dependenta afectiva

  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 13:41
    0 0
    Cum procedezi atunci cand starea ta de spirit depinde prea mult de cei din jur? Cum reusesti sa traiesti bucuria sau tristetea pe cont propriu? Cum te detasezi? Cum poti salva zilele acelea care incep bine si intotdeauna se termina rau, pentru ca cel (cei) "de langa tine" au grija sa-ti taie aripile? Cum faci sa ramai TU si sa-ti amintesti de tine, atunci cand prea mult timp te-ai pierdut in personalitatea cuiva? Care e secretul?
  •  
    • 1620 mesaje
    5 Iul 2005, 13:53
    0 0
    Buna intrebare. Du-te in psihanaliza. Tre sa-ti cresti suportul interior, sa fii ceva mai importanta pentru tine si sa nu te dezintegrezi cand percepi vreo agresiune...
    Asta ia un pic de timp , dar te rezolva ireversibil...
  •  
    • 1620 mesaje
    5 Iul 2005, 15:22
    0 0
    Asta cu "taiatul aripilor" vine de la copilaria in care satisfactia ne venea din exterior. Mama, ori altcineva putea sau nu sa ne ofere suport, sa ni-l ia, etc...
    Acum, maturi fiind, e momentul sa ne "prindem" ca ne putem oferi suportul si satisfactia noi noua insine...
    Si putem sa acceptam sau nu actiunile celorlalti.
    Draga mea, Aleksandra, e plina lumea de psihopati care se hranesc din mancatul sufletului celorlalti. Depinde numai de tine daca ii lasi sau nu, ba chiar esti si responsabila fata de tine pentru asta. Poti incerc pentru inceput sa consideri o Aleksandra mititica de care tu trebuie sa ai grija...
  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 15:34
    0 0
    Invat inca. Ma straduiesc sa nu ma expun, sa nu raspund provocarilor, sa ma ridic cumva deasupra si sa-i las naibii pe toti cu toanele lor. E posibil? Depinde doar de noi?
  •  
    • 1620 mesaje
    5 Iul 2005, 15:43
    0 0
    Nu numai ca e posibil ci numai depinzand de tine este posibil. Gandeste-te ca ai un copil si ca ar fi agresat de ceilalti. Ce-ai face? Iti spun eu ca le-ai lua beregatile. Cu dintii... :
    Neprovocand si lasand pe toti in pace reusesti doar sa nu traiesti...
    Repet , incearca pentru o perioada sa te tratezi ca pe propriul tau copil.
  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 15:51
    0 0
    Multumesc Ce bine ar fi daca mi-as folosi ratiunea mai des
  •  
    • 1620 mesaje
    5 Iul 2005, 16:00
    0 0
    Ratiunea mai des poate fi folosita abia dupa ce te pui in acord cu subconstientul. De-acolo iti vin toate fricile, starile , depresiile... de la lucruri nerezolvate in trecut si trecute in contul acestuia...
    E ceva de munca pana cand iti admiti dorinte, slabiciuni, ca nu esti Zana Zanelor dar nici Baba Cloantza...
  •  
    • 271 mesaje
    5 Iul 2005, 16:03
    0 0
    Trebuie sa te pui pe tine deasupra la orice, sa te respecti si sa te apreciezi asa cum esti.Sa faci tot ceea ce iti place si ce vrei pt tine, doar pt tine,sa traiesti viata si sentimentele tale si nu pe ale altora
  •  
    • 711 mesaje
    5 Iul 2005, 16:03
    0 0
    Intr-adevar, o tema foarte acuta, cel putin pentru unii (unele) dintre noi...
    O astfel de dependenta (peste limitele normale, daca pornim de la ideea ca exista un "normal" general acceptat sau ca exista oameni "normali") poate cadea chiar in patologie, daca nu o identificam, controlam, vindecam in final.
    Personal, ma confrunt cu o astfel de problema, cercetez daca eu sunt cauza sau chiar exista "taietori profesionisti de aripi".
    Nu am descoperit inca, dar daca problema vine din propriul "eu", aunci aici trebuie lucrat. Si uneori, mai ales in astfel de probleme, cine este cel mai bun medic pentru propriul suflet daca nu tu insuti?!
    Cred ca diverse metode, unele deja existente in scrierile de profil, ar putea functiona.
    Problema este foarte delicata pt ca lucrul cu psihicul, cu sufletul este dificil si plin de imprevizibil.
    Sunt de acord cu a te considera pentru inceput ca fiind propriul copil, asta in sensul ca in primul rand trebuie sa stii ca trebuie sa te protejezi, sa nu te expui prea mult, sa conteze ce vrei tu, ce-ti doresti tu, ce-ti place tie. Asta merge mana in mana si cu sporirea increderii in propria persoana, sa-ti amintesti drumul parcurs in viata pana in acel moment, sa-ti dai seama ca esti competitiv, ca ai fost de multe ori "cel mai bun" fara sa depinzi de altii, ca tu esti tu fara "proptele", iar defectele ti le asumi...si inveti mereu...Eu asta incerc sa gandesc.
  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 16:31
    0 0
    Pe mine ma doare faptul ca multi oameni (printre care si eu) sufera pentru greselile altora. Platesc pentru inconstienta altora. E nedrept! Daca tatal meu, sa spunem, prefera sa consume alcool din banii pentru care eu lucrez `enspe ore pe zi, atunci cea care sufera sunt eu. Pentru ca el nu are forta sa-si invinga viciul. Pentru ca eu nu am forta sa-l refuz cand are probleme financiare. Daca un barbat minte sau inseala, cea care sufera mai mult e partenera acestuia. Nu e corect
  •  
    • 271 mesaje
    5 Iul 2005, 16:40
    0 0
    Asa e Alexandra, si eu simt la fel ca sunt momente in care sufar prea mult din cauza unor persoane care nici macar nu merita.Cred ca sunt eu prea deschisa-sufleteste.Las prea usor oamenii sa ajunga la mine in suflet si din aceasta cauza, uneori fara intentie, ma ranesc.
  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 16:44
    0 0
    Si nici macar nu le pasa
  •  
    • 271 mesaje
    5 Iul 2005, 16:51
    0 0
    Pai uneori le pasa, dar in sufletul meu ceea ce a fost facut asa ramane, iar daca se mai si repeta..poate sa le tot pese.Nu stiu daca ai observat dar oamenii au tendinta de a se apropia de cei pe care ii simt mai puternici decat ei, care le insufle forta,tarie de caracter iar pe ceilalti oarecum ii ..nu neaparat ignora..dar nu prezinta aceeasi atractie, de unde si momentele in care ii fac sa sufere..le pare poate rau dar...nu e asa important.Intelegi?
  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 16:59
    0 0
    /
  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 16:59
    0 0
    Da.
  •  
    • 271 mesaje
    5 Iul 2005, 17:01
    0 0
    Cati ani ai Alex?
  •  
    • 342 mesaje
    5 Iul 2005, 17:07
    0 0
    Am 22 de ani. Stiu ca sunt tanara si viata merge inainte dar ma confrunt cu aceasta problema de mult timp si simt ca nu mai pot continua asa. Trebuie sa ma schimb. Vreau ca starea mea de spirit sa nu mai depinda de toanele nimanui. Tu cati ani ai?
  •  
    • 271 mesaje
    5 Iul 2005, 17:12
    0 0
    Eu am 24, sunt auditor la o companie multinationala de 2 anisori, dar de probleme cu sufletelul..mama lui..tot n-am scapat.De cele mai multe ori incerc sa uit, sa ma desprind scufundandu-ma in mulna sau citind beletristica si imaginandu-mi ca sunt acolo si traiesc povestea..dar a doua zi,of of of o iau de la capat..
  •  
    • 271 mesaje
    5 Iul 2005, 17:13
    0 0
    Vream sa spun munca.
  •  
    • 271 mesaje
    5 Iul 2005, 17:18
    0 0
    Incearca sa nu mai pui la suflet orice cuvant, gest al cuiva,incearca sa pastrezi o oarecare distanta, nu lasa pe nimeni sa se joace cu sufletul si psihicul tau, sa te atinga, pur si simplu nu te lasa pe nimeni sa se foloseasca de ceea ce simti tu, fa asta cel putin din respect pentru tine.