dupa 30....
-
0 0ma intreb asa....incerci tot felu de relatii,cunosti toate soiurile de tipi,traiesti o groaza de experiente,in urma carora inveti sa devii mai selectiv,adica ajungi dupa un timp sa tot adaugi elemente noi la lista cu ce trebe si ce nu trebe sa aiba barbatul visurilor tale.Si cu toate astea observ un fenomen ciudat...cam dupa 30 de ani femeile singure au tendinta sa se multumeasca cam cu orice barbat indeplineste cat de cat anumite criterii,poate exact acelasi gen de barbat pe care la 20 l-ar fi refuzat din start.Si atunci ...oare devenim cu varsta mai intelepte sau doar mai disperate?Dc nu iti gasesti un barbat la 20 si ceva scad sansele chair asa drastic sa-ti mai gasesti dupa 30?
Care din voi evelor si-a gasit marea iubire dupa 30?Sunt curioasa.... -
Eu nu chiar la 30, dar la 29.
Si nu am fost disperata, chiar e mai tanar decat mine cu 6 ani.
Am constatat ca la 20 de ani nu am fost atat de curtata cala 30 si dupa!
Mira-m-as!
Asa ca, de ce sa culegi? Alege in continuare!
Fetelor, nu fiti disperate din cauza varstei! Conteaza cum va simtiti!
Adica tinere si frumoase! -
cu timpul incepi sa stii ce vrei.nu lasi pasiunea sa iti intunece sufletul si faci balanta intre ceea ce simti si ceea ce este bine.
stiu pe cineva care are 2 divorturi(64 ani) la activ si are o fixatie..domnul x sa aiba maini frumoase.
nu toti avem maini de pianisti,nu toti suntem geniali,nu toti suntem Richard Gere sau Sharon Stone.
exista insa si femei care se tem de singuratate dar e valabil si la 25 de ani nu numai la varste mai inaintate. -
De disperata, nu e cazul sa fii! Dar inteleg senzatia. Oricum, nu te multumi cu orice. Barbati care te curteaza dupa 30 de ani sunt destui, daca esti dispusa sa te lasi curtata. Se intampla uneori ca nici macar sa nu-i bagi in seama pe cei care doresc sa se apropie de tine. Si asta doar din cauza faptului ca te gandesti prea mult la varsta si singuratate. Incearca sa-ti gasesti o noua preocupare, un nou anturaj care sa-ti placa si unde poti cunoaste alti oameni decat aceia care sunt in mod obisnuit in jurul tau.
-
Din experienta mea invatati cam dupa 30 de ani ca nu conteaza sa aiba bani in exces, sau sa iesiti in oras sa va afisati ca sa aveti motiv sa credeti ca aveti o relatie...
Dupa 30 de ani femeile incep sa aprecieze alte calitati, ca prostiile alea care apar in filmele de dragoste (loialitate, stabilitate, afectiune, respect etc.), si pe care inainte nu le bagau in seama.
Invatati ca aparentele inseala si invatati sa priviti dincolo de superficialitate... parerea mea. -
Nu cred ca neaparat tine de varsta, ci de ceea ce ai invatat de la viata, incepi sa te cunosti mai bine si sa ii cunosti si pe ceilalti, sa stii ce vrei de la partener, peste ce defecte poti sa treci. Incepi sa fi constient ca oamenii nu sunt perfecti asa cum nici tu nu esti perfecta si nu mai pui atata accent pe amanunte fara importanta. E ca la un puzzle, piesele cu gauri se potrivesc cu piesele pline. Mai disperate suntem in tinerete, cand trebuie sa fii cu cineva ca sa nu stai de fraier la o petrecere sau intr-un bar si fiind sub influenta parintilor care vor sa te vada "in randul lumii" te indeamna sa te casatoresti cu primul care iti pare potrivit.
Dar oricum, nu tine neaparat de varsta, pentru ca si la 30 de ani poti fi lipsit de experienta daca nu ti-ai invatat lectiile de la viata. Totul tine de intelepciunea cu care incepi sa privesti viata... -
mie nu mi s-au schimbat criteriile odata cu varsta.
nu am fost niciodata superficiala, ci poate prea serioasa-desi nu prea dadeam impresia...
si da, eu mi-am gasit marea dragoste dupa 30 de ani - mai precis la 33 si...
sunt casatorita si foarte fericita... se poate, dar trebuie sa fie
intr-adevar acel EL minunat, perechea... eu l-am intalnit...
si am avut o multime de esecuri... credeam ca nu se mai termina perioadele negre... dar uite ca s-au terminat pana la urma...
totul este sa aveti tarie si echilibru, sa nu va lasati invinse... nici chiar de parinti...
ai mei nu sperau sa ma mai marit vreodata si ma vedeau pe capul lor toata viata... matusa nemaritata a familiei...
fratele meu-cu 4 ani mai mic s-a casatorit cu 8 ani inaintea mea... si are copil mare acum... dar credeti
ca-mi pasa...
oricum, viata este mai lunga si bilanturile se fac mai tarziu, nu la 30 de ani... -
eu n-as da virsta de 30 pe aia de 20. La 20 de ani toate problemele par imense si de nerezolvat, orice criza pare o criza existentiala.
Ma gasesc la virsta de 30 de ani mai calma, cu picioarele pe pamint, independenta financiar, capabila sa fac distinctia intre lucrurile cu adevarat importante si cele neimportante si constienta de valoarea proprie.
Asa ca sint de acord cu cine a zis ca la 30 de ani esti mai pretentioasa. Eu cel putin sint mai selectiva cu oamenii din jurul meu, daca la 20 de ani ma interesa sa fiu acceptata si aveam o gramada de complexe, acum prefer sa am un cerc mai restrins de prieteni (o parte ramasi din studentie, de la 20 de ani), cu care sa pot sa fiu eu insami.
Iar pe barbatul de linga mine probabil ca nici nu l-as fi observat acu' 10 ani,tot din cauza de standarde gresite. Si ce greseala as fi facut, noroc ca l-am intilnit dupa ce m-am copt si-am dat cu capul de pragul de sus.
In concluzie, 20 de ani a fost bine, 30 de ani e excelent si privesc inainte fara teama.