fumator - nefumator (by Conte)
-
0 0Ce parere aveti voi despre acest tip de relatie? In care unul dintre parteneri fumeaza, iar celalalt nu. Merge, nu merge? Este intr-adevar o problema? Se poate trece peste? Poti sa-i impui celuilalt sa se lase? Poti sa-l convingi cu fraze de genul "daca ma iubesti, te lasi!"? Ce simte fumatorul cand vede ca partenerului nu-i place tutunul si ce face pentru asta?
Dupa cum vedeti, sunt o multime de intrebari si probleme, cred ca ar fi interesant sa dezbatem putin acest subiect
-
cred ca pana la urma depinde de fiecare in parte...am avut un prieten care fuma mult (un pachet pe zi)si nu ma deranja, nici nu ma tenta sa ma apuc...deci pe mine nu ma deranjeaza dar sunt persoane care nu suporta fumul de tigara, s.a.m.d., asa ca tine de fiecare in parte...
sunteti 2 intr-o relatie si fiecare trebuie sa tineti cont de dorintele si necesitatile celuilalt dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la tot ce insemni tu sau la ce iti face placere doar pentru ca persoanei de langa tine nu-i convine...trebuie sa ajungeti la un numitor conum.... -
Draga, conte, eu am fost in situatia asta de fumator-nefumator, fumatoarea fiind eu. La mine nu merge nimic cu forta sau cu amenintatul. Deci exclusa situatia "ma iubesti, lasa-te de tigari!" Aia echivaleaza cu un sut in fund din partea mea!
Ambele parti trebuie sa fie intelegatoare si rabdatoare. Finalul a fost ca m-am lasat de fumat pentru el! A avut rabdare cu mine, nu mi-a dat ultimatum, eu am fost intelegatoare si am incercat sa ma pun in situatia lui - un om care nu SUPORTA mirosul de tutun! Poti sa mananci cata guma de mestecat vrei, un nefumator tot simte gustul ala daca te saruta!
M-a rabdat bietul om niste luni de zile, dar a meritat
-
Eu sunt nefumatoare, dar n-as putea sa spun persoanei iubite (dc ar fi fumatoare) te lasi sau te las. Trebuie sa existe intelegere de ambele parti, el sa inteleaga ca nu suport fumul, daca fumeaza in alta parte decat nasul meu, e ok, nu ma deranjeaza

Dar o persoana fumatoare ar trebui sa se gandeasca cat mai des posibil ca-si face rau,si sa incerce sa renunte!
Pupici a tutti
-
grea intrebare..
mai conte nu aveai ce face...sa ma lovesti cu intrebarea asta?
m-am lasat o data de fumat vreo 3 luni..cu ani buni in urma deoarece aveam prieten nefumator.
evident nu a zis nimic caci nu avea sanse de castig.
faza e..ma las de fumat daca am un motiv serios..nu de frica!si nu ca mi se impune.o fac eu pt ca asa vreau sau din respect pt pers x.desi fumez..nu imi permit sa fumez in masina unui nefumator sau in casa ;ui(ma duc pe balcon,inbuc,pe hol,in curte..)
incerc sa ii respect optiunea celui de alaturi dar daca cineva incearca sa imi impuna asta dispar urgent si adio.(am avut amice cu fite care faceau asa si ...se intreaba si acum de ce nu le mai calc pragul)
tot respectul pt cei ce se lasa de fumat si nu sfatuiesc pe nimeni sa se apuce..dar..nimeni nu e perfect
-
Eu mi-am zis ca niciodata nu o sa am un prieten care fumeaza si totusi sunt cu un baiat care a fumat vreo 8 ani de zile. Si el s-a lasat de fumat pur si simplu. Mi-a zis de la inceput sa nu-i zic sa se lase de fumat. Sincer nu ma prea deranja ca fuma. Asta pana sa mergem la mare. Primul lucru pe care il facea dimineata era sa fumeze. Si atunci am realizat eu ca nu suport un prieten care sa fumeze. Sunt chestiile astea mici in aparenta, dar daca deranjeaza asta este. Ce pot sa zic este ca ma bucur ca s-a lasat de fumat.
Si ca ma bucur ff mult ca nu sunt fumatoare
-
nu e o problema.cunosc multe cupluri de acest gen.si stau impreuna iar el/ea fumeaza doar in balcon sau bucatarie si lasa sa se aeriseasca.asta e...nu poti sa-i impui sa se lase.tot atat de corect ar fi sa-ti ceara ea sa te apuci de fumat.fumatul e o alegere personala si sunt oameni care nu vor sa se lase.nu cred ca e corect sa-i ceri sa se lase.daca si ea vrea acest lucru atunci e altceva dar faze de genul "daca ma iubesti te lasi" mi se par absurde.in primul rand asa te-a cunoscut si din moment ce a acceptat sa fie cu tine asta e.la fel ai putea spune "daca ma iubesti a accepti asa".daca o luam cu "santaj sentimental" ....nu prea e bine.eu si primetenul meu fumam amandoi asa ca nu am avut astfel de discutii.
-
nu m-as lasa de fumat pt. un mascul pt. nimic in lume...adica...BA DA...doar pt. bebel fie ca va fi cu cocosel ori cu pasarica

dar nici nu m-as incurca cu un nefumator pt. ca am fost intr-o astfel de relatie si mi-o venit sa-i sparg capu cate critici si cicaleli am primit din cauza fumatului.
ce puii mei...a stiut de la inceput ca mi-s fumoatoare, nu l-am obligat sa-si prinda urechile cu mine....asa ca...sa ma suporte...daca nu...LA REVEDRE SI CALE BATUTA ...si asta am si facut...i-am dat kiwi
-
Eu am trait toata viata cu parinti fumatori si nu mi-am dorit nici o clipa sa fumez, nici in liceu, cand toti erau tentati, nici mai tarziu, cand eram propriul meu stapan (tata imi zicea ca pot sa fumez si 3 tigari odata, dar pana imi castig singura banii, sa nu-i cer bani pt. tigari). Dar, l-am intalnit pe EL, si fara sa-mi pot explica mirosul de tutun mi s-a parut ca are alta aroma, in nici un caz nu mi s-a parut ca sarut o "gura de aragaz", ci imi inspira ceva f. masculin si sexi. Si nu la orice fumator simt acest miros, doar la EL. Asadar, la 28 de ani m-am apucat de fumat

Vorba Carmeliei, doar pentru bebelus merita sa te lasi, dar ambii parinti
-
Vrand nevrand am avut numai prieteni fumatori eu fiind nefumatoare.
La inceput ma deranja oricat de tare ma menajau ei, dar niciodata nu le-am spus fraze de genul"daca ma iubesti te lasi"
Consider ca fumatul este un viciu personal, singur de apuci de el si singur te lasi...si o relatie nu ar trebui sa gaseasca in acest viciu un obstacol....
Acum depinde si de masura in care esti dispus sa accepti efectele negative ale unui fumator langa tine...Recunosc ca la un moment dat cochetam cu ideea de a ma apuca de fumat, ca sa fac mai bine fata fumului excesiv, dar am realizat ca nu este o atitudine corecta.
Asa ca acum am adoptat atitudinea de ignorare a viciului, adica este a lui sa traiasca cu el...restul om trai si om vedea.