povestea mea
-
0 0Am si eu povestea mea.Sunt cu prietenul meu de aproape 4 ani din care 3 am locuit impreuna, am avut si bune dar din pacate destule si rele.Avem profesii destul de spinoase-el neurochirurg, eu auditor,ceea ce implica multa munca si putin timp petrecut inpreuna, de unde si anume probleme de incredere reciproca.El acum are sansa sa mearga in Israel sa-si dea specializareaacolo-o sansa fantastica pt el si sa ramana sa profeseze acolo pe un salar incomparabil mai mare decat in RO.Eu aici lucrez intr-o multinationala pe un salariu foarte bun,cu avantaje profesionale de exceptie-ce mai imi place foarte tare.El in RO nu s-ar putea implini profesional, ori mie imi merge super bine.Eu pt a pleca trebuie sa renunt la tot ce am aici,la un job excelent,sa merg acolo unde studiile nu-mi sunt recunoscute si sa iau totul de la capat, sau a doua varianta-sa ne despartim.Nu stiu ce sa fac?
-
Mai, chiar nu am ce sfat sa-ti dau...in cazul asta ma scuzi ca am intervenit. Daca va iubiti si totul a mers bine pana acum, ar fi pacat sa va despartiti.
Conteaza mult si realizarea profesionala. De fapt ar trebui sa se imbine una cu alta: viata personala cu realizarea profesionala.
Intrebarea mea la tine ar fi: El numai in Israel se poate implini profesional? Inteleg ca aici este un nivel mai scazut, insa nu poate profesa intr-o alta tara din vest? Iar tu fiind intr-o multinationala, ma gandesc ca firma ar putea avea ramuri intr-o tara europeana, caci in Israel banuiesc ca nu are...
Esti cumva la un TUV auditor? Pe managemenul calitatii? (intebari de curiozitate, caci cunosc domeniul)
eu iti doresc toate cele bune, si sa luati decizia cea mai potrivita!
-
Firma la care lucrez,fiind o multinationala are intr-adevar birouri in toata lumea dar e ff greu dc nu imposibil sa merg pe aceeasi linie;metodologia, structurile economine,abordarea sunt(mai ales pe alte continente) complet diferite, nu au prea multe puncte in comul in functie de specificul regional,ori eu cu ce am invatat in RO...El a fost acceptat de un prof de renume international(neurochirurg)si acea clinica e una dintre cele mai renumite din lume,intr-adevar e o sansa unica, apoi dupa cativa ani va putea sa plece in alta parte,avand in spate aceasta experienta.Dar in cazul meu..situatia nu e la fel de roz.Chiar nu stiu ce sa fac..
-
El deja a fost in Germania in acelasi scop in ultimele 3 luni si dupa ce a vazut tehnicile operatorii de acolo nici nu a mai vrut sa auda de RO,i-a fost extrem de greu, dar prefera asa decat neimplinirea din RO.Acolo e sansa lui pt urmatorii ani,e o certitudine, deci a treia tara e exclus.In plus vrea sa ne si casatorim in vara..
-
Janis, grea decizie ai de luat. Nu vreau decat sa-ti dau un exemplu: avem o familie de prieteni, casatoriti de 11 ani, cu 2 copii. El medic chirurg, ea biolog. Acum vreo 3 ani el avea posibilitatea sa plece la clinica din Franta. Ea nu a fost de acord. Cert este ca dupa rezidentiat el a reusit sa gaseasca post intr-un spital in alt oras, la vreo 40 km de casa, e medic chirurg titular si nu-l mai da nimeni afara. Dar....de fiecare data cand se discuta, fie si tangential, de posibilitatile medicilor in Romania comparativ cu alte tari, el apare cu fraza: "Ei, nu pot sa ma pronunt, ca am renuntat la o cariera in Franta pentru familie". Si e amar, sa stii. Chiar si pentru noi, dar pentru ea, care a fost impotriva? Bine, la voi e altceva, nu sunteti casatoriti. Sa fiu in situatia ta, as pleca cu el. De ce? Pentru ca a transforma meseria de neurochirurg intr-o cariera este foarte greu. Ma gandesc ca eu m-as putea adapta cu meseria pe care o am, in domeniul economic, si la cerintele altor tari si imi pot construi o cariera si in alta parte. Pe cand el nu o poate face aici. Dar vezi tu, asa as face eu. Succes in orice vei decide!
-
Pai atunci casatoriti-va si urmeaza-l, daca tu consideri ca tipul merita asta. La urma urmei, nimeni nu le are pe toate si viata ne pune in permanenta in situatia de a alege. Dealtfel, sunt sigura ca vei gasi oportunitati de realizare profesionala si in Israel. Daca insa ai dubii in ceea ce-l priveste, poate ar trebui sa cugeti un pic la povestea cu cioara de pe gard. In orice caz nu face imprudenta de a te transforma in femeie (sotie) intretinuta de partener (sot). Este extrem de riscant.
-
Sa iubeshti pe cineva inseamna sa te gandesti mai intai la binele lui, sa-l vezi fericit. Daca asta il face fericit si mai mult, daca vrea sa fie impreuna cu tine de ce sa nu-l urmezi?
Tzara asta merge din rau in mai rau, din pacate...
Nu poti shti ce oportunitati ai acolo. Eu, daca s fi in situatia ta l-as urma. -
pai matusico, am luptata atat sa ajung unde sunt tocmai pt a nu fi intretinuta, au fost perioade cand eu l-am intretinut pe el, eu cu profesia mea castigand mult mai mult decat el la Clinica de Neurochirurgie.As innebuni sa fiu in situatia de a fi intretinuta, am s eu respectul meu fata de mine.Dar daca merg cu el, pana o sa ma pun eu pe picioare....vreme lunga,va trebui sa o iau de la capat...iar pt o vreme va trebui sa fiu si intretinuta.Problema e ca mie mi se rupe sufletul sa las balta viitorul meu de aici,care nu e de lepadat, pe de alta parte,as putea sa ma casatoresc si sa iau tot de la capat...of of of
-
Lasa-l sa plece ...si timp de 6 luni- un an vedeti cum evolueaza relatia...Ca sa renunti la o cariera tre' sa fii foarte sigur ca acela este omul langa care vrei sa traiesti ...
In timpul asta el se va aranja , iar daca dragostea va ramane la fel de puternica - vei merge si tu acolo.
Exista poibilitatea ca el sa nu se poata acomoda intr-o tara straina ...si pentru asta este bun un timp singur acolo ...ca sa nu renunti si tu degeaba la job-ul tau . -
Janis, oare nu poti sa vorbesti cu cei de la tine de la firma? Sa-i intrebi asa, omeneste, poate ca vor gasi ei o varianta de job pentru tine acolo. Nu se stie niciodata. Dar iarasi revin, ca sa poti sa iei o initiativa, ca sa incerci sa faci ceva pentru tine, trebuie sa ai o decizie luata, ori la tine exact asta e problema. Am inpresia ca nu esti pe deplin convinsa ca el este alesul. Si de aici toate intrebarile pe care ti le pui. Sau sunt altele care te fac sa ai intrebari. Poate le constientizezi, poate nu. Independenta si cariera femeii in Israel nu reprezinta ceva imposibil, ci ceva normal.
-
Cred ca Maddy si Cornelia au dreptate: lasati lucrurile sa se cristalizeze un pic. Inteleg ca esti multumita cu situatia ta profesionala actuala, dar in privinta viitorului....ce sa spun! La Romanica nimic nu e sigur (din pacate)Chiar si cele mai promitatoare perspective pot sa devina intr-o clipa o dezamagire amara. Cunosc destule cazuri....(iarasi "din pacate").
-
Poate ca intr-adevar ar trebui sa aman casatoria pt la anul.Sa mai vad cum evolueaza lucrurile.La el nu e o problema de adaptare in alta tara, s-a adaptat si in Germania, si mai ales dat fiind faptul ca..nu prea sunt alternativa in RO,dupa cat il cunosc, nu o sa fie nici un impediment.Dar sa aman casatoria..Nu stiu.sa las tot in urma..la fel.Sa ma despart..la profesia mea si ritmul de lucru infernal(in perioada auditurilor de sfarsit de an si de iunie ajung si la 15 ore pe zi de munca la birou)calatoresc o gramada...ce sa zic nu prea am nici o sansa sa leg o noua relatie
-
Pe la inceputul subiectului ai scris cam asa: "suntem impreuna de 4 ani, dintre care 3 am locuit impreuna. Am avut si momente bune, dar din pacate si destule mai rele". Tu ai spus-o.
Clar scartaie ceva intre voi. Poate sunt probleme mai mari, sau mai mici. Asta n-am de unde sa stiu. Analizeaza tu putin legatura ta actuala, ce nu merge bine?
Si faptul ca te-ai gandit la problema despartirii, inseamna ca ceva te nemultumeste.
Asa ca mai lasa lucrurile sa se aseze intr-o directie sau alta, astfel incat atunci cand va trebui sa iei o hotarare, s-o iei mai usor, sa-ti fie mai usor. -
Janis, pana la urma el este alesul? Sau a devenit doar o relatie comoda, pentru ca ti-ar fi foarte greu sa gasesti pe altcineva?
Nu trebuie sa te superi ca intreb, dar vezi tu, asta este avantajul major al unui forum. Persoanele cu care discuti, fiind total in afara subiectului, pot pune intrebarile pe care le genereaza spusele tale. Intrebari pe care tu poate nu le vezi. De aceea cred ca ar trebui sa incerci sa-ti raspunzi tie la aceste intrebari, pe care poate le vor mai ridica si alte eve. Nu trebuie sa ne raspunzi noua, nu asta e scopul. Daca iti raspunzi tie, e suficient. Viata ta o traiesti tu, nu ti-o traieste nimeni.
Poate ca daca ne mai spui cate ceva din dilemele tale, vom putea sa rostim si alte intrebari care, raspunzandu-le, te vor duce catre ceva corect.