imi dati si mie un sfat ?
-
0 0buna tuturor !
Trebuie sa va spun ca va urmaresc de mult dar nu am postat niciodata ,in primul rand deoarece cred ca mi-a fost teama ca sfaturile voastre vor fi aceleasi cu ceea ce stiu ca este corect si ar trebui sa fac eu dar nu am curaj sa recunosc sau sa pun in practica .
Ca sa ajung la subiect o sa incerc sa va relatez pe scurt povestea mea . In urma cu trei ani am cunoscut pe cineva de care m-am indragostit nebuneste , vreau sa spun ca in momentul in care nu stiu de el sau intarzie simt ca innebunesc de grija , as face orice ca sa ii fie lui bine , pur si simplu il ador este viata mea .
Mentionez ca el are 40 ani si eu 29 dar nu diferenta de varsta este problema in cazul nostru deoarece el este mai tanar ca mine la suflet si mentalitate .
Este divortat si are doi copii , si la inceput totul a fost ok , se comporta cu mine ca si cand as fi fost lumina lui in toiul noptii , dar dupa un an de zile , timp in care ne-am mutat impreuna , pur si simplu nu il mai recunosc , tot timpul tipa la mine , niciodata nu este multumit , deja vine acasa numai sa manance si sa se schimbe , si credeti-ma ca nu ma supar ca petrece mult timp cu copii este dreptul lor si al lui dar cateodata nu mai suport , jigniri si alte alea .
Nici eu nu sunt complet nevinovata pot spune ca am accese de gelozie si ma enervez foarte usor dar cu toate astea eu incerc pe cat posibil sa nu il deranjez prea tare si sa nu il jignesc .
Povestea este lunga si plina dificultatii ,
Ce spuneti merita sa stau langa un om care nu ma pretuieste decat in foarte rarele momente de tandrete sau atunci cand realizeaza ca eu sunt singura care ii este alaturi la greu retul persoanelor apropiate lui se prefac ca nu exista atunci cand ii este greu dar cand ii merge bine nu mai stie cum sa il atraga , dar pe care il ador , simt ca nu pot trai fara el , daca ma trezesc dimineata si nu e langa mine sa-i pup ochisorii parca nu imi merge bine toata ziua .
Chiar am nevoie de un sfat . -
Sfatul meu,fata draga, este sa te gandesti la motivele pt care ai sta cu el si la motivele pt care sa nu...
Incearca sa fii obiectiva...
Si la sfarsit vezi cum iti e mai bine..daca acum iti e rau, gandeste-te ca poate nu se merita sa continui....daca nu te mai simti iubita atunci ce iti mai ramane din relatie?...
Iubirea cere sacrificii dar nici chiar asa de mari....umila mea parere de patita cu subiect postat...
-
Ceva il departeaza de tine. Copiii nu. Altul e motivul. Nu te da batuta asa de usor. Lupta-te. Renuntzi abea atunci cand ai incercat chiar totul si nu mai ai altceva de facut decat sa-l lasi. Gandeste-te ca pt el, venitul acasa, trebuie sa fie o relaxare, o binefacere. Nu-l lua de cum a intrat pe usa cu teorii, predici si certuri. O sa-l istovesca si n-o sa-i mai vina sa calce acasa... Cand vine pupa-l, dragaleste-l, ofera-i toata atentzia de care are nevoie. Nu te pretuiese? Fa-l sa te pretzuiasca. Fa-te frumaosa, fii aranjata 24 din 24 si recucereste-l! Macar incearca. Te costa ceva timp si ceva nervi. Tu stii daca merita...
-
Sunt de acord cu Boracha.

Silvanitza, ca e divortat nu e elocvent...si tu ai fost in aceeasi situatie (ca si mie de altfel) ar fi trebuit sa nu se mai casatoreasca nimeni cu tine?
Sau daca ai o discutie cu iubitul tau sotz acesta iti reproseaza cumva ca si in casnicia anterioara aveai acelasi comportament si poate ca acesta este motivul pentru care ati divortat?
Ea chiar il iubeshte si ar fi pacat sa nu-i mai dea o sansa.
-
Ai dreptate Nik-Ki dar cateodata ratiune nu reuseste sa invinga sentimentele ... si mai stiu si ca are nevoie de mine ... noi din pacate lucram impreuna , numai noi doi deocamdata si asta inrautateste lucrurile , daca ar fi vb num ai de relatia personala totul ar fi ok dar de fiecare data cand nu ii iese ceva bine in afaceri vina o port eu sau daca imi spune sa fac ceva si eu chiar ma straduiesc dar nu pot duce la bun sfarsit ce am inceput ... atunci este de rau .. inseamna ca nu vreau , ca nu il ajut cu nimic , tot ce fac e sa tip , sa fac scandal , sa fiu nemultumita . Si chiar daca pe moment spun ca il parasesc sa vada cum e fara mine , dupa ce trefe ..furia nervilor .. ma razgandesc si ma uit la el cat este de suparat si cate probleme are si pur si simplu uit de problemele noastre
-
am incercat si metoda asta dar de fiecare data eu sunt cea care cedeaza si isi cere scuze ca a exagerat iar lui i s-a urcat la cap asta ... mai nou imi spune ca vrea sa mai angajeze personal si eu nu am dreptul sa ma bag peste angajatii lui , nici macar nu am ce cauta la biroul de la punctul de lucru .
Adica eu ce sunt pana la urma urmei carpa de sters pe jos ?
Il iubesc dar ma dispera , nu mi se pare corect , se supara ca vreau sa fiu de fata cand angajeaza pe cineva , ca sunt geloasa , mi se pare normal sa vreau sa stiu cu cine munceste jumatatea mea , nu cred ca exagerz , voi ce credeti ? -
Pot sa-tzi spun ceva? Sper sa nu te superi ca ma bag, vorba aia...eu sunt mica, experientza prea multa n-am, dar imi pot da seama unde ai gresit. Fii atenta. Pe tine personal nu te scoate din minti un om care tace, tace si la un momentdat rabufneste? Fie vorba intre noi, rabufnelile astea in general au loc in momentul in care nu este o problema foarte mare... Normal ca el e confuz, nu pricepe de ce te-ai suparat asa de tare, ca nu a fost o faza chiar asa urata sau grava... Mie mi-a spus un baiat o data: "Nu pricep ce te-a deranjat asa de tare... M-ai iertat cand te-am jignit si nu ma ierti acum cand am refuzat sa-tzi aduc apa??" Pentru mine, faptul ca a refuzat sa-mi aduca apa a insemnat ca nu mai sunt asa de importanta pt el. De unde am dedus asta? S-a intamplat in repetate randuri sa-i cer sa-mi aduca ceva sau sa ma ajute cu ceva si in ultimul timp m-a refuzat constant. Faptul ca a refuzat si de data asta, a umplut paharul. Greseala a fost a mea. Nu i-am spus pe loc. Pentru ca nu i-am spus, nu a stiut. Nu avea de unde sa stie, nu-mi ghiceste gandurile doar.. Asa ca nu a avut de unde sa stie ca lucrurile pe care el le face incet-incet duc la umplerea paharului. Nu a stiut poate ca s-a format paharul pe care el il umple zi de zi.... Comunicarea e mama intzelegerii. fara comunicare nu poti cladi nimic, cu atat mai putin o relatie. Trebuie sa te inveti sa-tzi exprimi in mod clar revolta si in momentul respectiv. Nu uita, un lucru facut la timpul lui e facut de 2 ori. Nu tine in tine, spune-i exact in momentul in care face, in momentul in care urla la tine :" Nu ti se pare ca vorbesti cam urat cu mine?" Pe un ton calm, fii linistita ca sa-l poti linisti si pe el.
Am uitat sa spun o chestie: intotdeauna, intr-o cearta, barbatul se refera DOAR la situatzia de fatza, pe cand femeia aduce mereu in discutzie si situatziile trecute... Gandeste-te la lucrul asta atunci cand vorbesti cu el, te va ajuta sa-l intzelegi mai bine... -
Ha, ha, ha! sa fi frumoasa 24 din 24 ore!
hai sa fim seriosi! sa-l intelegi,sa-i vorbesti frumos...dar, pe ea cine o intelege???
ce inseamna asta? il deranjeaza ca vrea sa asiste la angajari? vrea sa aduca fufe??? si de ce isi varsa nervii pe tine? ce esti tu? carpa lui de sters pe jos? eu i-as zice vreo doua...de sa ma tina minte! de fapt i-as da cu ...flit imediat! iubirea se duce in astfel de situatii...si numai dupa un an? dupa 5 ce mai face? daca va casatoriti....
mai este si divortat. Pai de ce crezi? ca a fost usa de biserica? doar nu vroiai sa-ti spuna adevaratele motive...?
dac totusi nu vrei sa renunti la el...fa si tu pe suparata..nu mai vorbi cu el..nu-i mai raspunde, si daca insista explica-i de ce....fa-ti timp si pentru tine(fara el).Daca te iubeste va fi curios, gelos pe unde te plimbi fara el si va analiza mai atent situatia! mai pune-l la zid ce naiba?
mie imi plac ultimaturile...
-
Ea a spus destul de clar. Nu e vorba de 1 an, ci de 3. Ia pune-te in situatzia ei. Tzie tzi-a fost usor sa-l lasi dracu` dupa atata timp? Eu nu cred... Mie una mi-e greu si dupa 6 luni, da` mai dupa 3-4 ani... Sfaturi la repezeala e usor de dat, mai greu e sa dai un sfat gandit, sa te pui in situatzia ei, oare ai mai face asa cum spui?
-
Imi pare rau pentru tine. La inceput totul a fost frumos dar probabil asta este caracterul lui. Omul nu se schimba. Asta e el, are nevoie de libertate, a revenit la vechile obiceiuri. O discutie cu fosta ar lamuri situatia. Dar cum...cum sa-i spui??? stii eu sunt noua iubire din viata lui si vreau sa-mi vorbesti despre el...si el ar fi de acord???
Ai doua varainte: ori il accepti asa cu e ori incerci altceva. Esti inca tanara, daca nu merita nu-ti bloca viata...ai una singura si tu esti cea mai importanta. -
PAREREA MEA ESTE CA NU TE MAI IUBESTE CI DOAR SE FOLOSESTE DE TINE.SI EU AM TRECUT PRIN ASA CEVA SI SINGURUL REMEDIU A FOST SA LAS TOT SI SA PLEC DIN TARA.BINENTELES DUPA 5 ANI DE CHINURI,DISCUTII INTERMINABILE SI REFUGIERI PERIODICE LA MAMA.
ACUM SANT BINE M-AM INTORS IN TARA,SI M-AM MARITAT CU UN OM CARE DUPA 2 ANI MA IUBESTE SI MA RESPECTA CA IN PRIMA ZI.ITI DORESC MULT SUCCES SI SPER SA INTELEGI CA ANII CARE TREC NU TII MAI DA NIMENI INAPOI. -
PAREREA MEA ESTE CA NU TE MAI IUBESTE CI DOAR SE FOLOSESTE DE TINE.SI EU AM TRECUT PRIN ASA CEVA SI SINGURUL REMEDIU A FOST SA LAS TOT SI SA PLEC DIN TARA.BINENTELES DUPA 5 ANI DE CHINURI,DISCUTII INTERMINABILE SI REFUGIERI PERIODICE LA MAMA.
ACUM SANT BINE M-AM INTORS IN TARA,SI M-AM MARITAT CU UN OM CARE DUPA 2 ANI MA IUBESTE SI MA RESPECTA CA IN PRIMA ZI.ITI DORESC MULT SUCCES SI SPER SA INTELEGI CA ANII CARE TREC NU TII MAI DA NIMENI INAPOI. -
Draga mea , mie mi-a sarit in ochi faza cu angajarile...Sa stii ca nu e obigatoriu sa te invite de fiecare data cand face o angajare ..Este firma lui si are dreptul sa o gestioneze cum crede de cuvinta ..Si iubitul meu are o mica afacere..si are si o angajata tinerica ...dar niciodata nu am zis s-o dea afara pentru ca mie mi s-ar parea o amenintare ...Am avut grija sa-mi "marchez teritoriul " discret ..si cu asta basta .Deci fara motive serioase nu poti interveni in asa ceva.