parte.
Strângea strainul ca un leu ciolanul
Sau cum un proletar strânge ciocanul.
Dar nici Pu*ica-al nostru nu se lasa:
"Esti slab, ba! Astea-s coaie? Du-te-acasa!"
"S-o iubesc pe ma-ta cu o damigeana!"
"Mânca-mi-ai pu*a, animal cu blana!"
"Îti fac din coaie oua de furnica!"
"Ce pi*da ma-tii, crezi ca îmi e frica?"
Auzind zgomot, se trezi-mparatul
Sa vada ce se-ntâmpla cu palatul.
Se uita-n jos, ce vede? Pu*a-Groasa,
Din toti sluga sa cea mai credincioasa,
Cu-al sau fecior el crâncen se coieste.
"Hei, tu, împarateasa, ia priveste!"
Vine si ea. Se uita, fascinata
La fi-su care, pentru-ntâia data
Arata c-are niste sânge-n coaie.
"Opriti!" le striga ea. "Nu vreau bataie.
Tu, Pu*a-Groasa, mergi, vezi-ti de treaba,
Iar tu aicea sus sa urci degraba!"
Amândoi imediat s-au comformat
Cu ordinul pe care ea la dat.
Pe scari, gândea Pu*ica: "Lua-m-ar dracu',
Am luat-o-n mâna rau, baga-mi-as cracu'."
Dar când ajunse sus e luat în brate,
Pupat în floricica si scarpinat pe mate.
"Ce pu*a mea aveti?" -- "Pu*ica, stii,
Noi totdeauna mult te vom iubi."
"Nu zau? Baga-mi-as pu*a-n voi de javre,
Veniti la mine cu-astfel de palavre..."
"Da'i adevarul gol, ba, întelege!"
"Când sânge-n pu*a o sa mi se-nchege
Atunci o sa va cred." -- "Ei, stai, asteapta,
Nu te grabi în vorba, nici în fapta;
Si mie-mi pica vise câteo-data,
S-o iubesc pe ma-ta-n pi*da de-altadata,
Sa schimb cu forta mintii-al vremii curs,
Sa fiu puternic, sa am muschi de urs,
Sa fiu un zmeu, si apele marine
Sa faca valuri numai pentru mine.
Dar ma calmez. Priveste, vezi cum stam:
Ceea ce vrei, noi nu putem sa-ti dam."
"Nu v-am cerut nimic, fu*u-va-n gura,
Ca iara ma calcati pe batatura.
Vreau liber eu sa fiu, si-acolo-n out
Ce înca n-am o sa ma duc sa caut."
Cei doi stapâni din ochi s-au înteles:
"El chiar o vrea..." -- "Pu*ica, ai acces
În spatiul ce la nesfârsit se-ntinde;
Spre pi*da-acolo liber tu vei tinde..." -
ACTUL V
A doua zi în trâmbite si surle,
Pu*ica, vesel, se grabi sa urle:
"Curteni, va las în grija pu*ii voastre,
Iar eu cu calul, deci noi, de-ale noastre
Ne ducem sa vedem. Va iubesc pe toti
Asa cum sunteti: ucigasi si hoti."
"Traiasca ma-ta!" îi strigara dânsii
Tot rumegând pe ale lor într-însii.
"Era de treaba," sopti unul. "Lasa,
Nu vezi ce i-a facut lui Pu*a-Groasa?
Si-acuma merge cracanat saracu'!"
"Manânci cacat, Coi-Lung, sa te ia dracu'!"
"Acum," zise Pu*ica, "e momentul
Sa-ntoarcem sârma vietii cu patentul."
"La multa muie!" îi ura-mparatul;
"Ia uita-te la el, aristocratul,"
Vorbi împarateasa. "Lasând gluma,
Îti sade bine-n sa, mânca-te-ar ciuma!"
"Va iubesc cu drag pe amândoi," le spuse,
"Ura si graba mea în vânt sunt duse."
Astfel zicând se repezi pe poarta,
Simtind c-a apucat pi*da de toarta.
ACTUL VI
Si merse el ce merse, cale lunga,
Pâna cand gura i se facu punga.
"Ah," zise, "uite-acolo un izvor,
Baga-mi-as pu*a, o, simteam ca mor."
Si-ntinse botu-n jos, însa deodata
Din apa, lânga el sari o fata.
"Virgina sunt, si Lostrita ma cheama,
Hai vino, îndrazneste fara teama."
Haine n-avea, în schimb un floricica si tâte
Ca se-ntreba Pu*ica: "Am tarâte
Prin cap, sau pi*da ma-sii, doar visez?
În orice caz, întâi, stai sa m-asez,
Sa calculez problemele mai bine,
Ca e ceva-n nergula cu mine."
"Ce mai astepti acum?" îi striga fata,
"Nu-ti ia prea mult, doar sa ma fu*i si gata."
Pu*ica tot gândea: "Ceva nu merge"
E gândul ce din cap nu-l putea sterge.
"Nu-i PI*DA ea, dar totusi, ce se-ntâmpla,
Ca uite, pu*a mi-a ajuns la tâmpla..."
"Baga-mi-as pu*a!" racni el salbatic,
Facând spre ea un salt cam acrobatic.
Dar când ateriza, era tot solo,
Iar ea, la zece metri mai încolo.
"O sa-ti dau muie, fa!" sopti amarnic,
Fugind spre ea; însa la fel de darnic
A fost destinul si de-aceasta data,
Caci ea fugea de el ca o netoata.
"Ei fu*u-ti gâtu' ma-tii de stafie,
Sa vezi cum o sa-mi iubesti tu pu*a mie."
Zise-ndârjit. "În gura ta ma cac"
Si se dadu cu capu' de-un copac.
Apoi cazu cu grija jos, pe iarba,
Si astepta, lingându-se pe barba.
Ea vine, sta, se uita si se-apleaca,
În fine, un sughit de plâns o-neaca;
Pu*ica - hop! o mâna-ntre picioare
Si-alta pe piept îi puse. "Au, ma doare!"
"Sa taci în ma-ta, lostrita tâmpita,
La pu*a te voi da ca te-nghita!"
Îndata scoase monstrul din chiloti,
Si-nchizând ochii-si zise: "Da-i cât poti!"
Însa avu un sentiment ciudat,
Si peste o surpriza mare-a dat,
Cand ochii i-a deschis. Nauc, priveste:
În pu*a-ntisa-i atârna un peste! -
te dai mare flocosenio, ha????
ia luati d-aci:
La vestitul doctor Costea
Vine Ion de la Copou
- Buna ziua, domn'le doctor
Mi-a intrat o tapa-n ou.
Pacientul se dezbraca
Doctorul il urca-n pat
Si cu mare atentiune
Cerceteaza-n lung si lat.
Ia luneta
O fixeaza
Ia penseta
O flambeaza
Scoate teapa
Pensuleaza
Pune vata
Bandajeaza
Pune fese
Si panseaza
Scoala omul
Si-l aseaza.
Pacientu-achita taxa
Si apoi satisfacut
Ii da doctorului mana
- Buna ziua ! - Va salut !
Peste-un timp, aproape-o luna
Vine amicul Ion din nou
- Uite, dom'le doctor, iarasi
Mi-a intrat o teapa-n ou. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pacientul se imbraca
Si achita taxa-n graba
Cand deodata domnul doctor
Foarte curios intreaba :
- Ia sa-mi spui domnule draga -
Care vii de la Copou -
Cum se-ntampla ca intr-una
Iti tot intra teapa-n ou ?
- Ma iertati, domnule doctor, -
A raspuns omul "solemn" -
Dar nevasta-mea e schioapa
Si-are un picior de lemn ! -
No, uite aici Luceafar: (in cea mai tare varianta)

A fost odata ca-n povesti
A fost la o adica
Din rude mari imparatesti
O prea misto gagica
Si era una la babaci
Si mandra haimanaua
Avea un floricica si niste craci
De te-apuca damblaua
Se fute azi,se fute maine
Se fute-o saptamana
Stateau la coada vagabonti
La rand ca la smantana
Satula ea intr-un tarziu
De p... golanesca
Ii dete toti pe usa afara
Si merse la fereastra
Lucefarul statea pe cer
Intr-un manunchi de stele
Ea la el ochii belea
Si se zgaia la ele
De-atata dor nealinat
S-a puricat la piele
Si-ntr-un tarziu n-a mai rabdat
Si-a inceput sa zbiere
Coboara-n jos luceafar bland
Coboara de ma fura
Sa stau la pieptul tau plapand
Sa stau infipta-n p...
Si cobori sarac baiat
Si cobori saracul
Dadu cu curul de pamant
De gauri asfaltul
Iubita mea cu ochi de lut
Si alba ca tingirea
Eu pentru! tine am cazut
Si-mi blestem fericirea
Iar daca tu nu vrei sa vii
Cu mine printre astri
Ma pis pe ochii tai zglobii
Si-n ochii tai albastri
Luceafar bland,vedea-te-as mort
si putrezit in soare
Nu pot ca esti nemuritor
Iar eu sunt muritoare
Luceafaru-ncepu sa planga
De-si infundase nasul
Si ce tupeu de ordinar
Se duse-ntai la tat`su
De-mi dai al nemuririi dar
Si de ma lasi de-acasa
Iti dau o sticla de Cotnar
Si-o oca de spirtoasa
De nu ma lasi am sa ma jur
Sa cazi rapus de boala
Si n-ai sa bei, futute-n cur,
Nici apa minerala
Taica-su il privi atent
Si-i spuse de indata
Caci vezi,in el s-au desteptat
Instinctele de tata
-Copile,vad ca esti bolnav
Si ai mancarimi la coaie
Dar fata e cu un arab
O fute de o-ndoaie
Porni luceafaru-napoi
Pe drumu-i singuratec
Si o gasi pe fata-n pat
Cu un mosneag astmatic
Ea il vazu pe-un ochi de geam
Si-i spuse cu suspine:
-Gingasule hipopotam,
Coboara pan`la mine
El o privi semet si dur
Ca un fachir pe ace:
-Pleaca de-aici, futute-n cur,
Si lasa-ma in pace!
Credeai c-ai sa ma amagesti
Chemandu-ma pe seara?
Belime-ai p... sa-mi belesti
De c.urva ordinara
Degeaba ma mai chemi acum
sa vin sa rupem patul
Caci eu pe curul tau as vrea
Sa joc pocker in patru
Iar sanii tai da altadata
Ce-mi provocau emotii
Atarna acum asa de jos
de-au inundat chilotii
Traind in cercul vostru stramt
Faceti copii o draoaie
Dar eu va iert caci sunt un sfant
Si-n fond...ma doare-n coaie...