singuratate in doi

  •  
    • 412 mesaje
    28 Nov 2001, 20:53
    0 0
    Ma bucur ca existatzi.
    Eu sunt departe de Romania..tocmai in canada...Iar singuratatea ma apasa teribil...
    Sunt alaturi de sotul meu de 10 ani(casatoritzi de doar 5 ani)...si de cele mai multe ori el imi pare un strain..
    Am trecut prin momente tare grele, stresante..aici, departe de tot ce a insemnat odata "Acasa"...Si acum, dupa 1 an si 2 luni, material vorbind e bine si poate fi fff bine, dar sufleteshte sunt parca pe o insula, departe de orice suflare ...
    Sotul meu ishi are veshnicul sau tovarash:TV-ul si vreo 2 "prieteni" cu care iese constant.Si ma doare teribil faptul ca nu-i mai pasa de sentimentele mele, de faptul ca imi doresc enorm sa comunicam, sa-i spun ceea ce simt, ceea ce ma doare...
    Relatia noastra frumoasa s-a transformat in..pulbere...Iar eu, dragelor, tare simt uneori nevoia de a fugi departe de el, de MITOCANIA lui, de NESIMTIREA care deseori il caracterizeaza, de faptul ca pt el totul e ok atata timp cat nu e deranjat...
    Scuzatzi-mi cuvnitele grosolane...dar sunt innebunita...si va spun cu mana pe inima ca daca nu era fiul meu (4ani) ash fi plecat..chiar si aici, unde nu am pe nimeni...ash fi plecat...pentru ca doare prea tare...si cred ca multe dintre voi intzelegetzi...
    Va multumesc ca m-atzi citit
    vanesa
  •  
    • 159 mesaje
    29 Nov 2001, 10:57
    0 0
    vanessa, mi-a plans inima cand am citit randurile tale...te inteleg foarte bine caci stiu cat de mult doare sa nu poti comunica cu partenerul tau.Eu am noroc cu un sot cu care pot discuta ori de cate ori vreau, si despre absolut orice.Imi dau seama ca as fi si eu distrusa sa nu pot face asta...
    Ai incercat zadarnic sa vorbesti cu el?Cum era la inceput?Poate are si el probleme sau e stresat si se teme sa ti impartaseasca temerile?Incearca sa afli daca il apasa ceva.
    Spui ca daca nu era fiul tau, plecai.Nu inteleg ce te-ar retine, in cazul in care ai dori sa faci asta.Nu te poti descurca singura?Nu il poti creste singura pe baietel??? Caci nu imi pot imagina de ce ai vrea sa fii nefericta toata viata, chiar si avand un copil, trebuie sa te gandesti si la tine.Nu se poate sa te resemnezi asa!
    Astept vesti de la tine, daca vrei scrie-mi pe adresa andrea1_c2000@yahoo.com.
  •  
    • 1445 mesaje
    29 Nov 2001, 10:57
    0 0
    .
  •  
    • 412 mesaje
    29 Nov 2001, 16:17
    0 0
    Va multmesc pentru mesaje...Ma simt mai bine
    Da, ash putea sa ma descurc singura...dar ar fi cumpli de greu pentru copil..el ishi idolatrizeaza tatal...
    Vanesa
  •  
    • 270 mesaje
    30 Nov 2001, 12:16
    0 0
    vanesa, am observat ca asta este un comportament care apare la mai multi
    barbati, dupa o anumita perioada de timp de casatorie. o fi ce au vazut, la
    randul lor, la ei in familie...
    dar ei se schimba, atunci cand apare ceva nou: devin cocheti, atenti, dinamici,
    au initiativa etc. In urma acestor observatii, cred ca ar fi o solutie
    sa in pregatesti o supriza care sa il socheze si sa ii placa; nu stiu despre
    ce anume poate fi vorba, cred ca e decizia ta aici; o schimbare radicala
    in look-ul tau poate fi un exemplu.
    e o panta alunecoasa cea pe care ati intrat; cert e ca nu poti continua astfel.
  •  
    • 34 mesaje
    1 Dec 2001, 04:06
    0 0
    Draga Vanesa,
    Iti inteleg durerea, pentru ca stiu ce inseamna. Am un prieten (sau am avut) cu care nu puteam atinge anumite subiecte. Am fost impreuna 7 ani (cu suisuri si coborasuri), am amintiri extraordinare, dar cand vine vorva de comunicare apar problemele. Sunt multe cuvinte nespuse intre noi si acum e prea tarziu sau nu mai are rost. L-am iubit si il mai iubesc intr-o anumita masura si acum cum nu pot spune in cuvinte. Am gasit in el si tatal si iubitul de care aveam nevoie. Este capabil de o tandrete infinita, dar poate sa intoarca si placa (nu ma refer sa ma bata, doamne fereste) si sa loveasca cu vorbele. Din toata relatia asta au ramas doar amintirile. Imi va fi greu sa merg mai departe, pt.ca voi face intotdeauna comparatie. M-a sprijinit, m-a ajutat sa fac facultatea pe care am terminat-o in aceasta vara si de aceea imi este cu atat mai greu sa ma desprind. Adevarul este ca am lucrat zi de zi impreuna si din cauza relatiei de servici, s-a stricat cea privata. A cerut prea mult de la mine, iar eu la un moment dat nu am mai fost capabila sa raspund tuturor solicitarilor. E mult de povestit si nu incape intr-un mesaj, dar ideea este ca, chiar atunci cand sunt langa el, am senzatia ca sunt singura. E tot timpul cu hartiile lui de la servici (nu a acceptat nici sa ne casatorim in tot acest timp, desi l-am cerut in mai multe ocazii), care e de fapt adevarata sotie, e iritat de multe ori din cauza problemelor de servici, uneori nici nu ma mai aude si am senzatia ca vorbesc singura. Nu mai exista viata sociala pentru el, doar servici, si dormit. Este prea obosit ca sa mai aiba energie pentru alte activitati. Si cred ca de altfel nici nu le mai doreste.
    De aceea spun ca nu stiu daca nu ar fi mai bine sa pleci, in cazul in care nu mai exista nici o sansa pentru voi si daca te poti intretine singura. S-ar putea ca in viitor sa sesizeze puiul tau tensiunea dintre voi si sa sufere oricum: si daca stati si daca plecati.
    Este o decizie greu de luat. Iti doresc multa intelepciune. Daca doresti sa imi scrii o poti face pe adresa menghesig@yahoo.com. Toate cele bune.
  •  
    • 39 mesaje
    26 Mar 2002, 04:33
    0 0
    da
  •  
    • 219 mesaje
    26 Mar 2002, 14:45
    0 0
    vanesa, ce mai faci acum? Sa stii ca e adevarat ce zice bambi. Si eu ma confrunt cu ceva asemanator. Cred ca dupa un anumit timp, in orice relatie se intampla asa ceva. Asta vad si in jurul meu. Cunosc 5 cupluri care divorteaza.
  •  
    • 412 mesaje
    26 Mar 2002, 15:56
    0 0
    dragelor,
    acum lucrurile s-au "calmat"...Noile inceputuri in Canada ne-au afectatat teribil existentza..Insa acum se pare ca lucrurile au intrat pe fagash normal...Multumesc pt sfaturi
  •  
    • 413 mesaje
    26 Mar 2002, 18:28
    0 0
    Ne pare bine ca sotul tau si-a mai calmat un pic din indiferenta dar eu totusi as vrea sa-ti dau un sfat. Incearca sa-ti faci propriul program, proprii prieteni, propriile interese si incearca sa-ti umpli timpul cu orice pret. In felul asta nu a sa mai ai timp sa-i observi "nesimtirea", nu o sa-l mai "deranjezi" si vei descoperi placerea de a te ocupa un pic si de sufletul tau. Si daca cumva vei avea surpriza sa se arate foarte interesat de noua ta ipostaza de femeie "interesanta" atunci poti face tu cartile si poti schimba un pic din rutina care se pare ca a pus stapinire pe cuplul vostru. Oricum, daca te ajuta poti fii sigura ca oricare dintre noi a trecut sau va trece prin astfel de "pase" proaste. Important e sa le treci!
  •  
    • 219 mesaje
    27 Mar 2002, 09:04
    0 0
    Ma bucur Vanesa. Sobo are dreptate. Sunt de acord cu ea.
  •  
    • 31 mesaje
    29 Mar 2002, 14:06
    0 0
    M-am trezit cam tirziu ..dupa citeva luni dupa ce ai transmis mesajul tau...
    Bine ca s-au linistit treburile ,la fel ca alte "eve" iti dau si eu un sfat:
    -ocupa-te mai mult de tine,mergi la coafor,la cosmetica,la o cafea cu prietenele(daca ai asa ceva),la o plimbare,fa tot ce poti sa uiti de orice te supara..
    O sa te simti cu siguranta mai stapina pe tine si asta e cel mai important.

    Apropo!!!!
    "Igerasul tau "ce mai face?
  •  
    • 412 mesaje
    29 Mar 2002, 21:14
    0 0
    Suntezti tare dragutze

    Fiul meu e bine, fericit chiar...Si imi spune ca ma iubeshte in fiecare zi...
  •  
    • 31 mesaje
    2 Apr 2002, 10:44
    0 0
    ce poate fi mai frumos decit sa-ti auzi copilasul spunindu-ti ca te iubeste???(mi-au dat lacrimile deja)Si baietelul meu imi spune tot asa...si cind nu ne vedem citeva ore imi spune ca i-am lipsit... Va dati seama???
  •  
    • 219 mesaje
    3 Apr 2002, 11:24
    0 0
    Va inteleg. Si mie mi se intampla la fel.