din amanta in ......sotie?!
-
0 0oare cum va evolua asta? am nevoie de un sfat de la voi.
iubesc de un an un barbat insurat,care are si un copil.si el ma iubeste,si traim o dragoste minunata.nu am locuit niciodata impreuna,dar totul a fost f intens.incepuse sa sufere ca isi minte sotia si ca nu poate fi mereu cu mine si imi spunea ca isi doreste sa puna capat acestei situatii si sa fie cu mine.
eu am plecat din tara atunci(de doua luni sant plecata)in ideea ca de la distanta vom vedea altfel lucrurile si ca vom sti amandoi ce vrem.de fapt ...el.eu nu am conceput niciodata ca voi fi "amanta" vreunui barbat.dar iata ca ..mi sa intamplat.il iubesc enorm!
nu iam cerut nici o decizie.cu toate ca mias fi dorit sa o fac.nu iam cerut sa fie cu mine si sa renunte la ea,la urma urmei este vb si de un copil si asta ma durut si ma doare enorm.am vrut doar sa fiu putin departe de el.sa il las sa vada totul mai de la distanta ,fara mine acolo , aproape.
si in acelasi timp sa imi cern si eu gandurile si sentimentele.
tot acest timp de 2 luni am vb si vb zilnic si f mult pe chat,tf.
ea nu a stiut de noi.eu urmeaza sa ma intorc curand;nu pot sta departe de casa la nesfarsit!
de aceea am mare nevoie de un sfat,o parere a voastra.
cand am plecat din tara ceva groaznic sa intamplat.el ia spus totul despre noi iar ea...a incercat sa se sinucida!
a fost groaznic!
asta mia spuso abia acum 2 zile,eu nu am stiuto.
si...sincer ma socat!tot acest timp el a continuat sa traiasca impreuna cu ea.iar acum ia spus ca ma intorc.ea ia cerut sa promita ca nu se va mai vedea cu mine.el....nu a putut sa i promita asta,asa ca ea ia cerut sa plece.
mia spus ca a hotarat sa plece si sa fie cu mine si sa traim si sa fim impreuna iar cand voi veni in tara sa locuiasca cu mine.
sa divorteze si sa fim impreuna,sa ne casatorim apoi.
intro sapt ma intorc in tara.el dupa trei nopti nedormite acasa sa dus(ea la chemat dupa a doua noapte ) sa o faca acum si mia zis ca va fi pana vin eu ca sa o mai linisteasca si ca apoi va fi cu mine. si ca...o perioada pana va gasi o solutie, va trebui sa fie dimineata mereu acasa cand ea pleaca la serviciu pt a sta cu copilul pana se va intoarce ea.pt ca nu are cu cine sa il lase si pt ca nici el nu vrea sa dispara din viata copilului si sa il faca sa sufere.pt ca il iubeste mult,si stiu asta,este normal.
dar acum eu ma intreb :este oare normal sa accept ca el sa vina sa locuiasca cu mine in aceste conditii??
oare nu va fi greu pt toata lumea in felul asta?
nu stiu ce sa fac si...sant disperata!!!!
il iubesc si imi doresc sa fie alaturi de mine.dar este oare bine asa???
sa fuga dimineata dincolo mereu?
hmmm.
eu nu stiu cum este mai bine si poate ca imi dati un sfat.
curand vin in tara si trebuie sa iau o decizie.oare ...cum este mai bine? -
E greu sa-ti spui parerea despre un om pe care nu-l cunosti.
Ce mi se pare putin "ciudat" e chestia cu povestitul sotiei, ca esti cu el, ca revii in tara...etc.
Daca as fi in locul tau nu mi-as lega viata de un barbat care nu are o situatie clara. Daca el considera ca lucrurile nu mai merg in relatia sa exista calea divortului, ramaneti prieteni pana ia o decizie in acest sens dar nu-l forta. Deci nu accepta sub nici o forma varianta noaptea cu tine, ziua acasa cu copilul? Apropos cati ani are micutul? Sa stii ca problema in cazul divorturilor nu e fosta sau fostul. Trauma cea mai mare se rasfrange asupra copiilor mai ales cand acestia sunt foarte apropiati de parintele respectiv. De aceea e bine, indiferent de ce va fi copilul sa simta ca exista, sa-si petreaca cateva ore pe saptamana cu el.
Alta problema pe care mi-as pune-o trecand din "amanta" in "sotie" ar fi daca nu cumva, eu sotie ajungand voi avea aceeasi soarta. Reflecta si la asta.
Cand e vorba de o amanta sufera doua femei, sunt multi barbati care au cel putin o amanta, asa le place dar isi doresc si confortul vietii de acasa. Acesti barbati sunt niste egoisti carora nu le pasa decat de ei. Am trecut candva prin stadiul de "amanta", au fost ani irositi, bucurii de moment...n-as mai accepta...pur si simplu am ajuns la concluzia eu sunt cea mai importanta.
Sper sa iei o decizie corecta, sa nu te lasi orbita de dragoste. -
E un Dumnezeu sus care ni le serveste DUPA FAPTA SI RASPLATA. O casnicie fondata pe ruinele alteia, pute din start. El va trai tot timpul cu vina in minte si suflet, ca a distrus viata unei femei care i-a daruit TOTUL. Incearca sa te detasezi, spune-i inimii sa "DOARMA", si JUDECA LA RECE. Incearca sa te transpui in totalitate in locul acelei femei si vezi ce iese. Vreau sa-ti mai spun un singur lucru: copilul va suferi o trauma psihica, peste care va trece greu (sau poate nu) cu mari eforturi din partea mamei, asta insemnand PSIHOLOG pt acel copil.
Stiu ca doare, doare al in poienita de tare cand suferi din dragoste, dar GRESESTI enorm de tare. Ai gresit din START. Nu trebuia sa te incurci cu un barbat insurat. Trebuia sa spui NU de la inceput.
Acum drege busuiocul daca poti! 3 suflete distruse, basca al tau. -
Lasati, ca nici cu sotia lui nu mi-e rusine: incearca sa se sinucida ca sa santajeze. Pentru ca daca am inteles eu bine nu a reusit, iar daca chiar voia sa moara nu dadea gres. Ce metoda a folosit? Cei care vor sa fie bagati in seama folosesc de obicei pastile, efectele lor sunt usor de dozat si de intors. Alte metode insa lasa traume fizice de durata care sunt mult mai grave si ies din discutie.
E urat ca e un copil implicat, dar daca ar ramane ar fi subiectul de discutie si de certuri intre parinti, s-ar ajunge tot la divort si cel mic probabil ca s-ar invinui pe el pentru asta. Mai ales daca e destul de marisor ca sa inteleaga o parte din ce se intampla.
Este important ca tatal sa fie o parte importanta in viata copilului, ca sa aiba cel mic macar o urma de echilibru in viata sa.
La noi din pacate divortul inca este privit ca un pacat imens de multe ori, poate din cauza ca este considerat un esec de proportii in viata cuiva. -
Dar v-ati pus vreodata problema ca poate iubirea vietii lui este aceasta a doua femeie , ca a cunoscut implinirea totala abia cand a cunoscut-o pe ea ??Si acum ce?? Este condamnat pe viata sa traiasca langa o femeie doar pentru ca a semnat un act cu ea , cand fericirea lui este in alta parte??
Eu zic sa mai lasam morala ( la care vad ca ne pricepem foarte bine de la un timp incoace ) si sa analizam situatia obiectiv .Ce naiba , avem o singura viata ..Daca nu incercam sa ne gasim fericirea si ne lasam prada principiilor rigide si invechite ...e mare pacat!Eu una , daca as sti ca omul care-mi poate aduce linistea si bucuria in suflet e altul decat cel cu care m-am casatorit ...n-as pierde nici o secunda ...Pentru binele meu ...si al chiar al celui care mi este sot ..pentru ca si el merita sa aiba alaturi o persoana care-l iubeste cu adevarat.., nu una care viseaza la altul dar sta cu el din obligatie ..
Nu va irositi viata aiurea ..ca nu veti mai primi alta !
Si mini3....Daca el te iubeste , va renunta la sotie si va fi cu tine ..Daca nu , vei cunoaste altul care te va precia si va sti sa te iubeasca . -
Din ce am vazut eu in seriale/filme in SUA mentalitatea e cu totul alta, poate ca e mai buna in unele puncte de vedere.
Ai avut ceva frumos, s-a terminat, suferi o perioada, dar in timp iti trece, problemele se rezolva, ruptura in rutina vietii se inchide, si poate ca va aparea ceva frumos la orizont la un moment dat. -
Pai mi se pare normal sa constientizezi ca - la un mom dat - s-a terminat si sa iti vezi de viata.
Dar nu, mentalitatea noastra e de c.acat. De ce sa ii dau libertatea 'aluia', ca sa poata fi cu alta?
De ce nu spunem: din moment ce nu ma mai vrea, de ce sa nu-mi ofer si mie libertate si sansa de a fi fericit/a cu altcineva?
Nu, noi tb sa-i dam in cap tot restul vietii. De fapt, ne-o tragem singuri... -
Serenity draga , ne-am obisnuit aici pe forum sa aparam" institutia casatoriei" din principui , fara sa analizam situatia ...
Nu sunt de acord cu inselatul partenerului , insa daca simti ca ai intalnit" marea iubire , iubirea care te implineste , ai dreptul s-o urmezi ..E dreptul tau la fericire ..
Doar pentru ca ne-am casatorit , nu insemna ca acel om ne apartine pe tot restul vietii..Casatoria nu ar trebui sa fie decat o incununare a iubirii..nu un act de proprietate asupra vietii celuilalt... -
maddy are dreptate.
casatoria nu este un act de proprietate...
pe parcursul vietii noi ne schimbam,evoluam si nu totdeauna se intampla la fel si cu cel de langa noi.
gresim caci suntem oameni..si tot ce ramane etern este iubirea.
sunt perfect de acord ca sinceritatea este baza unei relatii..si ca e bine sa tai raul de la radacina inainte de a acapara tot..dar depinde de fiecare.nu poti sa faci o regula.nu suntem identici.
unii au mai mult tupeu,altii mai mult curaj,unii sunt mai sensibili,altii mai duri..deci nu putem institui o regula generala. -
ca sa primesti trebuie sa stii sa pierzi..caci altfel "darul" primit devine obsesie si este in stare sa ucizi pentru asta iar Dumnezeu(cel ce ti-a dat acest dar de fapt) trece pe ultimul plan.
chestia cu sinuciderea este santaj,este prostie,este imaturitate.
daca toti oamenii s-ar sinucide din dragoste Pamantul ar fi cam gol...
inca ceva..cel ce vrea cu adevarat sa se sinucida nu "bate toba"..o face si gata.
sinuciderea este un pacat!