sfaturi si nimic mai mult va rog
-
0 0Buna,
M-am hotarat sa scriu aici pentru ca ma simt foarte singura si am nevoie de cineva cu care sa pot vorbi orice.Cu ai mei parinti nu prea vorbesc si in special cu tata, cu care nu am o relatie foarte buna.Cu logodnicul meu incerc sa vb dar saracul are si el destule probleme pe cap si nu vreau sa-l mai inebunesc si eu cu tampeniile mele.Cu el petrec cel mai mult timp si aseara mi-am dat seama ca saracul de el este un mic erou datorita faptului ca imi suporta mie toate mofturile.Nu imi da motive ca m-ar insela sau ca nu ma iubeste,dar de fiecare data cand imi spune ca trebuie sa iasa in oras cu vreo fata in interes de serviciu(si stiu ca nu minte)parca devin alt om si mi se face foarte frica sa nu-l pierd.Stiu ca e vina mea ca am prea multe asteptari de la el saracul.Adevarul e ca il cam stresez sa ne luam o casa sa am si eu stabilitate odata.Acasa il vad pe tata cum are intalniri nocturne si pleaca de acasa sa se intalneasca cu amanta(om batran si fara minte)si tocmnai de aceea imi este frica sa nu transpun asta si asupra logodnicului meu si sa imi fie mie frica sa nu ma paraseasca.
Nu stiu ce ati inteles voi din tot ce am scris dar important e ca m-am mai descarcat pt ca simteam nevoia sa vb cu cineva -
Logodnicul tau nu e tatal tau.
Atata timp cat iti spune unde se duce, cu cine, de ce si ora la care se intoarce si nu intarzie (nu in 100% din cazuri, dar macar in cea mai mare parte) eu cred ca poti sa stai linistita ca nu te traduce. Cand incepe insa sa se ascunda de tine... atunci sa iti faci griji. -
Intr-adevar imi spune unde se duce cu cine si cat intarzie.Nu mi-a dat n5c56data 06t5ve sa nu am incredere in el, si totusi nu stiu de ce dar de cate ori imi spune ca se intalneste cu vreo tipa parca imi baga un cutit in inima.A se intelege ca se intalneste cu ele in interes de serviciu.Si unde mai pui ca exista o fosta iubita care il tot suna si care cred eu inventeaza tot felul de pretexte pentru a se intalni cu el.Este un om foarte bun si nu se fereste de mine cu nimic.Mi-a tot explicat saracul de el ca nu are rost sa fac scandal degeaba si ca pe mine ma iubeste si ca nu m-ar insela pentru nimic in lume.Este un tip care tine foarte mult la familie.Uneori incep sa cred ca sunt nebuna pentru ca stiu foarte bine ca atat timp cat exista iubire nu am de ce sa-l inebunesc cu asteptarile mele. of feteleor este asa de greu.........
-
el este un om extraordinar si de aceea cred ca eu sunt problema dar nu stiu cum sa ma indrept.Poate daca cineva a mai trecut printr-o situatie asemanatoare ma poate ajuta.Tin sa specific ca nu suntem inpreuna de o luna 2 ci de 2 ani deci ne cunoastem destul de bine zic eu si comunicam extraordinar chiar telepatic uneori
-
Deci exista niste componente esentiale ale oricarei relatii, daca ea vrea sa functioneze. Si unul dintre ele este increderea in celalalt. Eu nu as putea fi cu cineva in care nu am incredere. O relatie trebuie sa fie un lucru in care sa te refugiezi, sa te simti bine, sa uiti de celelalte griji, si daca ea iti ofera numai dubii, indoieli, banuieli si alte lucruri de gen, nu vad care ar mai fi rostul ei (asta in ceea ce ma priveste pe mine, asa vad eu lucrurile). Plus ca se stie, ca daca un barbat/femeie vrea sa te insele o face cu tine tinand-ul de mana. Nu cicalelile, presiunile sau ideea ca "nu e bine" fac o persoana sa fie fidela alteia, ci el insusi. Daca el se simte bine, nu are nici un motiv sa se gandeasca la altele. Daca insa este stresat, probabil ca va gasi pe cineva de sex opus careia sa i se planga si acea persoana poate fi foarte "intelegatoare", poate mai intelegatoare decat ai vrea tu sa fie.
Ce am vrut sa spun este: relax, ai incredere in el. -
cred ca ai dreptate ar trebui sa am mai multa incredere in iubirea noastra.De ce nu am venit eu mai devreme sa vb cu voi nu stiu?Acum ma simt mult mai linistita si intr-adevar o sa-ti urmez sfatul o sa redevin aceeasi fata de care s-a indragostit si pentru care e capabil sa faca orice.iti miltumesc mult pentru cuvintele tale ma ajuta mult sa sti
P.S:nu se pune problema sa nu am incredere in el pentru ca dupa cum am spus nu mi-a dat niciodata motive sa nu il cred. -
mai degraba nu sunt sigura pe mine.dupa cum spuneam pana sa-l intalnesc pe el nu a mai existat cineva care sa se poarte asa cum se poarta el si sa ma faca sa simt ca traiesc cu adevarat.cred ca problema este mediul in care am trait eu pana sa-l intalnesc pe el.De cand ne-am cunoscut eu am devenit o persoana cu putere de decizie ceea ce nu s-a intamplat pana atunci.Altii luau deciziile in locul meu si imi controlau viata.poate ca sunt egoista pentru ca mie nu imi este frica sa m-ar putea insela ci problema e ca vreau sa fie mereu aici langa mine si saracul om nu poate ca mai are si el servici si probleme de rezolvat.De aceea atuinci cand imi spune ca are vreo intalnire sunt geloasa pe timpul pe care il petrece cu o alta persoana nu pe persoana in sine.
-
teoretic nu ne retine nimic pentru ca iubirea care exista intre noi este foarte puternica,insa practic nu avem o casa unde sa stam si sincer nu ma vad stand nici la mama si nici la mama lui cu toate ca este o femeie extraordinara.eu nu am terminat inca facultatea,nu sunt multe motive dar sunt suficiente.plus ca pe noi nu ne-ar lega cu nimic mai mult o hartie noi suntem ca si casatoriti oricum
-
apropos de fosta prietena, am fost la o cofetarie cu iubitul meu si cand am ajuns acolo am realizat ca de fapt era o invitatie din partea ei si el nu mi-a zis nimic. nu ne cunoscuseram pana atunci cu toate ca ea il tot suna cam la 2 sapt. si vb. minute in sir .nu am spus niciodata nimic.dar asta m-a enervat la culme. aveam 1 an de cand locuiam impreuna si inca 1 jumate de cand eram iubiti.m-am comportat foarte degajat la intalnire si cand am ajuns acasa i-am cerut explicatii(am spalat rufele in familie cum se spune) si pe ea am sunat-o sa o invit peste cateva zile la o cafea sa discutam despre relatia lor de "prietenie".am specificat la telefon ca nu sunt "incuiata" la cap si ca o invit sa vina cu iubitul ei(pt. cara l-a parasit pe al meu).asa pentru ca e randul meu.bineanteles ca nu am mai auzit de ea niciodata de atunci .au trecut 6 luni.si eu sunt foarte linistita. poate ar trebui sa iesi si tu cu el la o intalnire.te pup.
-
"A fi ca si casatoriti" este foarte diferit de "a fi casatoriti", crede-ma. Mult blamata si dispretuita "hartie" ar fi dovada suprema din partea lui ca te pretuieste cu adevarat, iar pentru tine ar fi scutul care te-ar apara de multe din incertitudinile si framantarile de acum. Risipa de energie pe care o faci irosindu-te in temeri inutile ar putea fi folosita in scopuri mult mai constructive, gratie "hartiei" aceleia care-ti confera un statut complet diferit de cel pe care-l ai acum. Daca tot convietuiti de atat vreme si nu doriti sa oficializati relatia voastra, dupa parerea mea nu faceti decat sa pierdeti timp pretios, care, din pacate, nu se va mai intoarce niciodata.
-
da cred ca aveti dreptate, de azi promit sa fiu altfel si am de gand sa va tin la curent si pe voi pt ca imi face foarte bine sa vb.A nu se intelege ca ma voi schimba pentru ca asa imi cere el ci pentru ca asa simt eu ca trebuie.
Cat despre casatorie nu stiu ce sa zic cred ca sunt totusi pre tanara si ca avem timp destul sa ne gandim si la acest aspect -
matusica are dreptate...
ma gandesc si eu adeseori la asta...nu mor sa ma marit (acum
in clipa asta...
insa ma cam gandesc ca sunt situatii in care tipii nu stau f mult pe ganduri si te cer de nevasta...si cat mai mult trece timpul de la inceputul relatiei cu atat mai mult iti pui intrebarea daca te va cere vreodata...si daca este pregatit sa-si asume responsabilitati.
si gestul asta spune f multe...nu e doar o bucata de hartie...e un angajament deosebit prin care el isi manifesta dorinta de a sta o viata cu tine...si mie mi se pare un lucru f misto asta