mentalitati invechite

  •  
    • 51 mesaje
    30 Iun 2005, 23:20
    0 0
    Uitati cum sta treaba . Am 22 de ani. Dintotdeauna am fost genul de "copil cuminte" - nu am comentat prea mult, am invatat f bine si nu am facut absolut nici o problema parintilor. Ai mei, desi din multe puncte de vedere sunt "de treaba", cand vine vb de "baieti" sunt si au fost dintotdeauna mai ciudati. Mentalitatea tatei in ceea ce priveste relatiile dintre un barbat si o femeie isi au radacinile in epoca comunista - barbatul - cat mai multa experienta- femeia- dc se poate virgina pana-n noaptea nuntii. . Mama- in urma mai multor discutii mi-a zis ca ea nu vede nimic rau intr-o relatie intima intre 2 persoane care se iubesc. Pe atunci eram de 2-3 luni cu prietenul cu care luna trecuta am facut 2 ani. Acum cateva zile, intr-o discutie "mama-fiica" i-am dat de inteles ca nu am de gand sa mai astept mult- ne intelegem f bine, tinem unul la celalalt si e caraghios- multe prietene au impresia ca-s ipocrita atunci cand le spun ca inca mai sunt virgina.. Deci ii spun ..si ... surpriza- mama cea deschisa la minte se intoarce si ea in perioada comunista si dupa ce se gandeste un pic incepe cu faze gen: "Cum? Daca le dai ceea ce vor ce motivatie mai au sa se casatoreasca pe urma cu tine?", sau "Trebuie sa-l intrebi ce intentii are inainte". De parca eu as fi vreo haioasa sau vreo urata si toata valoarea mea sta in virginitate- s-a dus- nu se mai uita nici draq la mine. Si sa-l intreb de "intentii"? De parca asta ar fi o tranzactie nu un act de iubire- iti dau imi promiti- poate ar treb sa-l pun sa-mi semneze si o chitanta de mana... Yuk. Mi-a picat fata- mai ales cand mi-am dat seama ca a jucat teatru ca sa se apropie de mine astfel incat sa ma monitorizeze mai bine . Ideea e ca tot ca mine fac.. dar cum naiba sa le schimb gandirea asta incuiata?
  •  
    • 143 mesaje
    30 Iun 2005, 23:34
    0 0
    Cand e vb de chestii d-astea majoritatea mamelor se intor in era comunista.Si mama face la fel.Mi-am dat seama ca nu trebuie sa-i mai spun nimic,decat o data am discutat despre asta si m-am convins ca nu mai trebuie sa repet discutia.Ea incearca sa afle amanunte dar eu pur si simplu nu mai spun nimic,schimb subiectul subtil si uita.
    Nu cred ca este treaba mamelor ce se intampla cu virginatatea fetelor.Este ceva ce tine de intimitatea fiecaruia.Pt mame intotdeauna o sa fim fetitele lor indiferent daca avemj 3 sau 30 de ani.
    Apropo si eu am tot 22 de ani si te inteleg ce simti.
    Las-o pe ea sa creada ce vrea daca asa se simte mai bine,dar fa ceea ce simti.Nu te lasa influentata de mentalitatea invechita a ei.
    Probabil ca mamele aici prezente o sa-mi sara in cap dar asta e parerea mea.
  •  
    • 399 mesaje
    1 Iul 2005, 00:18
    0 0
    Stiu si eu mentalitatea asta desi nu am 22 de ani si trebuie sa stii ca asa e cum a zis o Eva...si dupa 30 de ani tot copilul lor esti. Vroiam doar sa-ti povestesc ca eu am o sora cu mult mai mare ca mine...nepoata mea e de varsta ta....crescute fiind si noi cu acealeasi conceptii cum sunt parintii tai a hotarat sa nu fie asa....intradevar ei nu stau in tara ...deci a spus nepoatei mele ca daca va fi sa fie sa-i spuna....vor deschide o sampanie si asa macar afla si ea! Din cand in cand o mai intreba daca e necesar sa desfaca sampania dar .....nu a fost pana in ziua in care a venit si i s-a zis...."deschidem sampania" vreau sa-ti spun ca era sa pice de pe scaun....oricum finalul a fost ca au baut si a 2 zi a mers cu ea la medic sa-i prescrie anticonceptionalele...

    P.S. Nu te-am ajutat cu nici un sfat...regret dar mi-am amintit de nepoata mea
  •  
    • 734 mesaje
    1 Iul 2005, 09:41
    0 0
    Yellow, n-are legatura cu comunismul, draga. Parerea mea este ca n-ai nici o sansa sa le schimbi mentalitatea. Ai vazut, mama ta poate accepta teoretic unele idei, dar, cand e vorba de fetita ei si de iminenta momentului... Tot ce poti sa faci e sa-i menajezi cumva, sa gasesti momentul potrivit si maniera in care sa le spui.
  •  
    • 146 mesaje
    1 Iul 2005, 10:04
    0 0
    DECI : Mentalitatea nu o sa le-o schimbi nicicum pentru ca e mult prea tarziu, pe bune.
    Nu vorbesc din experienta proprie, pentru ca eu cand am facut-o prima data, imediat dupa i-am dat telefon mamei mele si i-am spus si ne-am bucurat ca doua adolescente ca am devenit femeie (cica) cu tata a fost putin mai greu dar pana la urma i-am zis ceva de genul "am facut-o si nu mai ai ce sa faci".
    Asta depinde de parinti, numai tu stii cum sa ii iei ca sa nu le provoci un soc, si ca sa nu ia masuri (in cazul in care sunt genul de parinti care inca te "pedepsesc" daca faci ceva rau).

    In ultima instanta, exista si posibilitatea sa nu le spui, macar o vreme, pana can consideri ca vor fi pregatiti (daca vor fi vreodata) sau sa le spui dupa ce te mariti

    Numai bine
  •  
    • 1303 mesaje
    1 Iul 2005, 10:06
    0 0
    eu am o mama moderna sa-mi traiasca... nu are probleme de genu asta. doar mi-a facut capu' calendar "vezi sa nu te alegi cu vreo boala si sa nu iasa cu ochi". in rest... chiar nu are probleme. e prima care ma intreaba de anticonceptionale si cum functioneaza( ) - "mama hormonii astia ce importanti sunt, zicem noi ca nu conteaza dar sunt sursa la toate dezechilibrele in organism " - ba chiar cand a fost interntata in spital ii povestea unei fete (cam de varsta mea) care luase pastile "dupa ureche" ce inseamna hormonii si ca e bine sa mearga la un cabinet inainte de a se indopa cu ei

    deci - depinde mult si de ei ca parinti, dar si de cat de deschisa esti cu ei. eu nu am avut niciodata probleme cu ai mei (nici cu tata cand traia, nici cu mama acuma).
  •  
    • 129 mesaje
    1 Iul 2005, 10:16
    0 0
    Mai Iepuras, cum sa incep discutia asta, sunt si fica sunt si mama, am 32 de ani cei drept destui sa pot sa-mi fac o idee despre problema, asa ca uite cum sta treaba:
    Ca fiica - mi se spunea, la fel ca si tie "virginitatea este cea mai scumpa bijuterie". Ce am dedus (pauza) am facut ce mi s-a aratat, simplu-NU? De ce, fiinca mi-a spus ca cu taica-meu nu o ducea foarte bine...ca a asteptat nustiu cat si la ales pe "Fat Frumos", la vremea aia nemultumita de el. Paradoxul este ca la ora asta sunt impreuna si nu mai are aceeasi parere despre el.
    Ca mama - pai daca eu am facut ce mi-a trecut prin cap (am trait clipa si momentul inainte de nunta) cum sa-i cer fica-mi sa faca altfel? Ar fi o NEBUNIE!

    PS: Ce nu am zis este ca momentele si clipele traite inaite de nunta au fost cei drept cu sotul meu, acum tatal fiicei mele. Dar asta sigur nu poate fii o regula, cu cine te culci "the first place" trebuie sa te si casatoresti, nu, sigur NU, la mine asa a fost sa fie si ptr. moment sunt multumita de "prestatie", daca stii ce spun, daca nu intreaba-ma!
    2. Sper ca am dat un sfat bun, nu numai fiinca asta doreai tu sa auzi, caci sigur daca vb cu fica-mea iti va spune "mamea mea este cea mai rea din lume" - dar n-are a face nu stie ce spune, are doar 8 ani, iar la varsta ei numai eu cu taica-su stim ce-i mai bine pentru ea. Crede-ma!
  •  
    • 2292 mesaje
    1 Iul 2005, 10:28
    0 0
    Mentalitatea parintilor nostri nu o putem schimba indiferent ce am face, din pacate.
    Imi amintesc de perioada adolescentei mele cand mama ma amenintza ori de cate ori avea ocazia cu vizite la ginecolog si mai mult, cateodata ma obliga sa-i arat tamponul cand eram la menstruatie.
    Am facut sex prima data la 20 de ani cu cel ce avea sa devina apoi sotul meu. M-am pastrat pentru un cret.in si regret cate zile o sa am. Pentru ca atunci cand am div. si ma tot amenintza tata i-a spus "sa-mi lasi copilul in pace!" iar el, por.cul a replicat "Ti-o las asa cum am luat-o ca oricum virgina nua fost!" :o :o :o
    M-am simtit ingrozitor, nici macar nu am mai putut replica, mama si acum ma invinovateste si imi spune ca poate asa a fost numai ca in momentele acelea am simtit ca se casca pamantul si ma ingite...imi era atat de rusine de parintii mei incat nici macar nu am mai putu articula o vorba...si mai mult, am vazut cu ochii mintii toate relatiile mele anterioare, toti barbatii pe care ii avusesem si cu care imi dorisem sa fac dragoste doar ca din prea multa pros.tie nu am facut-o pastrandu-ma pentru cineva care si-a batut joc de mine.
    Asadar, te sfatuiesc sa faci cum iti spune sufletul, ce simti tu fara sa mergi sa-i dai raportul mamei tale. Bineinteles, va trebui sa te protejezi pentru a nu iti crea probleme.
    Succes!
  •  
    • 61 mesaje
    1 Iul 2005, 10:49
    0 0
    Buna fetelor,
    eu am facut-o prima data la 16 ani, acum am 24 ani, toaaaate prietenele mele erau virgine, si inca au fost mult timp, ..., mamei nu i-am spus, in primul rind din motivivul ca eram prea mica pentru mama ca sa auda ea asa ceva - si hotarisem ca atunci cind se va ,,descoperi,, ii voi spune mamei deschis a fost mai ieri, mai ales ca aveam un argument forte - sora amemi s-a casatorit virgina si sotul s-a dovedit a fi impotent, tare impotent.

    Si in al doilea rind pentru ce s-o stresez cu acest fapt daca stiu ideile ei in materie - avem o relatie destul de buna ca sa ma pun pe povestit ce si cum ae cu virginitattea mea - da am ascuns si cred ca am facut bine.

    In prezent desi nu sunt casatorita inca prietenul meu locuieste la mine acasa, locuiesc impreuna cu parintii, de ceva vreme, avem camera noastra - mama a inteles desigur - care este chestia cu virginitatea mea, totusi este o femeie desteapta, si totul este foarte bine, acum imi spune ca-i pare bine ca am fost suficient de desteapta sa culeg infomatia despre relatiile intimie de la ginecologul meu, un barbat extraordinar, si nu de la prietenele mele.

    asta este exemplul meu, bine eu am scutit-o pe mama de a-si face griji pentru sanatatea mea, iar la rindul meu am fost atenta la ceea ce fac - adica s-o fac cu cap.
  •  
    • 345 mesaje
    1 Iul 2005, 12:49
    0 0
    Eu imi pun streangul de gat ..
    Eu nu pot sa inteleg treaba asta la femei! De ce dupa prima data trebuie sa dati raportul la parinti??? E problema lor???
    Ma apuca dracii!! Mai tin eu minte o domnisoara care inainte sa si-o traga cu prietenul, i-a cerut voie lu' muma-sa!!!
    Si cand mai ai si o varsta.. trist..
  •  
    • 2292 mesaje
    1 Iul 2005, 12:52
    0 0
    Cozmin, ai dreptate in ceea ce spui dar vezi tu...noi suntem dependente de ei(pana la o varsta, evident ), de parintii noshtri iar ei considera ca trebuie sa shtie tot ce facem. De asta orice fata tanara cu respect si mai ales teama de parinti isi pune problema in felul acesta.
  •  
    • 1105 mesaje
    1 Iul 2005, 13:09
    0 0
    Bey, Cozmine, de aia vorbesti asa, ca n-ai copii..pai eu as fi incintata ca fiica'mea sa-mi fie asa de apropiata (cind o fi mare)..!!Sa discute cu mine toate alea..inclusiv daca sa si-o puna sau sa nu si-o puna cu vreun tip..as putea sa o sfatuiesc bine,asa incit sa n-o ia "in freza" mai mult decit este necesar...si sanatos pentru o fata intrata in viata..ce sa mai zic de baiat..care este deja destul de mare??
    Cind vei avea propriile progenituri ai sa intelegi ca cele mai dezinteresate si mai sincere sfaturi vin din partea parintilor..ei te iubesc neconditionat...si ar face orice ca tie sa-ti fie bine...
    Greu de priceput ..pina nu te arde..!
  •  
    • 2292 mesaje
    1 Iul 2005, 13:13
    0 0
    Pana la urma totul depinde de educatie.
  •  
    • 345 mesaje
    1 Iul 2005, 13:16
    0 0
    Silvanita, gandirea ta este corecta.. teoretic.. Dar cand o veni fiica ta la tine si o sa-ti spuna ca vrea sa faca dragoste cu x-ulesc (de care tie nu iti place dintr-un oarecare motiv, chiar daca e baiat bun..) te vei intoarce si tu catre mentalitatile dezbatute aici..
  •  
    • 1021 mesaje
    1 Iul 2005, 13:28
    0 0
    Eu am avut noroc de o mama "moderna" care nu m-a tinut in lanturi si care n-a considerat virginitatea mea ca cea mai mare podoaba. Intotdeauna mi-a explicat ce si cum, mi-a raspuns la intrebarile pe care le aveam; chiar si lu' frate-meu tot ea i-a facut toata educatie si chiar uneori discutam in 3 diverse chestii. Problema, o buna perioada de timp a fost bunica-mea... care zi de zi ma toca marunt cum ca babrbatii nu vor decat sa-si bata joc de tine, ca tre' sa ma marit intai pentru ca oricum nu e nimic interesant, o sa am destul timp sa ma chinui toata viata cu sotul meu. Intr-o zi i-am declarat sus si tare ca idealul meu in viata este sa am un copil nemaritata fiind....va dati seama scandalul
    M-a parat parintilor care au stabilit ca de partea asta a educatiei se vor ocupa ei
    In fine, nu eram tocmai pe subiect, da' sa mai zic ceva.... mentalitatea, convingerile si conceptiile paritilor sunt adesea de nezdruncinat. Tre' sa te"fofilezi" cumva printre ele pentru ca sunt parintii tai si nu se pune problema sa nu mai ai ce discuta cu ei. E bine totusi sa fii responsabila pentru viata ta, sa te informezi, sa ai grija de tine si sa o faci cu cap
    Cat despre nevoia fetelor de a povesti... exista inclusiv aici diferente intre barbati si femei. Pentru femei "prima data" are o incarcatura afectiva si mentala mai mare decat pentru un baieti. E un moment sensibil si uneori simt nevoia unei aprobari, a unui suport care sa le confirme ca au fost ok, ca au facut alegerea corecta. cred...
  •  
    • 168 mesaje
    1 Iul 2005, 13:44
    0 0
    hmmm...fetelor....io cred k o sa incep sa plang
    ai mei...(deci nu numai mama) ma tin in casa la propriu si ce naiba, am 18 ani...nu am voie sa vin mai tarziu de 9 in casa...daca am iesit undeva (nu se pune problema de discoteca sau club) o data pe sapt e deja prea mult...ma banuiesc la fiecare pas, la fiecare vorba...
    sunt cu prietenul meu de 9 luni si partial il cunosc, vb despre el k sa fie si ei in tema...am incercat mai demult s-o fac pe mama sa vb de sex...cum vede ea treaba asta...m-am ales cu o privire rautacioasa si cu un spate intors...am mai incercat o data si mi-a zis k atat timp cat stau in casa ei respect regulile ei...deci casa mea nu e
    oricum la noi sunt si alte probleme mai grave
    asa...si discutia despre sex....hmm...tot o gandire din aia comunista rau...nu stiu cum poate fi asa o persoana care se cheama "mama"...sfaturi nu mi-a dat niciodata, m-am ales doar cu reprosuri orice as fi facut, nu am auzit niciodata un "bravo"...ce sa mai zic de un pupic pe frunte din cand in cand....sau un "te iubesc".....nu se poate asa ceva...e imposibil la ea...
    suntem ca 2 straine...si am jurat k eu ei nu ii voi mai spune niciodata nimic si nici nu ma voi ruga de ea sa ma sfatuiasca....
    bine ca am prieteni si prietene trecute prin destule.....si va am si pe voi...fetele de pe forum
    scuzati-ma daca nu mai am logica in ce am scris dar am tras si o boceala intre timp...
    va pupic
  •  
    • 1021 mesaje
    1 Iul 2005, 13:58
    0 0
    oki_verzi, stiu cum e... si eu am fost tinuta in casa pana pe la 20 de ani. La majoratul celei mai bune prietene a mea a venit tata si m-a luat cu masina la ora 12 fix. Orice am zis,facut, nu s-a lasat induplecat. Si sa nu-ti inchipui ca nu controlase cine e p-acolo De prieten ce sa mai zic... din cauza lor am fost eu cam salbatica si deci nu prea s-a pus problema
    Oki_verzi, mai ai putina rabdare, o sa vezi ca o sa treaca totul. Important e sa nu uiti, ci sa incerci sa te amuzi, sa vezi comicul situatie (stiu ca e cam greu, dar eu asa am supravietuit
    Eu la varsta ta nu calcasem la disco decat atunci cand am fost intr-o excursie cu scoala, in rest numai sa zic disco si incepeau tunetele
    Multa bafta!
  •  
    • 602 mesaje
    1 Iul 2005, 14:04
    0 0
    mey, nu e vorba aici ca parintii au mentalitate comunista.
    Parintii sint singurii care te iubesc neconditionat si stiu ce important e momentul pierderii virginitatii pentru o femeie.
    Eu cred ca orice parinte si-ar dori sa-si fereasca ccc copilul de suferinta, de aici si dorinta asta de a prelungi virginitatea fetei. Pentru ca pe urma pot aparea probleme, fetele sint sensibile la virsta adolescentei si pierderea virginitatii are un impact puternic asupra psihicului. Conteaza extrem de mult partenerul si nu de multe ori aceasta se dovedeste suficient de imatur din pacate.
    Asa ca eu as sugera sa le acordati parintilor prezumtia de nevinovatie si sa nu-i acuzati de mentalitati invechite, ci doar de prea multa dragoste.
  •  
    • 602 mesaje
    1 Iul 2005, 14:12
    0 0
    ochi verzi, daca confunzi prietenia de pe forum cu dragostea unei mame atunci e de rau. Poate n-o sa ma crezi, dar mama ta te iubeste, iar dragostea ei se manifesta prin felul ei sever de a fi.

    Noi, ca prietene de pe forum putem sa-ti zicem fara nici o remuscare sa-ti traiesti viata, sa-ti faci de cap cit vrei, sa te distrezi pentru ca o singura viata ai si asa mai departe. Pentru ca, sincer, nu te cunoastem si nu ne pasa in definitiv ce repercursiuni au sfaturile noastre asupra vietii tale. Poate ca sint brutal de sincera, dar asta-i realitatea. Nu ma indoiesc ca e la fel cu prietenele tale de care in vreo 10 ani probabil ca nici n-o sa-ti amintesti.
    Gindeste-te totusi ca mama e prezenta constant in viata ta si ca e cea careia cu adevarat ii PASA.
    numai bine
  •  
    • 1105 mesaje
    1 Iul 2005, 14:12
    0 0
    Mamele astea de care ziceti voi sunt din alea..ciudate, care nu au avut parte in viata lor de dragoste..s-au maritat virgine si gata..asta a fost tot!..sau sunt frustrate, nefe..ricite, etc..
    Eu deja vorbesc lucruri din astea cu baietelul meu, care m-a intrebat de ce o colega de-a lui din clasa a treia( !!!) o data pe luna este palida, se simte rau, o doare burtica,..ce are si de ce nu se duce la medic???..
    Ei, am facut lectii de fiziologie cu el, i-am spus de..toate..ca n-am avut incotro...
    Stiu ca , daca nu voi fi deschisa si receptiva cu ei,voi pierde momente importante din viata lor...
    Si Cozmine, sa stii, daca fiica'mea, mi-ar spune ca vrea sa se culce cu un tip, nu cred ca as reactiona cum zici tu..cel mult as vrea sa stiu ca SE PROTEJEAZA si fizic si afectiv de aceasta experienta...
    Ma consider o mama care face eforturi permanente de a nu rupe legatura intre ea si copiii ei...
    ..este greu, dar,la cite am avut eu de invatat si "inghitit" in viata, asta este floare la ureche!!!