Vanatoare de barbati
-
0 0devine un barbat "vanat" mai putin interesant o data ce a fost "prins in plasa"? adica mie mi s-a intamplat de o gramada de ori, l-am vazut, l-am placut, l-am "vanat" si apoi dupa ce a cedat, dintr-o data si-a pierdut tot farmcul. sau uneori nici macar n-a apucat sa cedeze, deja de la primul "semnal" ca ar fi interesat, nu am mai fost eu interesata.
ce parere aveti, de ce se intampla asta? voi fi pe veci condamnata sa vanez dar niciodata sa ma "infrupt" din prada pentru ca isi pierde savoarea?
cat de plina de comparatii/metafore/etc sunt astazi
-
draga mea, pare ca multa poezie este in sufletelul tau, care sigur isi doreste dragoste, mai mult decit vinatoare

dar este adevarat ca nimic nu se compara cu thrill-ul, excitatia si desfasurarea de forte pe care o implica cucerirea, seductia unui barbat (adica, tu asupra lui
Te inteleg, si eu sint dependenta de acest gen de adrenalina, insa keful de vinatoare o sa iti treaca (cel putin, temporar) cind te indragostesti. Garantat. (evident, este parerea si experienta mea
-
si inca cum imi mai doresc dragoste...cat de multa si cat de repede (am 21 de ani si n-am fost indragostita niciodata, acum vreo luna mi s-a intamplat prima data dar e hopeless asa ca incerc sa uit), dar vine "fatada" mea care zice "n-ai nevoie de dragoste, i just want adventure!"

asa as vrea sa ma inteleg si eu ...
-
ma..si mie mi se intampla asta,si adevaru e ca e un comportament autoimpus pana la un punct...,e o doza de frica de implicare pan la urma si un egoism dus putin la extrem,dar una peste alta partea faina e senzatia de girl power pe care ti-o da comportamentul asta ,postura de "vanator" in loc de "vanat".
Stiu ca n-o sa fii deacord cu mine,ca si mie mi-a fost greu sa recunosc dar felul asta de-a privi lucrurile are implicatii psihologice adanci si-si gaseste izvoru in traume demult uitate...
Pe de alta parte vorba evei de mai sus,o sa-ti gasesti pana la urma nashu,probabil un "vanator" la fel de inrait care stie toate capcanele.... -
uite acu cateva zile imi zicea o prietena ca are o obssesie cu datu papucilor:relatiile ei nu dureaza mai mult de 2 sapt pt ca ea gaseste tot felu de motive sa-i dea omului verde.Analizand cu ea situatia am ajuns la concluzia ca dupa ce a parasit-o un tip intr-un mod naspa is i ia inconstient masuri de precautie sa nu mai sufere pe viitor si at se desparte ea prima de ei ,chiar dc de cele maimulte ori motivele sunt inventate.
Stiu ca nu e situatia ta dar ca sa vezi asa cum se leaga lucrurile...numai tu poti sa stii de unde ti se trage,nu trebuie sa fie musai dintr-o relatie cu un barbat,aici poate intra relatia cu parintii ,fratii,prietenii etc....psihicu asta e lucru dracu nu stii de unde sare iepurele -
lol, mah, nu stiu cum e la voi, dar pe mine ma plictiseste teribil "vanatoarea"... imi pace la nebunie perioada aia de facut curte, cu ocheada, zambete complice, atingeri furate si nu numai, dar vanatoarea ma plictiseste si imi taie orice chef de "vanat". pur si simplu nu mi se mai pare atractiv...poate ca nu sunt genul care sa fugareasca si apoi sa tipe glorioasa ca tarzan dupa ce si-a omorat parada, eventual s-o si devoreze...eu sunt mai cooperanta, ca sa zic asa, si prefer ca lucrurile sa se intample de buna voie si nesilite de nimeni. mie imi place sa fiu atrasa si sa atrag...cam ca ca paunii. cred ca asta-i comparatia buna.
-
In multe cazuri se intampla ca barbatul pe care il vanezi, odata ce l-ai cucerit, sa devina neinteresant pentru tine. Asta denota superficialitate si lipsa de interes. Inseamna ca nu te-ai indragostit si de aceea ti se intampla asa. De fapt, vrei doar sa cuceresti, nu sa te indragostesti, nu vrei sa descoperi mai mult. Atunci cand o sa-ti pice cu tronc un tip, cred ca nu o sa te mai gandesti la nici o vanatoare.
Mie, de exemplu, imi place sa flirtez, imi place jocul de la inceputul unei relatii, privirile pline de tot felul de subintelesuri si nu "vanatoarea".
-
ba sa ierti! lipsa de interes da, apare dar superficialitate? ei haide, nu crezi ca sari cam repede la catalogari? nu e vina mea ca se intampla asa, adica ma rog, nu ma uit la un barbat cu gandul "pe asta il imbat de cap si dupa aia il las balta", sa stii ca pana la urma cred ca tot eu imi fac mai multe procese de constiinta pe faza asta decat ei, dar asa se intampla. de fiecare data (si vorbesc absolut serios) cred ca "he's the one". doar ca...he's not pana la urma.
si nu ma mai "amenintati" cu prince-charming-ul care o sa ma ameteasca de tot, chiar il astept
numai sa se grabeasca un pic daca se poate
-
Sincer nu te cred pretentioasa doar ca acum ai de unde alege.
Mie de exemplu mi s-a intamplat de multe ori sa dau papucii la baietii care ii simteam din prima clipa ca ma iubeau sau aveau privirea aia de om indragostit din prima clipa(nici nu apucasem sa incepem relatia).
In schimb am preferat cu o constanta inimaginabila barbatii care se lasau putin mai greu cuceriti ca sa zic asa, desi nu faceam eu primul pas, tot ei. Ideea este ca am ajuns sa prefer pe cineva care sa ma "provoace", sa ma tina pe jar putin, dar nu prea mult ca nici asa nu imi place...deci poate ti se intampla si tie acelasi lucru.