Comparatii

  •  
    • 35 mesaje
    10 Iul 2005, 17:36
    0 0
    Parintii mei ma bat mereu la cap sa nu raman cu cineva prea mult, sa-l schimb sa vad cum e altul ca numai asa poti sti cu cine sa ramai. Trecand peste asta, niciodata nu le-a placut de prietenii mei, or fi avand si ei defecte, dar la ce se asteapta, la printul de Monaco? Tot acest strez ma influenteaza rau, cand am un prieten si sarbatorim impreuna 6 luni mi se aprinde un beculet de alarma, incep sa devin nervoasa, ma gandesc numai ca vreau sa ne despartim si ca suntem nepotriviti. Si astfel ajung in situatii de genu nu pot sa fiu cu el nici fara el.
  •  
    • 51 mesaje
    10 Iul 2005, 17:57
    0 0
    Nu-i mai baga in seama pe parinti... e in fond viata ta. Daca intr-adevar iti place cineva nu te lasa influentata de ce spun ai tai si .. eu zic ca asa-s toti parintii- nimeni nu e suficent de bun pt odrasla lor. Pe de alta parte poti sa fi avut si 100 de prieteni si la un moment dat sa te inseli in privinta cuiva- atunci cand te indragostesti nu mai faci comparatii. Incearca sa te detasezi de ce-ti spun ai tai si sa faci asa cum simti .
  •  
    • 1462 mesaje
    10 Iul 2005, 19:20
    0 0
    daca era sa ma i-au dupa parintii mei, nu mai savuram momentele dulci cu prietenul meu.Daca tu te simti bine cu el nu-l schimba, doar ca asa zice mama si tata
  •  
    • 4132 mesaje
    10 Iul 2005, 19:49
    0 0
    Samina eu cred ca tu nu ai intilnit inca "iubirea viatii tale" pt. ca atunci cind o intilnesti nu mai tii cont de nimeni si nimic(nu se aprinde nici un beculet dupa 6 luni) ci doar iubesti.
  •  
    • 197 mesaje
    10 Iul 2005, 19:54
    0 0
    asa e...daca vei ajunge sa iubesti din toata inima.o sa vezi ca o sa lasi pe locul 2 ce zic ai tai..un sfat :zi ca ei si fa ca tine..atata timp cat te convingi ca persoana de langa tine te merita..sau te face fericita!
  •  
    • 1478 mesaje
    11 Iul 2005, 01:48
    0 0
    parintii tai nu au incredere in tine...sau poate ei vor altceva.
    daca nu sunt prea curioasa...cine va sta cu el..ei sau tu?
    ar fi cam ciudat un menaj in 3...caci banuiesc ca tu nu vei mai avea loc in pat
  •  
    • 218 mesaje
    11 Iul 2005, 07:48
    0 0
    hahahaha ma pufneste rasul si imi trezeste amintiri.cunosc si eu pe cineva in aceeasi situatie.toti erau pt parintii ei ba prosti ba tigani(desi erau albi),ba nepotriviti,ba fara viitor etc.si ghici cine li se parea lor perfect?unu cu barba,care vb numai de teologie si poezii,care la 24-25 de ani(nu mai stiu cat) o iesire insemna sa stea pe o banca in parc si sa se uite la copaci.faza nasoala e ca atunci cand a gasit pe unul pe care parintii il considerau nepotrivit,prost bla bla bla si trecusera deja 3 ani de cand erau impreuna si incepusera sa nu se mai inteleaga(din cu totul alte motive decat ca era prost) ea in loc sa termine relatia a continuat numai sa le demonstreze parintilor ca nu e asa si nu aiba parte de pledoarie si de "ti-am zis noi".abi8a dupa inca un an s-a despartit de el si acum dupa 2 ani de relatie cu alt baiat se marita.bineinteles ca nici asta nu e "bun" pt ea desi atunci cand au avut nevoie de el si i-a ajutat devenise "baiatul lor".asa ca ai grija.... lasa-i in pace ca la urma urmeitu cu baiatul vei ramane nu cu mami si tati.si nu le mai da raportul cu cine umblii,de cat timp.asta e treaba ta.pupici
  •  
    • 3354 mesaje
    11 Iul 2005, 09:02
    0 0
    se intampla mai des decat crezi. este un fel de complex al parintilor. se numesc parinti narcisisti.

    numai ei stiu cum e mai bine, numai ei sunt destepti, copilul nu stie ce vrea... bla bla bla...

    nu te lua dupa parinti... eu am avut o experienta de genul asta... ce mi se pare trist e ca ai mei nici acum - au trecut 14 ani de cand nu mai sunt cu acel baiat - nu cred ca mi-ar fi fost bine cu el...

    cand vine vorba de el, mama - care e mai geloasa ca tata - imi spune ca sigur nu mi-ar fi fost bine si ca mai bine ca a plecat... din tara...

    nici macar nu i-a interesat sa-l cunoasca...
    eu zic sa faci dupa cum vrei tu si sa nu te uiti la ei... eu cred ca la noi parintii au un cuvant prea greu de spus...

    si asta din cauza situatiei economice precare a tinerilor care sunt obligati sa stea cu ei si sa le respecte regulile...

    incearca sa-ti traiesti propriile experiente si nu repeta niste experiente de-ale parintilor...

    fii tare si daca e cazul tine-le piept... eu am si plecat de-acasa... le-am lasat o scrisoare la cutie... nu mai vroiam sa vin inapoi... sigur ca au fost suparati...

    dar nici acum nu cred ca ma inteleg pe deplin, pe mine si nevoile mele...incearca sa iei distanta ... te pup si mult succes...