fostul sot
-
0 0De ce oare mi se intampla asta cand incepusem deja sa-mi vad deja de viata mea fara el? Vrea sa fim din nou impreuna, dupa mai bine de un an in care el si-a vazut de viata lui, iar eu am incercat sa-mi revin dupa durerea pricinuita. Mi-a facut mult rau... Stiu insa ca in adancul sufletului lui mai exista ceva bun, ceva ce-am iubit si inca mai iubesc. Si mai e cineva care sufera dupa el... copilul nostru. Ma framanta o mie de ganduri si-mi spun: oare e in stare s-o luam de la capat? Va avea puterea sa pastreze drumul drept si sa aiba incredere in mine, fara sa mai plece urechea la vorbele otravite ale mamei lui?
-
Fii mai explicita! Din cauza soacrei s-a stricat tot? Nu a existat o alta femeie in viata lui? Daca de vina este doar soacra, sa stii ca daca tine cont de ea, viata ta o sa fie in continuare pusa sub semnul intrebarii alaturi de el. Nimic nu e mai deranjant ca un barbat ce se 'tine de fusta mamei', asta inseamna ca tu esti pe locul 2....asta da dovada de infantilism, si sa nu te superi - cred ca nu te iubeste suficient de mult incat sa separe sentimentele....cand iubesti pe cineva, esti in stare sa-l 'mananci' pe cel care ti se pune impotriva....eu asa gandesc....am vazut destule cupluri care s-au destramat din pricina asta. Stai strimb si judeca drept: daca crezi ca este si va fi in continuare sub fusta mamei, mai bine las-o balta! Tu ai nevoie de un BARBAT ADEVARAT, care stie ce vrea de la tine, de la viata....mai ales cand aveti si un copil impreuna....ar fi trebuit sa i se rupa sufletul macar de dragul lui...ce sa-ti mai spun? Lucrurile sunt delicate...daca nu rupe cordonul ombilical, nu cred ca o sa aveti zile bune impreuna...si sa numai vorbim de ceea ce sunt in stare 'mamele' cand considera ele ca nici-o femeie de pe pamant nu se poate ridica la nivelul 'copilului' lor. Fii foarte atenta si cantareste bine ceea ce ti-am spus...stiu eu am un stil direct si adesea deranjant pt.multe persoane...dar asta este parerea mea. Daca am gresit, iti cer scuze anticipat.
-
nu dai prea multe amanunte, dar daca mai este inca sub papucul mamei, prea putine sanse sa realizazi ceva.Probabil ca tentatia e mare si te gandesti numai la ce a fost bine si frumos intre voi, dar de ce nu incerci sa iti amintesti si lucrurile neplacute si tot ceea ce a provocat ruptura?
oricum nu iti mai risca sufletul cu usurinta. nu ar fi bine nici pentru copil. -
Nu poti sa faci in asa fel incat sa va 'rupeti' de soacra?
Dar asta nu ar fi suficient...depinde foarte mult si de el; ca daca e un papa-lapte o sa se duca el sub fusta mamei singurel chiar daca tu nu vrei asta. De iubit l-ai iubit dar oamenii se mai schimba - incearca sa afli ce-l face sa te vrea inapoi. Iubirea pentru tine si copil sau ...'comoditatea'? stii ca barbatii gandesc in 'sume de necesitati': o sotie ii satisface cam toate necesitatile ...
Ar fi bine sa-ti pui genul asta de intrebari inainte de a lua o hotarare. Gandeste-te si la copil...daca relatia nu merge nici acum, merita sa mai treaca copilul prin asta inca o data?
Gandeste-te bine! -
Nu ma bag la sfaturi Doamne-fereste!
Iti expun doar o situatie,care din pacate e a familiei mele.Pe cand aveam vreo 5 ani,tatal meu a plecat de acasa.Au stat despartiti o vreme...vreun an.Eu urlam in gura mare ca il vreau inapoi pe tata...El a inceput timid sa ne caute.Maica-mea,ca si tine de altfel,mai de mila mea,mai de dragul lui...l-a primit.Vrei sa stii continuarea?Au mai facut un copil si s-au despartit dupa putini ani din nou.De data asta definitiv.
Repet:EU NU DAU SFATURI -
Nu e prima data cand ma gandesc la o posibila impacare. Dar de fiecare data imi aduc aminte cat de urata a fost ruptura noastra, cu lovituri si cuvinte urate (de partea lui). Ca sa fiu mai explicita, va spun ca eu lucrez in aceeasi firma cu fosta soacra care imi urmareste (inca) fiecare pas. Si pentru ca sunt destul de apreciata aici, iar ea nu suporta sa fie altcineva mai presus decat ea, a inceput sa-mi poarte sambetele, nu numai la serviciu, ci si in familie. Ii spunea fiului ei ca sunt prea apropiata de colegii de birou, ca povestim si glumim, ceea ce nu se face. Apoi, la cate o "sindrofie" organizata cu diferite ocazii (1-2 pe an), statea numai cu ochii pe mine, sa vada cu cine dansez si daca vorbesc cu X sau Y, ca de ce nu stau langa ea la masa, ce treaba am eu cu colegii si chestii de genul asta. Apoi il invenina pe el spunandu-i ca am zambit prea mult nu stiu cui sau am stat peste program cu nu stiu cine. Iar el o asculta si apoi venea acasa si incepea cu invectivele si nu voia sa ma asculte, imi spunea ca mama lui nu l-ar minti pentru nimic in lume. Iar eu nu puteam face altceva decat sa plang si sa astept sa se linisteasca. Am stat de cateva ori de vorba si cu ea si dadea o cu totul alta explicatie a ceea ce i-a spus lui, ca n-a fost chiar asa, ca a inteles el gresit, dar de-abia astepta sa mai treaca pe la ea sa-i mai "povesteasca". Nici nu stiu de ce atata ura, de fapt ea nu m-a vrut de la inceput, spunea ca avem tot timpul inainte, n-are rost sa ne grabim cu casatoria.
Banuiesc ca el s-a cam saturat de hachitele mamicii (stau impreuna acum) si a realizat ca a gresit, asta mi-a si spus, dar tare mi-e teama ca el vrea doar sa scape de ea si stie ca ii e mult mai bine cu mine. In ceea ce priveste copilul, din tatal aproape exemplar care era in timpul casniciei, a devenit un strain, se intalnesc foarte rar... Isi motiveaza lipsa din viata copilului prin faptul ca sufera atunci cand ne vede. Daca e asa, asta e dovada de egoism si se gandeste mai intai la el si apoi la noi. -
bertha daca e asa cum spui chiar nu are nici un sens sa te gandesti macar la impacare.Lui probabil ca i-a ajuns traiul cu maica-sa si vrea unde ii e "cald si bine" si mai ales daca te-a lovit gandeste-te ca daca s-a intamplat odata sigur o sa se mai intample. Ar trebui sa urmezi sfatul lui Chantonel, gaseste pe altcineva, fie si numai ca sa te simti iar femeie, iubita, admirata si sa iti recpeti increderea in tine. NU o sa faci nici un bine copilului dc te impaci cu el. Ii poate fi un tata f bun si dc nu santeti impreuna. Si poate dc ai putea sa nu mai lucrezi cu fosta soacra ai scapade o mare sursa de stres.Multa bafta!
-
Au dreptate fetele ,nici eu nu cred ca merita o sansa .Am si eu soacra si
este la fel de atasata de baiatul ei,intotdeauna l-a considerat frumos si destept
,pe mine nu m-a jignit,dar oricat m-as stradui nu sunt femeia care este ea,care
a fost.Are asa o parere buna despre ea si o conceptie total eronata despre femeie,
in societate .
.Sunt asa obsedate UNELE soacre ....SI considera ca nu s-a nascut probabil
femeia ideala pentru baietii lor.
Viata este una ,eu cred ca iti amintesti cu regret de momentele placute
petrecute cu sotul,ai grija sa nu suferi mai mult .
Gandeste numai la copil si la tine si hotaraste cum e mai bine pentru amandoi.
Bafta !!!! -
Draga B. imi pare rau ca trebuie sa-ti spun dar nu pot exista schimbari radicale de caracter si mentalitate dupa o anumita varsta, asa ca nu pot sa cred intr-o impacare cu final fericit in cazul tau. Oricat ai incerca sau a-ti incerca nu o sa puteti sterge cu buretele tot raul facut. Si atunci? Doresti o noua agonie, alti ani pierduti? Din propri experienta spun ca o nou iubire poate veni atunci cand te astepti mai putin si poate fi si bine.Important e sa poti gandi rational si sa sti sa alegi.Stiu prin ce situatie treci, perioada de dupa un divort e grea, singuratatea ,grijile pe care nu le poti imparti cu celalalt sunt niste argumente care te-ar putea aduce in situatia de a face pasul care de fapt a-r fi un compromis. Fi tare acum te rog si n-o sa regreti. Da-ti un ragaz de cateva luni si o sa vezi ca o sa gandesti altfel.
-
bertha,
ce faci? ne mai dai un semn de viata? eu zic sa nu hotarasti acum mai lasa sa treaca, vezi cum merge treaba, nu te impaca doar de dragul copilului, ca n-o sa-ti fie de ajuns.profita de faptul ca ai gasit la un moment dat puterea sa te rupi si nu pierde acest avantaj pe care il ai.
iti spun sa mai lasi un timp sa treaca pentru ca daca vei hotari sa te intorci din drum trebuie sa fii convinsa si sa nu ai nici cea mai mica indoiala ca e alegerea cea buna.
daca fostul tau sot incearca sa preseze intr-o anumita directie, nu-i ceda, cere-i ragazul de care ai nevoie. sau lasa-l in pace. si propune-i o relatie civilizata si responsabila cu propriul lui copil care merge inainte, indiferent daca voi ramaneti impreuna sau nu. -
Dragele mele,
Va multumesc pentru interventii si pentru faptul ca, neutre fiind, vedeti altfel lucrurile. Am ajuns la concluzia ca o noua relatie cu el nu poate fi mai buna decat cea care a trecut pentru ca, in afara de faptul ca e influentabil, e si foarte gelos. Stie ca exista cineva care ma iubeste si ma respecta, desi eu nu sunt inca deschisa spre o noua relatie si ma tachineaza tot timpul, ba imi spune ca l-am si inselat (divortati fiind?) daca am permis altui barbat sa ma iubeasca si sa-si doreasca sa fie cu mine (de parca sentimentele pot fi controlate de ceva sau de cineva!). In ceea ce priveste schimbarea locului de munca, eu cred ca aceasta ar fi privita ca o "dezertare". Nu pot pleca dintr-un loc in care sunt apreciata si bine platita doar ca sa scap de atacurile fostei soacre! Ar insemna sa-i dau satisfactie si posibilitatea ca dupa sa ma atace fara sa ma mai pot apara. As fi mai linistita, intr-adevar, sa-mi pot vedea de viata fara sa fiu supravegheata permanent, dar nu cred ca merita sacrificiul. -
Bertha,
Pe scurt: Nu te impaca cu fostul sot.
Un om care a fost violent, fie si macar o singura data, nu se va putea controla, pe de o parte, iar pe de alta parte, inseamna ca nu are suficient respect pentru fiinta umana dotata cu ratiune si crede ca poate solutiona divergentele prin forta fizica.
Apoi, intreaba-te:
Ce il determina tocmai acum sa se intoarca la tine?
-teama ca te va pierde pe vecie in bratele altui barbat?
-cicaleala lui maman'?
Iar tu, traieste-ti viata!Lasa remuscarile si incurajeaza-l pe cel care te iubeste.Ce poate fi mai minunat decat sa fii iubita si sa ai taria de a o lua de la capat!
La serviciul tau sa nu renunti niciodata doar pentru ca te conditioneaza altii.Tu esti propriul tau stapan si vei face ce-ti place!
Succese si multa fericire!
Sa ne mai scrii! -
Poate va parea dur:vezi-ti de viata in continuare,FARA el;altfel nu faci decat sa te pregatesti pentru actul doi al aceleiasi piese.Ai dreptate,un copil are nevoie de ambii parinti;daca te hotarasti sa fiti din nou impreuna ar fi bine sa stabiliti niste conditii avantajoase pentru amandoi.Poate o consiliere maritala va va ajuta.
-
N-am vrut sa scap de sotul meu. El a fost cel care a plecat. Timpul inapoi nu-l mai pot da, dar am hotarat sa ne mai acordam o sansa. Nu garantez ca vom reusi, dar cel putin vom incerca. De data asta sper ca va sti sa aprecieze ceea ce are si sa o lase pe "mamica" sa-si traiasca viata ei, asa cum vrea.
-
Sa-ti dea Dumnezeu noroc de data asta cu toate ca din ce-am auzit de la tine:gelos,violent tinandu-se strans de fusta mamii si cu gura cascata la ce zice ea,nu prea vad multe sanse la fericire,fericire pe care eu ti-o doresc din tot sufletul.Nu cumva te grabesti?Zici ca ar mai fi cineva in viata ta interesat de tine pai atunci de ce nu ai curajul sa vezi ce va iesi?
-
Dar stiu ca m-am grabit... Ce mare dreptate ati avut fetelor! Mi-am dorit atat de mult ca fiica mea sa aiba doi parinti, incat am crezut ca pot uita ce-a fost, daca el se va schimba. Dar in prima discutie de dupa asa-zisa noastra "impacare" mi-a spus foarte clar ca pe primul loc vin mama si sora lui, apoi fiica noastra si mai la coada, dupa alti frati si cine stie cate rude, eu. Si m-a acuzat din nou de "relatia" cu acel barbat care ma iubeste, intrebandu-se daca nu cumva noi n-am fost "combinati" inainte de a divorta. Asa incat mi-am invatat lectia si am realizat ca un om de genul lui nu se va schimba niciodata, oricat de mult ai incerca sa-l aduci pe calea cea buna.
-
Bertha nu te mai juca cu viata si cu viitorul tau. Fostul tau sot nu o sa se schimbe in veci. Exista situatii mult prea rare in care un om se schimba f mult,in rest afiseaza o masca o per de timp dupa care revine la adevaratul eu ...
Da-ti o sansa sa fii fericita. Chiar nu te-ai saturat de acuzatii si discutii care stii sigur ca nu duc nicaieri? Nu ti-e dor sa fii tinuta in brate si sa ti se spuna ca esti frumoasa, dorita, iubita, sa ai pe cineva care sa te aprecieze la adevarata ta valoare?
poate nu colegul care e interest de tine e sufletul tau pereche, dar ce ar fi dc ti-ai da o sansa?