]]
-
0 0Dar ii cunosti prietenii? Cu ei ti-a facut cunostinta?
-
Ar trebui sa aveti o discutie pe tema asta si sa-i spui ce te framanta. Dar ati discutat vreodata despre parintii lui, despre relatiile in care se afla cu ei?
Nu mi se pare deloc de "bun simt" sa vii la el in week-end si sa ramai acasa o zi intreaga. Daca din punctul asta de vedere sunteti asa apropiati nu vad de ce nu te-ar lua cu el. Mi se pare normal sa mergeti impreuna, chiar asa ca doi amici.
El este inca un copil. Baietii se maturizeaza mai greu, e posibil sa fie lipsit de experienta...cred ca asta e explicatia. Dar intreaba-l direct... -
Daca ii cunosti prietenii,fratele si nu numai, adica si matusa, inseamna ca nu te ascunde si nici nu ia ca pe ceva neserios relatia. Eu cred ca varsta e de vina, nu se gandeste ca tu ti-ai dori sa-i cunosti familia. Pun pariu ca pentru el nu e asa important sa-ti cunoasca familia, nici nu se gandeste la asta, asa cum o faci tu, de fapt cum o facem noi femeile, noi percepem asta ca pe o dovada de stabilitate si iubire cand le cunoastem familia. Ei nu gandesc asa mult ca noi
si nici asa complicat
!
In alta ordine de idei, tu ai o problema cu increderea!!!! Cred ca nu esti prea sigura de el, ai indoiala in suflet.
Calmeaza-te! Trebuie sa ai incredere in el si mai ales IN TINE!
Cere-i sa mergi cu el cand se mai duce la treaba, spune-i ca nu te vei plictisi, ca vei sta cu mama lui de vorba, sa vezi ce reactie are.
pupici -
Se poate sa fie si rusinos fata de parinti.
DAR
Parerea mea este ca tu ar trebuie sa ai incredere in el si repet in tine!
Nu mai analiza chiar asa totul in detaliu, ca nu o sa fii fericita niciodata in acest mod!
Daca e sa se intample ceva (Doamne fereste!) se intampla si fara ca tu sa-l suspectezi ca e infidel,sau ca nu ia in serios relatia pt ca nu te prezinta parintilor.
Bucura-te de ceea ce simti, ceea ce ai si gata. -
Eu tin minte cand a adus frate-miu prima fata in casa. Vaaai, tot a fost taiat saracul, nu se purta natural. Ii era jena si nu stia cum sa plece mai repede.
Nu cred ca e cazul sa iti faci griji de papucii aia.
Stiu ca pe celalalt topic te intrebai cum poti sa il testezi daca ascunde lucrurile tale de cineva sau nu.
Daca le ascunde de mama lui, nimic mai simplu, gateste-i ceva delicios (ori mancare ori praji). Orice mama umbla prin frigi, sa se asigure ca nu ii moare odrasla de foame...asa, o sa iti "marchezi" teritoriul. -
O categorie a barbatilor considera ca prezentarea prietenei parintilor lui reprezinta o oficializare a relatiei de care pe moment se tem. Solutiile de ocolire a acestei realitati sunt prezentarea prietenei unei categorii adiacente familiei (matuse, unchi, diversi prieteni) creand astfel o situatie aflata in "zona gri", pentru el nefiind ceva super-serios care sa-l sperie dar indeajuns de "oficiala" incat sa-l multumeasca si pe el cat si partenera.
-
Nu cred ca trebuie sa te ingrijorezi. Spune-i in modul cel mai simplu si firesc ca vrei si tu sa mergi cu el la parinti. Nu e bine sa eviti comunicarea directa cu cel pe care il iubesti. Macar asa o sa afli care e motivul pentru care nu ti-a propus el sa te prezinte parintilor lui. Fii mai increzatoare in tine. Spune-i ce gandesti
-
Roxxy...eu inteleg de aici ca tu iti doresti o relatie serioasa cu el, poate ca el inca nu e pregatit (dupa parerea mea e tanar, foarte tanar, un copil inca)...fetele au nevoie de stabilitate mai mult decat baietii, parerea mea e ca cel mai bine e sa stati de vorba...daca te iubeste o sa inteleaga temerile tale si o sa rezolvati " problema ". Ideea e sa puteti comunica, sa poti sa-i spui cand ceva te deranjeaza fara sa itzi fie frica de cum va reactiona...asta inseamna o relatie...ai grija de tine, pa
-

Sincer, nici nu mai stiu exact. El e din alt oras si sta in Bucuresti, asa ca pe parintii lui i-am cunoscut separat, fiecare atunci cand a avut drum prin Bucuresti prima data de cand eram noi impreuna...asta cred ca a fost la jumatate de an-1 an pentru mama lui si 3 ani pentru tata
.
Vezi ca nu e deloc relevanta cifra in sine? -
Dupa cat timp m-a prezentat parintilor? Dupa 4 ani de relatie...nu mi s-a parut tarziu, pur si simplu asa a fost mersul lucrurilor. Toate la timpul lor

Censky, nu vad nimic injositor in a fi profesoara. Dimpotriva...un profesor bun merita toata stima.
(si nici in a gati bunatati sau a avea grija de celalalt nu vad un lucru...nelalocul lui !! pe cuvant
) -
Nu sunt profesoara, dar ca si tine, Censky, am "asa ceva" in familie. Am o anumita parere (buna) despre ce inseamna si mai ales ce influenta are un parinte profesor intr-o familie (din punct de vedere al educatie copilului).
Nu am fost deloc ofensata
Mi s-a parut insa ca razbate un ton de superioritate din cele scrise de tine : cea a unei tipe "de cariera" (asa cum te vezi tu insati si cum probabil esti), fata de o femeie cu mai mult timp liber, careia ii place sa gateasca si sa-si ingrijeasca prietenul/sotul si care isi doreste un copil.
Dar asa cum ai spus si tu mai sus, clarificand lucrurile, este o problema de prioritati, fiecare e liber sa aleaga ce-l face fericit.