prietenie colega - coleg?
-
0 0ce parere ati avea, daca la 30 ani , dupa ce s a consumat 9 ani de casnicie, iti dai seama ca iti place f mult un coleg, la randul lui insurat? Nu neaparat relatie sexuala ci prieteneasca. ca ti place sa vorbesti cu el, despre absolut orice lucru, pe care acasa nu l poti discuta, ca ai aceleasi pasiuni, idei, visuri cu el?diferenta de 14 ani? amandoi cu familii "sanatoase" acasa si fara sa ne afecteze viata de familie, ci din contra cand avem nevoie de ajutor ne ajutam. gresesc mult asa-i?
-
Nu des scriu pe aces forum desi citesc mai mereu topicele.
Topicul tau gasindu-l foarte aproape de un fapt real ce mi s-a intimplat,tin sa te pun in garda si sa-ti spun ca e foarte periculoasa relatia ta de ""prietenie"" cu colegul tau.
La fel a fost si a mea si s-a transformat in dragoste atat de mare incat simti ca te sufoci si de facut nu prea ai ce sa faci fiindca fiecare are familie si te gandesti la celalalt de langa tine cu ce-a gresit.
Nu stiu,ai grija doar,trebuie sa fi foarte tare insa in asemenea situatii si cel mai tare devine slab.
Daca vrei sa-ti fie bine si simti ca-ti este acum langa sotul tau atunci poate ar fi mai bine sa te indepartezi de colegul tau. -
Am trecut nu demult printr-o situatie asemanatoare. Tot cu un coleg.. dar un coleg de la facultate- am vb de cateva ori la scoala- banalitati- carora nici nu le-am dat importanta- si mi-a cerut adresa de mail sa-mi trimita o carte in format electronic
. Si asa am inceput sa vb pe messenger... ajunsesem sa stau cate o ora doua aproape in fiecare seara in care palavrageam vrute si nevrute- chestia era ca ne intelegeam f bine... aveam gusturi comune si am ajuns chiar sa ne facem confesiuni- dar nu vedeam in el mai mult decat un amic. Avand o relatie cu vechime nici nu mi-a trecut prin gand ca baiatul resp ar avea si altceva in vedere in afara de o simpla amicitie. Pana cand lucrurile au iesit de sub control. Eu ii povestisem destul despre mine ca sa stie cum sa se poarte
si eram f placut impresionata de anumite mici gesturi pe care le facea -chiar ajunsesem sa fac comparatie.. intre el si prietenul meu. Pana si-a dat in petec... brusc mi-a declarat ca ma iubeste si a inceput sa ma terorizeze cu bipuri si mesaje
. Pana la urma s-a potolit.. dar morala e ca amicitie intre un barbat si o femeie nu exista.. Eu cel putin la concluzia asta am ajuns. -
Nu demult am iesit si eu dintr-o poveste cu un coleg. Amandoi casatoriti, nu s-a ajuns la nimic intim, dar si asa a fost greu.
M-a ajutat in momente grele, in care n-am avut sprijinul de care aveam nevoie acasa, poate asta m-a si atras la el. Mai departe, nu am avut nici unul curaj sa mergem (sau cel putin eu). Si nu am facut-o pentru sotul meu, care oricum nu merita, ci pentru sotia lui, care este femeie si ma gandeam ca n-a gresit cu nimic. In fine, am taiat orice legatura, plecand de la firma respectiva. Probabil ca-mi voi aminti mult timp de-acum inainte de clipele petrecute impreuna, important acum e sa-mi pun ordine in viata. Defapt, cu asta ar trebui sa incepem. Daca nu am avea probleme acasa, foarte putine dintre noi ar simti nevoia unui prieten de sex opus in afara. Pentru ca si eu sunt de acord, nu prea exista prietenii intre un barbat si femeie, cu asta doar incepe o relatie. -
asta este marea problema, nici unul nu plecam de la firma unde lucram. mai bine zis nu putem. avem vechime destul de mare si nu avem unde.ma doare relatia aceasta vizavi de sotul meu, atata si de Dumnezeu. Ma rog in fiecare dimineata sa "scap" dar este f posesiv colegul .am gresit ca am mers prea departe, iar acum nu pot da inapoi "onorabil".este f f periculos si mi dau seama, dar nu am nici o solutie cum sa ies "curata".
-
va multumesc deopotriva celor care ma atentionati, dar credeti ma ca nu am vrut sa se ajunga prea departe dar merit cu prisosintza vorbele voastre si deopotriva celor care ma intelegeti pentru ca eu de sfaturi cum sa ies din aceasta incurcatura am nevoie. ce am gresit recunosc si mi asum intreaga vina.
-
Citind unul din mesajele tale am remarcat, si zic asta fara rautate doar pt ca e important, ca la capitolul performante sexuale colegul tau nu mai este pe lista "fruntasilor" ceea ce nu inseamna ca din partea ta nu ar exista atractie de ordin sexual.
Presupunand ca totusi nu exista aceasta atractie, ramane partea afectiva. In acest moment nu exista solutii care sa te faca sa iesi din "criza" pentru ca nu exista criza. Tu te-ai apropiat de el din nevoia inconstienta de a avea o persoana cu care sa vorbesti, care sa completeze cu cateva procente necesarul pana la 100%. Probabil ca la el problema familiala este mult mai grava si a vazut in tine acea "sansa" de care are nevoie.
Foarte important este motivul pentru care tu vrei sa iesi din aceasta situatie:
1. pentru ca-ti dai seama ca familia iti ofera ce ai nevoie si simti ca vrei sa te "intorci" la ea?
SAU
2. pentru ca ti-e frica (virgula) ca aceasta relatie a "crescut" prea mult si te gandesti la consecinte?
Abia cand poti sa raspunzi clar la una din aceste intrebari abia atunci poti sa asculti alte idei. -
Am citit randurile scrise de tine,si parca vedeam in fata ochilor situatia in care ma aflu si eu.Si cand ma gandesc ca totul a inceput de la o simpla "prietenie".Poate fara sa-mi dau seama(sau poate ca da),lucrurile au evoluat foarte mult.Si daca ai sti ce mult ma roade situatia asta...M-am implicat sentimental mai mult decat am putut crede vreodata,si acum nu simt decat gustul acela dulce-amar in acelasi timp.Daca lucrurile nu au mers prea departe,sau daca nu esti implicata sentimental prea mult,incearca sa bati usor in retragere.Eu nu am facut asta cand trebuia,si acum nu mai pot,si e tare greu.De renuntat la familiile noastre nu ne gandim nici unul din noi.Dar nici unul la celalalt....Si situatia asta devine tot mai grea.Asa ca,daca poti distanteaza-te cat nu e prea tarziu
-
sunt oarecum patita. am fost, sau ma rog sunt prietena cu un coleg. e divortat si are o noua relatie de 2-3 ani, nu stiu exact. tipa asta, noua lui relatie, mi-a facut atatea zile negre ca nu stiu in ce masura merita sacrificiul o prietenie intre un barbat si o femeie. intotdeauna genul asta de prietenie va fi judecat si interpretat in toate felurile ortodoxe si mai putin ortodoxe.
asa ca din punctul meu de vedere, desi tin la el ca la un prieten, si as vrea din tot sufletul sa ii fie bine si l-as ajuta cu placere nu stiu daca in societatea noastra lumea intelege lucrurile astea. e decizia ta mai departe.