dependenta afectiva
-
0 0Cum procedezi atunci cand starea ta de spirit depinde prea mult de cei din jur? Cum reusesti sa traiesti bucuria sau tristetea pe cont propriu? Cum te detasezi? Cum poti salva zilele acelea care incep bine si intotdeauna se termina rau, pentru ca cel (cei) "de langa tine" au grija sa-ti taie aripile? Cum faci sa ramai TU si sa-ti amintesti de tine, atunci cand prea mult timp te-ai pierdut in personalitatea cuiva? Care e secretul?
-
Asta cu "taiatul aripilor" vine de la copilaria in care satisfactia ne venea din exterior. Mama, ori altcineva putea sau nu sa ne ofere suport, sa ni-l ia, etc...
Acum, maturi fiind, e momentul sa ne "prindem" ca ne putem oferi suportul si satisfactia noi noua insine...
Si putem sa acceptam sau nu actiunile celorlalti.
Draga mea, Aleksandra, e plina lumea de psihopati care se hranesc din mancatul sufletului celorlalti. Depinde numai de tine daca ii lasi sau nu, ba chiar esti si responsabila fata de tine pentru asta. Poti incerc pentru inceput sa consideri o Aleksandra mititica de care tu trebuie sa ai grija... -
Nu numai ca e posibil ci numai depinzand de tine este posibil. Gandeste-te ca ai un copil si ca ar fi agresat de ceilalti. Ce-ai face? Iti spun eu ca le-ai lua beregatile. Cu dintii...
:
Neprovocand si lasand pe toti in pace reusesti doar sa nu traiesti...
Repet , incearca pentru o perioada sa te tratezi ca pe propriul tau copil. -
Ratiunea mai des poate fi folosita abia dupa ce te pui in acord cu subconstientul. De-acolo iti vin toate fricile, starile , depresiile... de la lucruri nerezolvate in trecut si trecute in contul acestuia...
E ceva de munca pana cand iti admiti dorinte, slabiciuni, ca nu esti Zana Zanelor dar nici Baba Cloantza... -
Intr-adevar, o tema foarte acuta, cel putin pentru unii (unele) dintre noi...
O astfel de dependenta (peste limitele normale, daca pornim de la ideea ca exista un "normal" general acceptat sau ca exista oameni "normali") poate cadea chiar in patologie, daca nu o identificam, controlam, vindecam in final.
Personal, ma confrunt cu o astfel de problema, cercetez daca eu sunt cauza sau chiar exista "taietori profesionisti de aripi".
Nu am descoperit inca, dar daca problema vine din propriul "eu", aunci aici trebuie lucrat. Si uneori, mai ales in astfel de probleme, cine este cel mai bun medic pentru propriul suflet daca nu tu insuti?!
Cred ca diverse metode, unele deja existente in scrierile de profil, ar putea functiona.
Problema este foarte delicata pt ca lucrul cu psihicul, cu sufletul este dificil si plin de imprevizibil.
Sunt de acord cu a te considera pentru inceput ca fiind propriul copil, asta in sensul ca in primul rand trebuie sa stii ca trebuie sa te protejezi, sa nu te expui prea mult, sa conteze ce vrei tu, ce-ti doresti tu, ce-ti place tie. Asta merge mana in mana si cu sporirea increderii in propria persoana, sa-ti amintesti drumul parcurs in viata pana in acel moment, sa-ti dai seama ca esti competitiv, ca ai fost de multe ori "cel mai bun" fara sa depinzi de altii, ca tu esti tu fara "proptele", iar defectele ti le asumi...si inveti mereu...Eu asta incerc sa gandesc. -
Pe mine ma doare faptul ca multi oameni (printre care si eu) sufera pentru greselile altora. Platesc pentru inconstienta altora. E nedrept! Daca tatal meu, sa spunem, prefera sa consume alcool din banii pentru care eu lucrez `enspe ore pe zi, atunci cea care sufera sunt eu. Pentru ca el nu are forta sa-si invinga viciul. Pentru ca eu nu am forta sa-l refuz cand are probleme financiare. Daca un barbat minte sau inseala, cea care sufera mai mult e partenera acestuia. Nu e corect
-
Pai uneori le pasa, dar in sufletul meu ceea ce a fost facut asa ramane, iar daca se mai si repeta..poate sa le tot pese.Nu stiu daca ai observat dar oamenii au tendinta de a se apropia de cei pe care ii simt mai puternici decat ei, care le insufle forta,tarie de caracter iar pe ceilalti oarecum ii ..nu neaparat ignora..dar nu prezinta aceeasi atractie, de unde si momentele in care ii fac sa sufere..le pare poate rau dar...nu e asa important.Intelegi?
-
Eu am 24, sunt auditor la o companie multinationala de 2 anisori, dar de probleme cu sufletelul..mama lui..tot n-am scapat.De cele mai multe ori incerc sa uit, sa ma desprind scufundandu-ma in mulna sau citind beletristica si imaginandu-mi ca sunt acolo si traiesc povestea..dar a doua zi,of of of o iau de la capat..