o poveste de dragoste

  •  
    • 138 mesaje
    5 Iun 2002, 00:49
    0 0
    Evelor sa imi spune-ti ce parere aveti despre povestea mea.
    am publicat-o in engleza intr-o revista de aici din State pt. femei care se numeste SELF>, dar eu cred ca suna mai bine in romaneste.

    FUGA DESARTA


    As fi vrut sa ma intorc sa fug atunci cind ma privea asa. Dar cu aceasi sfiala evidenta intorceam spatele trecutului a sentimentelor care ne legasera a juramintelor fierbinti din nopti interminabile de vara care miroseau mereu a miere de albine si a tei….Nopti de rai asa le numeam atunci pentru ca ma lasam leganata de prezenta lui acolo alaturi de mine chiar daca gindul lui era intotdeauna la altcineva. O viata am iubit un om care m-a considerat pritena lui de suflet si care mi-a frunzarit inima, aruncindumi-o in final la gunoi sau lasindumi-o acolo pe nisipul ud unde o framintase inainte… Aceasta e povestea dezlegarii mele. Povestea trecutului care inca mai fosneste undeva in mine ca o padure imensa plina de brazi ninsi. Poveste de vara.
    Eram acolo inapoi in acelasi cadru bine cunoscut , in linistea si freamatul cald al Marii negre, pe malul bine cunoscut al orizontului romanesc si de data asta retraiam momente de lumina in haosul adinc al noptii intunecate de vara… Si inima stia pulsatiile acelea constante pe care le simteam de fiecare data cind il vedeam pe el la orizont sau ii stiam prezenta abia simtita… Il zarisem imediat cum ajunsesem la hotel. Nimerisem bine si aveam sa ma pastrez departe de el . Andrei… imagine dureroasa a tuturor viselor mele de adolescenta. Cel care ma uitase poate sau care imi calcase pe inima absolut nepasator.Dar in sinea mea stiam ca venise momentul sa il fac sa plateasca. Pentru fiecare zvicnire dureroasa a propriei mele constiinte, pentru fiecare noapte plinsa, pentru toate clipele acelea de amar si de tinerete spulberata. Si desi ma chinuisem de atita timp sa ii uit gustul si mireasma, sa ii uit ochii albastrii si chiar caracterul flegmatic si irascibil , amintirile napadeau asupra mea flaminde , ma trageau inapoi ca un val urias, nu ma puteam ascunde nu aveam unde fugi. La urma urmelor venisem de buna voie si nesilita de nimenea. Apartineam altcuiva si rivneam pentru senzatiile pe care unul singur mi le provocase.Stiam ca se logodise cu cealalta, cu cea care era marturia amintirilor mele plinse. Cu cea care haina prin naivitatea ei absoluta si cu o gratie infinita , imi furase speranta. Cu cea a carei amintire inca ma mai sfida….Oana
    Dar o vazusem si pe ea… Juca tenis in fiecare dimineata si ii placea grozav sa stea intinsa la piscina desi nu era prea buna innotatoare. Feminitatea absoluta si firava , ea alcatuia perfectiunea poate in ochii lui . Iata cum s-au petrecut lucrurile atunci in amanunt.
    …………………………..

    Isi tira picioarele zimbind prin nisipul caldut. Se inserase prea repede si se anunta o ploaie scurta dar binefacatoare. Se gindi ca era prea sumar imbracata , purta doar un tricou cu mineca scurta si o pereche de blugi strimti… Parul lung si cu suvite colorate I se revarsa pe umeri… Umbla dreapta si cu ochii stralucind desi o incovoiase fericirea lor si singuratatea proprie.. Cauta razbunare si avea sa o obtina pina la urma… Trecusera ani de cind ii vazuse chipul sau il auzise vorbind. Avea sa revina in viata lui dar acum arata alfel. Doar o umbra a amintirii nu mai era cea de demult. Chipul pastra aceleasi trasaturi dar caracterul si personalitatea aveau alte culori acum. Parul ii aluneca pe spate in cascade aramii si ruginii… Parea rupta dintr-o poza frumoasa cum se oprise acolo pa marginea valului cu narile deschise larg inhalind briza umeda si sarata a tumultului verde… Apareau primele stele pe cer si zimbi cind isi aduse aminte cum odata demult il rugase pe el sa se plimbe cu ea de mina pe malul marii seara. O fascinatie imensa noaptea purta cu ea semnele unui mister ascuns in adincul sufletului care astepta un raspuns pozitiv. Dar el ii pusese conditii de atunci de demult. Brutale si goale vorbele lui o lasasera nedumerita si rece " daca faci dragoste cu mine acolo pe nisip , jos promit sa ma plimb cu tine daca nu …. Stau aici ce rost are sa imi
  •  
    • 138 mesaje
    5 Iun 2002, 00:51
    0 0
    Stau aici ce rost are sa imi pierd timpul…" Zimbi amar ecoului venit de demult.Avea dor 16 ani atunci si mindria ii ramasese la fel de invincibila. Isi privi cadranul micut al ceasului rotund si fin din fildes si numara in gind minutele. Avea sa vina in putin timp, avea sa apara aici la dig, unde marea se unea cu cerul unde nu existau limite unde nu se mai puteau minti , unde el avea sa fie fals si mult prea politicos ….
    Asteptase clipa aceasta cu infrigurare. Repetase in gind scena unui prezent care valora in fiecare clipa ca un viitor de aur. Si isi stia sansa de cistig . O gusta pe buze acum ca pe o licoare binevenita ca pe un lichid sfint al dezlegarii ei . Se simtea puternica in stare sa ajunga la bun sfirsit. Sa isi indeplineasca visul cu ochii…. Intoarse capul privind in departare si il vazu venind, reflectia lui mica si intunecata. Dar sclipeau un milion de stele pe cer puzderie de luminari in noaptea sfinta rupta parca din rai si ii ingheta zimbetul pe buze atunci cind realiza ca nu era singura… Se apropia calm si cu pasii masurati cu acelasi mers sprinten de demult , postura dreapta si capul sus. Calca mindru , bratele lui in jurul mijlocului celeilalte… o napadi gelozia amara care ii aduse lacrimi in ochii frumosi. Isi musca buza repede si incerca sa se calmeze... ""La urma urmelor nu e nimic altceva decit inceputul…" Se ridica de pe nisip in intimpinarea lor, scuturind din miini si simti boarea cuprinzind-o pina in adincul inimii, I se facuse frig deodata acelasi sentiment intens de sufocare si atita nedreptate in lume. II atirna capul in jos, timid, chipul bronzat si trist. Isi forta un zimbet si alunga gindurile amare incurajindu-se. Se avea doar numai pe ea. Si el nu era singur. Oana venise si ea…

    " - Buna….. Andrei…." Deschise bratele larg si il imbratisa cald, simtindu-I pielea tremurind sub tricoul imaculat . Purta o pereche de blugi rupti la genunchi , culoarea albastra se asorta cu cerul din ochii lui. Se dadu cu un pas inapoi si ciudat ii intimnse o mina rece celeilalte fara sa o priveasca… Se simtea in largul ei desi sesiza stinghereala Oanei si mirarea lui profunda….

    " _ Bianca????" O privi indelung si intr-o fractiune de secunda o lasa de mina pe Oana care insistase sa vina si ea sa o cunoasca pe necunoscuta care il fermecase pe viitorul ei sot. Avea dreptul sa stie totul.

    " - Stiu ca poate va mirati amindoi de decizia aceasta a mea subita de a veni acasa…. Fara sa anunt pe nimeni. Stiam ca esti aici la Mare Andrei si am vrut sa te salut doar… Sa iti zimbesc, sa vad daca esti fericit , sa te felicit pentru logodna… sa-I vad inelul…." Facu un semn direct spre Oana pe care o ignora dinadins…


    " - Ce surpriza placuta…spuse el cu ochii stralucind adinc si cu inima tremurindu-i. Nu o mai vazuse pe fata aceea cu privirea arzinda de ani de zile si isi dorise sa o sarute macar inca o data , sa o stringa in brate sa ii povesteasca cit de multe schimbari se petrecusera cu el in tot timpul cit ea fusese plecata. Dar ea nu se intorsese se incapatina sa stea acolo departe si sa nu ii raspunda la tefoane sau la scrisori. Se simtea vinovat pentru modul in care o tratase atunci demult , dorea sa ii ceara iertare poate acolo pe malul marii , sa fie el cel de odinioara macar pentru citeva clipe. Dar Oana era acolo . Il tinea de mina, era femeia cu care urma sa isi petreaca restul vietii , femeia care ii daduse tot ce avea, femeia lui. Nu putea sa o raneasca asa…

    " - Si nu inteleg…. De ce nu ne-ai invitat pe amindoi ? Adica pe mine nu ma mai cunosti deloc? Oana devenea impulsiva…


    Bianca o privi cu acelasi zimbet cald pe buze si nu raspunse provocarii. Avea sa fie totul altfel , avea sa sis pastreze calmul acum pentru ca asa se cuvenea.

    " - ma gindeam sa va invit, pe amindoi, sublinie ea , la ziua mea. E deseara pe terasa de la Aladin… Bineinteles daca nu aveti nimic altceva de facut."

    " - venim cum sa nu… nu suntem ocupati stii cum e aici la mare… Plcitiseala din plin…" se grabi Andrei sa raspunda… Bianca o vazu pe Oana inghitind in gol stia ca ar fi vrut sa o opreasca sa ii spun
  •  
    • 138 mesaje
    5 Iun 2002, 00:52
    0 0
    - venim cum sa nu… nu suntem ocupati stii cum e aici la mare… Plcitiseala din plin…" se grabi Andrei sa raspunda… Bianca o vazu pe Oana inghitind in gol stia ca ar fi vrut sa o opreasca sa ii spuna pur si simplu ca nu vrea sa vina la nici o petrecere , ca nu dorea sa aiba de a face cu ea pur si simplu , dar ramase tacuta cu aceeasi privire de gheata pe fata.


    " Hai sa mergem Andrei, ne asteapta parintii tai…." Il trase Oana de mina brutal. Parea caraghioasa intilnirea aceea stinjenitoare si singura persoana echilibrata parea ea, calma cu o expresie placuta pe fata si cu o finete abia simtita in miscari. Nu avea sa ofere satisfactie nimanui sa ii numere suferinta pe fata sau sa I se ghiceasca amarul.

    " - Imi pare sincer bine ca te-am vazut mai apuca acesta sa adauge in graba. Ne vedem miine da?"

    Bianca se intoarse si incepu sa mearga in sens opus. In mod automat o izbira lacrimile dar le alunga si respira adinc aerul sarat si umed care I se parea acum binecuvintat. Nu se asteptase sa il vada cu ea. Nu in primul moment. Nu era pregatita sa infrunte aceleasi obstacole grele. Dar avea sa cistige pina la urma. Nu se dadea batuta de data asta….


    …………………………………….
    In camera mica de hotel Robert si Bianca discutau aprins ecoul vocii lor lovind geamurile lungi de sticla din vila ascunsa.

    " - Bun si deci de ce trebuia sa il inviti si pe el???? Nu inteleg rostul gestului tau?" Robert se plimba nervos prin camera in blugi fara tricou si I se vedeau muschii lungi , puternici adincindu-I pielea bronzata. Dar Bianca se asteptase sa il auda tipind.

    " - Andrei mii-a fost prieten bun. De suflet si atita tot… I-am invitat pe amindoi…" Spuse ea fara sa il priveasca in ochi. Minti senin… "E logodit doar stii pea bine. Inca ti-e teama de el?"


    Isi puse miinile in jurul gitului lui. Purta o rochie mulata de vara si sandale negre fine care ii scoteau in evidenta gleznele inguste si bronzate. UN simplu tatuaj micut pe umar , un semn chinezesc simbolizind tacere ca o taina pecetluita. Ochii adinci si umezi , parul ondulat cazindu-I pe umeri in cascade. Il saruta apasat pe buze desi nu inchise ochii. Rise in sinea ei amintindu-si de vorbele mamei sale " daca nu inchizi ochii atunci cind saruti nu iti pasa…"


    " - Haide fii dragut si nu te mai enerva din nimic… prea citesti in toate……" Bianca se opri in fata oglinzii lungi pina in pamint si se privi in treacat. Isi privi mina stnga unde ii stralucea inelul ascutit si rece o piatra deosebit de frumoasa diamant al promisiunilor desarte. Si Oana avea unul . Al ei era mai mic, mai modest. Dar in clipa aceea isi dori sa schimbe pozitii cu ea macar pentru o secunda sa stie ce insemna sa apartii acelui om care nu fusese niciodata al ei. Isi scutura gindurile nebunatice din cap si isi deschise sifonierul larg. Avea sa isi aleaga hainele cu grija mare. Avea sa straluceasca. Tot scopul intregii petreceri era acela de a ramine singura cu el macar pentru citeva clipe. Avea sa se furiseze asa cum facea atunci demult . Nu era mare lucru nu fusese prinsa niciodata si daca Andrei era acelasi de atunci de demult el nu spunea nu niciodata.


    " - Ne vedem acolo atunci… spuse Robert repede. Trebuie sa ma duc sa vad daca totul e pregatit …."


    O saruta pe obraz si trinti usa cu putere. Il simti strain pe omul cu care urma sa se casatoreasca in curind. Alegerea ei fusese facuta de altii. Oameni in jurul ei care hotarisera ca ei doi apartineau , oameni care nu isi putusera sterge de pe retina imaginea lor ca un tot . Nu simtea ceea ce ar fi trebuit sa simta. Nu era fericita. In adincul inimii ei iubea cu aceeeasi egala patima si cu aceeasi deznadejde. Iubea pe un om care nu era al ei. Un om care o abandonase cu toate visele si patimile de atunci. Un strain. Il iubea pe Andrei inca.


    ……………………………………………



    Andrei incerca sa nu para ingrijorat desi stia foarte bine de ce o urmase cait si pasnic…. O vazuse pasind acolo pe terasa aceea micuta stralucind in lumina lunii s
  •  
    • 138 mesaje
    5 Iun 2002, 00:54
    0 0
    Andrei incerca sa nu para ingrijorat desi stia foarte bine de ce o urmase cait si pasnic…. O vazuse pasind acolo pe terasa aceea micuta stralucind in lumina lunii si a stelelor inalte si isi plecase capul in fata ei ca in fata unui altar sfint. Nu indraznea sa o priveasca in ochi si stia prea bine sentimentul acela desart de pustiime pe care il avea in inima. O vedea cu Robert , el era inalt si foarte energetic, ea micuta si subtire, I se parea fragila desi privirea ii era dura si lucioasa. O tinea celalat de mina posesiv si ea zimbea , albul dintilor contrasta placut cu pielea ei maslinie arsa de soarele fierbinte. Inchise ochii o clipa doar si isi imagina cum ar fi fost sa o tina el de mina? Oare a fi umblat la fel de falnic ca si celalalt , la fel de mindru ? Oare ar fi fost mina ei aceeasi atingere catifelata de demult de atunci din noptile acelea infinite de vara ? Oare….


    Dar nu se lasa in voia gindurilor. Ea se apropiase incet leganindu-si soldurile si facindu-I cu ochiul prieteneste. Isi musca buza de jos miscare pe care o cunostea de demult si ii facu un semn discret sa o urmeze… Andrei nu ezita o lasa pe Oana scuzindu-se ca trebuie sa se duca inapoi in camera , si pasi nervos in urma rochiei imaculate albe … Mergea cu ochii in pamint dar ea il ducea undeva pe cararea ascunsa unde obisnuia sa se furiseze in copilarie… Cararea care ducea pe malul marii inapoi la apa involburata cu valuri albe si spumoase , care adapostea un milion de amintiri… Ezita pentru o clipa doar stiind ca odata parcurs , drumul acela magic din trecut avea poate sa regrete , dar ea il trase de mina rizind si atingerea ei fu indeajuns sa-l faca sa se simta vrajit.


    - Hai lasa, nu se pierde Oana fara tine…. Ridea cu toti dintii , si parul ii plutea pe umeri ca un nor involburat. Se opri undeva la o stinca inalta pe dig si il atinse pe fata usor… Ar fi vrut sa nu spuna nimic sa ramina acolo in mijlocul cerului si al pamintului la limita dragostei care palpita in ea mai navalnic decit toate furtunile… Tremura de intensitatea vorbelor nerostite a gindurilor ascunse …. Realiza ca trecuse atita amar de vreme de cind nu se vazusera si totusi nu erau stingheri, nu erau straini , miinile lor se cunosteau si buzele se cautau la fel ca si in trecut… Inelul ii luci salbatic o clipa doar in reflectia noptii adinci. Andrei o privi mirat , cautind parca o explicatie.,….


    - S-a intimplat totul uimitor de repede…. Spuse Bianca . El e singurul care ar sti sa aiba grija de mine. Iar tu….

    - Eu sunt si eu logodit… spuse el amar si incet.

    - O singura intrebare doar am atit…. Bianca ii inconjura gitul cu bratele . In toti anii astia te-ai gindit macar vreodata la mine? La ce a fost la anii aceia pierduti la tot chinul , la despartirile noastre abrupte si la planurile facute ?


    - Am sa fiu sincer cu tine. Asa cum am fost intotdeauna. NU am vrut sa imi rascolesc viata … Pentru mine ai murit atunci cind ai plecat. Oana a fost mereu constant linga mine… Ea m-a ajutat enorm….

    Bianca zimbi involuntar… O durea inima dar il cunostea. II stia pina si gindurile . I se paru ciudat ca o mintea. Nu era in stare sa o priveasca in ochi.

    - Inteleg…. Spuse ea docila. Dar te-a ajutat ea oare sa ma uiti?

    Intrebarea taie in carne vie. O simtea aproape , mirosul acela atit de cunoscut un miros amestecat de fum si ceata si portocale , un miros de bucurie si abia simtita evlavie, miros deplin de femeie. NU avea cum sa reziste ii musca buzele cu aceeasi patima de demult…. O trase de par si dadu din umeri cu acelasi sarcasm zeflemitor…

    - Ce mai conteaza acum…. Conteaza ca esti aici.


    De undeva din umbra pasii Oanei lasasera urme mici pe nisip. Vazuse si auzise totul. Doar soaptele fusesera furate de vint si duse in cer pe mare…. Dar lacrimile avea sa si le stearga singura fara sa le tulbure revederea….


    …………………………………..
  •  
    • 138 mesaje
    5 Iun 2002, 00:55
    0 0
    Isi facuse bagajele rapid si se grabea sa sune taxiul.Se invirtea fara rost in camera enorma si oglinzile reflectau un chip strain si rece. Cobori pe scari grabita si scapa cartile din mina. Se apleca parul revarsindui-se pe umeri chipul pierzindui-se in intunecimea cirliontilor. Strinse din dinti si o podidira lacrimile… Inghiti nodul adinc si cind se ridica sa lovi de privirea lui rece si straina…. Robert ii intinse o mina si ii bloca drumul.


    - Bianca…. Poate ar fi mai bine sa vorbim…. Sa discutam , poate e o neintelegere la mijloc… Robert era inca gata de compromisuri…


    Dar ea clatina din cap si il privi cu ochii umezi si adinci….

    - sa nu te mint, si sa nu te tradez… Acesta ar fi fost juramintul meu la altar. Eu iubesc pe altcineva. Si nu ma pot dezamagi pe mine. Mai presus de toate nu te pot lasa sa traiesti asa…. O sa ma uiti, o sa fie bine…


    Isi trecu mina prin parul lui si il saruta pe obraz , buzele abia atingindu-I timpla. El se dadu deoparte cu capul plecat si pumnii strinsi neputinciosi. O iubea pina la absolut ar fi luat-o asa cum era cu urmele dragostei celulalt pe corpul ei dar nu o putea abate din drumul ei…..

    - Si el? Intrebarea cazu cind ea ajunsese deja la capatul scarii…

    - Si el o sa ma uite… Viata merge inainte…


    Isi sterse urma lacrimilor de pe obraz si se urca in taxiul care o astepta afara. Avea sa ingroape inca un capitol din viata ei. Avea sa lase totul in urma si numai vara in mirosul de tei cind noptile erau lungi si chinuitoare avea sa isi aduca aminte. Amintiri dulci si parfumate ale unor decizii finale.
  •  
    • 226 mesaje
    5 Iun 2002, 01:13
    0 0
    Jewls!Tu suferi.Eu stiu povestea ta de pe forum.Iti este greu.In povestire ai luat o decizie finala.Dar oare in viata e la fel?Ai luat cumva aceeasi decizie?Eu nu cred....
  •  
    • 226 mesaje
    5 Iun 2002, 01:16
    0 0
    Povestea e frumoasa,foarte frumoasa,dar cand stiu ca la baza ei sta durere reala...ma intristeaza.
    Si titlul spune tot:"FUGA DESARTA"
    Iti dai seama ca fugi in zadar...de el.De Andrei.Si de Robert...
  •  
    • 417 mesaje
    5 Iun 2002, 10:41
    0 0
    Jewls, m-ai lasat fara cuvinte...
    E superb ce ai scris tu acolo, exprimarea e excelenta. Stiu cat e de greu sa exprimi in cuvinte niste sentimente reale. Cuvintele sunt atat de sarace uneori...
    Iti doresc sa iei hotararea care trebuie, sa fii langa omul iubit si sa fii fericita!
    Povestea ta e trista...fa-o sa fie altfel. Du-te la el si spune-i ce simti si ce vrei. Pur si simplu. Ca macar mai tarziu sa nu-ti para rau ca nu ai facut-o.
    E greu sa traiesti toata viata cu o neimplinire in suflet...esti sigura ca vrei sa vezi cum e?

    Ai grija de tine!
  •  
    • 191 mesaje
    5 Iun 2002, 16:51
    0 0
    Mai fata,cat de sensibila esti si cat suferi!
  •  
    • 412 mesaje
    5 Iun 2002, 23:26
    0 0
    Ai scris teribil de frumos..Cuvintele tale frumos modelate mi-au adus aminte de mine, cea de acum ani de zile...Jewls, daca tu crezi ca merita sa te macini, fa-o..Insa eu cred ca ar fi mai sanatos sa triaeshti NUMAI shi numai in prezent...Shtiu ca suferi....insa...merita??
    Cu ce te vei alege peste, sa zicem, 15 ani?? Cu bucatzlele de vise, franturi de viatza???...Ai grija de tine shi mai ales de sufletul tau....
  •  
    • 138 mesaje
    6 Iun 2002, 01:21
    0 0
    va multumesc tuturor pentru sfaturi...povestea e fictiva... toate astea ar fi putut sa se intimple iar finalul e tocmai pentru mine si pentru sufletul meu... Asta ca atunci cind iau o decizie sa fiu eu insami mai presus de tot ok cu ea...Va pup fetelor si multumesc pt. suport!
  •  
    • 136 mesaje
    6 Iun 2002, 12:24
    0 0
    mi-au dat lacrimile.....
  •  
    • 172 mesaje
    6 Iun 2002, 12:56
    0 0
    este o frumoasa poveste de dragoste.as fi vrut sa sa fi terminat cu un "happy end".
    iti doresc sa fii iubita ,pentru ca meriti.
  •  
    • 4 mesaje
    6 Iun 2002, 15:35
    0 0
    Nu lasa povestea fara un final fericit. incearca sa realizezi finalul fericit pentru ca cei care se iubesc. nu le distrugeti dragostea.
  •  
    • 27 mesaje
    12 Sep 2002, 14:00
    0 0
    e superba!!!fara cuvinte!!
  •  
    • 12 mesaje
    12 Sep 2002, 14:25
    0 0
    jewls,
    povestea ta este atat de frumoasa tocmai pentru ca nu are happy end.
  •  
    • 242 mesaje
    24 Oct 2002, 09:43
    0 0
    Buna Jewels,
    Oare, ce mai faci?
    Pupici.
  •  
    • 2831 mesaje
    24 Oct 2002, 10:15
    0 0
    Uimitor cum povestea ta si-a croit drum spre sufletul meu. Mi-a amintit de o carte citita demult, "Invitatie la vals". Si-am plans din nou, ca atunci cand am citit cartea. Pentru tine, pentru ei, pentru torentul de sentimente irosite, si pentru ca povestea ta mi-a reconfirmat (daca mai era nevoie) faptul ca viata rareori ofera povesti cu happy-end. "cry"
  •  
    • 44 mesaje
    24 Oct 2002, 18:42
    0 0
    este o poveste superba
    mi-au dat lacrimile cand am citit-o
    se vede ca suferi mult insa nu te lasa batuta
    viata uneori e cruda insa noi putem sa-i facem un final fericit.
    incearca sa-ti intorci privirea spre iubire....
  •  
    • 2831 mesaje
    25 Oct 2002, 16:54
    0 0
    Fetelor,

    Cititi si voi povestea lui Jewels. Mie mi-a mers la suflet!