Razbunare
-
0 0Care dintre cele 2 variante va caracterizeaza?Razbunarea e arma prostului sau Ce dulce-i razbunarea?
-
exista razbunare prosteasca si razbunare inteleapta
razbunare prosteasca e cand faci un rau gratuit, din placerea de a-l vedea suferind pe ala care te-a suparat
razbunare inteleapta e cand folosesti o conjunctura pentru a-i demonstra cuiva ca are o atitudine gresita intr-o anumita privinta - si ca aceasta poate avea consecinte neplacute si asupra lui insusi, nu numai asupra celor din jurul lui
...asta pentru ca sunt unii care nu inteleg ce rau fac celor din jur decat in momentul in care se pomenesc pusi intr-o situatie similara -
ca bine le zici donna

mie-mi trece repede supararea asa ca nu sunt o razbunatoare, nu am cum
, dar sunt adepta zicalei "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face", asa ca imi place sa platesc cu aceeasi moneda, dar nu din razbunare ci pt. a da o lectie !
Nu mi se pare intelept sa te razbuni. daca imi face cineva vreun rau, din contra, eu ii fac un bine, il salut cu si mai mult respect, astfel demonstrez ca nu m-a afectat raul pe care mi l-a facut si ca nu sunt o razbunatoare. si in general ii ustura atitudinea asta si le sporeste invidia
"Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare" (Ernest Hemingway) -
Linxy uite dc esti curioasa...prima care imi vine in minte acu e cand am avut de-a face cu un individ care a "uitat" sa mentioneze un amanunt f nesemnificativ :ca era insurat.Si ce era sa fac?Sa-l las sa scape asa usor?M-am inarmat cu toate talentele mele actoricesti,si stau destul de bine la capitolu asta,si i-am spus individului ca am ramas insarcinata,ca vreau sa pastrez copilu si are o sapt sa o anunte pe nevasta-sa dc nu o fac eu.Ba chiar l-am invitat cu mine la ginecolog sa para totul f credibil....
ce zici...nu si-o merita? -
Linxy, uite un exemplu de razbunare (l-am scris mai demult, tot aici):
postat de: donna_imobile la data: 2005-03-06 13:57
Ani si ani mai tarziu, dupa despartirea noastra, eram doar amici, ne mai intalneam ocazional... La rugamintea lui, i-am facut lipeala cu o colega de-a mea, frumoasa, dar si inculta (deseori nici nu facea acordul intre subiect si predicat) si proasta. A facut imprudenta ca, la prima lor intalnire, sa o duca direct la o petrecere cu prietenii lui, unde frumusica l-a facut sa ii vina sa intre in pamant de rusine, cand a inceput sa deschida gura.
Uite-asa i-am dat o lectie apropo de superficialitatea cu care avea obiceiul sa priveasca o femeie. Cat timp fuseseram impreuna, nu-l interesa ce-i in capul meu, ci ma tot batea la cap cu aprecieri legate de culoarea ojei, coafura, silueta: "Iti sta mai bine cu parul prins, vezi ca la moda e oja sidefata, mi se pare ca ai slabit/te-ai ingrasat... etc...)" bleah! -
donna, ma indoiesc ca exista ceva precum razbunarea inteleapta... pentru ca oricum ai face-o tot rau faci persoanei respective, si tot razbunare se cheama, si tot obtii o oarecare satisfactie cand il vezi pe celalalt suferind. pesonal, nu sunt adepta razbunarii, prefer sa ma retrag cand cineva m-a ranit si sa-i exclud din viata mea pe respectivii. normal, pot sa atrag atentia persoanei respective, cum ca m-a ranit, daca nu intelege, il dau la o parte si merg mai departe. c'est la vie! si am eu o vorba, care nu de putine ori s-a adeverit, cine face rau altuia, ajunge sa-si faca singur rau, pentru ca rautatea lasa urme, si pana la urma tot te impiedici de ea, oricata grija ai avea. asa merg lucrurile, eu ii zic karma, asa ca am grija sa nu ma inconjur de oameni rai, si daca cineva m-a ranit, stau linistita penru ca stiu ca pana la urma plateste singur pentru rautatile facute. nu ma bucur pentu ca mi-e indiferenta persoana respectiva, si cred ca in asta consta de fapt puterea cuiva, nu in razbunare, ci in detasare, pentru ca doar atunci nu mai esti vulnerabil.
-
linxy, probabil ai scris mesajul de deasupra inainte sa vezi exemplu dat de mine mai sus

dupa cum poti vedea, baiatul ala nu a suferit decat din cauza propriei lui stupiditati. Eu una n-am facut altceva decat sa-l las sa se faca de ras cu o partenera pe care el singur o alesese
CINE ERAM EU SA MA PUN IN CALEA KARMEI???
Iar daca ea, karma, a vrut sa fiu si eu prin preajma ca sa ma bucur de spectacol, o fi stiind ea ceva!
-

A propos de faza cu cana: acum cativa ani am citit in "Catavencu" o faza (reala) povestita de un cititor (nu stiu daca nu cumva ati citit-o si voi): Povestea se petrecuse pe vremea cataniei: dupa cum se stie, in armata nu ai voie sa tii produse alimentare in valiza. Autorul povestirii avea, insa, o bucata zdravana de slanina care, intr-o buna zi, a disparut. " Ma, e cineva care fura!" Discutii cu locotenetul "ba, care e ala care fura ?!" Nici un raspuns (normal). Da' locotenetul zice: "Ia stai, ma, da' tu de ce tii mancare in valiza? Nu stii ca nu e voie?"
"Sa traiti, raportez: N-o tineam de mancare, o mai puneam si eu la... (in chilotei, adica), dupa marsurile alea de 15 km, pe canicula, ca ma cam opaream "acolo". La care un camarad, unul mai "subtire", baiat de colonel, s-a albit la fata si a inceput sa vomite. Ghiciti cine mancase slanina?