casatorie - pro sau contra?

  •  
    • 146 mesaje
    21 Mai 2002, 16:29
    0 0
    dragele mele,
    va propun spre dezbatere acest subiect fierbinte. sunteti pro sau impotriva casatoriei? ar fi mult mai interesant fireste daca parerile voastre ar fi argumentate.
    de ce in fond daca ai o relatie buna cu cineva sa o transformi (cu acte sau nu) in casnicie? nu este oare casatoria mormantul dragostei asa cum s-a tot spus? poti face in fiecare zi alegerea de a-l avea alaturi pe celalalt?
    astept opiniile voastre.
  •  
    • 68 mesaje
    22 Mai 2002, 01:33
    0 0
    Eu sunt pro-casatorie, casatoria iti da un sentiment de statornicie, de siguranta cumva. Nu ca nu s-ar mai desparti oamenii- eu insami am trait un divort, dar totusi cand esti casatorit vaslesti cu sotul tau cumva in aceeasi barca, aveti teluri si idealuri comune, gandesti intr-un fel pe termen lung.
    Ca sa nu mai vorbim de copii.

    Nu stiu dac-am fost suficient de explicita, sper insa.
  •  
    • 285 mesaje
    22 Mai 2002, 12:37
    0 0
    Cu un partener potrivit sunt pro.Singuratatea nu e placuta deloc,poate ca o sa-mi replicati ca pentru asta nu e nevoie sa te casatoresti cu cineva,dar casatoria e mult mai profunda decat o simpla legatura nu se rupa asa de usor,cu alte cuvinte mai sigura.
  •  
    • 939 mesaje
    22 Mai 2002, 14:01
    0 0
    Varsta, sperantele si optimismul meu in general ma fac sa astept acest moment si sa vad ce e mai bun intr-o casatorie.
    Mi se pare extraordinar sa gasesti persoana potrivita, cel mai important lucru in viata pana la urma, IMPLINIREA.
    Folosesc cuvinte mari, stiu, dar mai stiu ca se poate, am exemple in jurul meu, am exemplul parintilor mei care, cu trecerea timpului, vad ca ma influenteaza foarte mult.
    In acest sens, sunt o traditionalista convinsa si pun mai presus de orice viata de familie.
    Ce altceva ar fi mai important ?
  •  
    • 827 mesaje
    22 Mai 2002, 14:20
    0 0
    Idem Laperla si aliada;aveti dreptate dragele mele, amandoua.
  •  
    • 1 mesaje
    22 Mai 2002, 17:31
    0 0
    casatoria nu este chiar atat de hidoasa pe cat vorbesc unii; daca ai norocul sa-ti gasesti jumatatea pe care o cauti trebuie sa te asiguri ca este si potrivita pentru tine. Este placut sa ai un camin , un copil care te asteapta sa te intorci mai repede de la job-ul tau si un sot care te respecta dar mai intai trebuie sa existe doua elemente importante DRAGOSTEA RECIPROCA si SPIRITUL DE SACRIFICIU.
  •  
    • 247 mesaje
    22 Mai 2002, 23:12
    0 0
    Am crescut in ideea ca orice fata trebuie sa se marite "pentru a intra in randul lumii"...si m-am conformat acestei idei,desi daca ar fi fost dupa mine,sincer,as fi preferat o legatura "fara acte".Dupa ani de casnicie n-am reusit decat sa-mi intaresc aceasta convingere.De ce? Greu de spus in cateva cuvinte.Comparand relatia mea actuala cu cele anterioare am constatat ca "actele"produc un efect straniu asupra iubirii.Apare acel sentiment de apartenenta care te face sa spui"acum nu mai conteaza cum arat si cum ma comport fiindca orice as face,EL/EA imi apartine pe veci".Deci nu te mai simti obligat sa fii romantic,sa-ti cuceresti mereu iubitul/iubita de teama sa nu-l/n-o pierzi.In afara de asta una e sa fii fidel din convingere si alta din...constrangere.
    Sigur,casnicia are si partile ei bune.Iti permiti sa ai copii stiind ca nu vor fi stigmatizati de societate ca fiind "copii din flori".Ai siguranta zilei de maine,ai pe cine conta la nevoie si stii ca imbatranind nu vei ramane singur.E bine...si totusi parca lipseste ceva.Un strop de libertate,poate...
    Dar nu va luati dupa ce spun eu.Poate sunt eu prea complicata,poate cer prea mult de la viata sau nu am facut alegerea potrivita...
  •  
    • 24 mesaje
    4 Iun 2002, 13:10
    0 0
    Exact asa am patit eu. Dupa ce m-am maritat, parca am uitat cum sa ma comport, din cauza sigurantei care mi s-a parut mie, mi-o oferea casatoria cu el. Si din pacate, incetul cu incetul, au aparut fisuri intre noi, pe care nu le-am descoperit decit atunci cind s-au transformat intr-o prapastie... Daca as putea sa dau timpul inapoi, tot m-as casatori, pentru linistea sufleteasca pe care ar trebui sa ti-o dea casnicia, dar m-as comporta tot ca atunci cind eram doar prieteni.
  •  
    • 38 mesaje
    4 Iun 2002, 18:13
    0 0
    Fetelor! Sunt casatorita de 6 ani ... si daca ar exista posibilitatea sa dau timpul inapoi asi proceda excat la fel. Inainte de a-mi cunoaste sotul eram votam pentru celibat convinsa! Dar...sotul meu m-a facut sa-mi schimb optica.... este siguranta mea materiala , sociala, spiritual- afectiva!Este totul pentru mine . Si....inca ceva , apopo de ceea ce a spus FataDinVis : un mare aport in casnicia mea il am si eu , nu lasat nici o clipa sa intervina rutina si monotonia....asta duce la ....dezastru!!!
  •  
    • 413 mesaje
    5 Iun 2002, 01:05
    0 0
    Casatorie? DA!
    Prea repede, fara experienta de viata, fara statut social?
    NU!
  •  
    • 27 mesaje
    5 Iun 2002, 16:51
    0 0
    Eva30
    Sa traim si sa ajungem sa vorbim peste inca 10 ani.
    La 15 ani de la casatorie si 17 de cand ne cunosteam imi ziceam aproape zilnic:"e prea frumos ca sa fie adevarat";totul mergea ca pe roate, ma simteam implinita pe toate planurile.
    Poate ca de ceea ce ti-e frica nu scapi, poate m-am sugestionat negativ, ceva s-a intamplat, pentru ca la un moment dat, s-a strecurat intre noi dezinteresul, neglijenta, indiferenta.Am reusit, comunicand cu el sa mai schimbam cate ceva, dar nimic nu mai e cum a fost.
    Si-apoi, atatea cupluri destramate in jurul meu, atata dedublare si goana dupa seductie m-au scarbit incat am ajuns sa fac ceea ce nu credeam vreodata: sa privesc cu compasiune orice cuplu nou, orice mire si mireasa.Le zic in gand "va trece si voua"; pana la urma si cele mai intense iubiri trec.Doar ca unii dintre noi au norocul sa le ramana suficient respect reciproc pentru a fundamenta celula de baza a societatii si pentru a intretine mitul institutiei casniciei ca si cadru firesc pentru cresterea armonioasa a copiilor.
    Nu vreau sa dezamagesc pe cei tineri.Poate ca sunt si norocosi care se pot lauda cu indelungata lor fericire conjugala...
    Dar nu incercati sa ma induceti in eroare;nu mai exista pasiunea si fiorii din primii ani, oricate eforturi ar face amandoi.E ca o lege a naturii.
    Abia astept sa ma contraziceti!
  •  
    • 827 mesaje
    5 Iun 2002, 20:41
    0 0
    Elenabal, eu una nu te contrazic! Ai dreptate in felul tau; stii, in ultimul timp tot citesc prin ziare, reviste, si ei, psihologii spun ca a te indragosti este similar cu a 'innebuni', o stare care te face sa te simi in al 9-lea cer, dorinta teribila si irezistibila de a fi in permanenta alaturi de cel/cea pe care o/il iubesti din toata puterea ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau...dar, spun tot ei, aceasta stare de lucruri nu dureaza in mod 'normal' mai mult de maxim 3 ani, omul nu poate suporta fizic si psihic o asa de mare si continua tensiune....lucrurile se 'linistesc', sentimentele fie dispar cu totul, fie se sedimenteaza, dar prin asa zisa monotonie, rutina creeaza numai impresia de abandon, de disparitie a sentimentului de baza de la iinceput, iar daca nu este asa, 'furia' sentimentului de inceput se estompeaza, si chiar moare.Este o realitate, chiar daca multi nu vor s-o recunoasca. Dupa mine, a nimeri persoana alturi de care sa nu te plictisesti nici-o data este lucrul cel mai de pret diin viata unui om, este ca si cum ti-ar pune Dumnezeu mina pe cap, in timp ce tu IL tii bine de picioare. Nimic nu poate fi mai minunat decat o viata petrecuta alaturi de persoana de care nu te poti lipsi si nici plictisi vre-o data...bineinteles, reciproca sa fie valabila pt. amandoi. Dar, pentru ca o relatie de asemenea anvergura sa 'dureze' respectul si 'sacrificiul' trebuie sa mearga mana in mana. Initial, cred in institutia casatoriei, cu toate ca ma indoiesc in sufletul meu de 'durabilitatea' ei.
  •  
    • 1708 mesaje
    6 Iun 2002, 10:58
    0 0
    Si totusi, exista eternitate in iubire, in casnicie... Uitati-va doar la exemplul cutremurator pe care l-au dat Augustin Doinas si Irinel Liciu...
  •  
    • 136 mesaje
    6 Iun 2002, 11:26
    0 0
    of ce subiect.......
    ma puneti pe ganduri mai, nici nu mi-am inchipuit ca o sa fie toata viata numai miere, dar char asa......ma speriati si eu care ma marit la toamna.....
    nici nu m-am casatorit si deja simt pliktiseala, imi lipsesc noptile pierdute in oras cu prietenii din bar in bar si discoteca, ma sperie viara asezata si responsabiltatile, dar si faptul ca undeva pe drum o sa pierdem iubirea, cred ca asa e cum ziceti voi...ramane respectul, dar oare e de ajuns sa poti trai cu o persoana pentru care ai doar resprect? de respectat imi respect colegii, sefii.....da nu as trai cu ei.
  •  
    • 146 mesaje
    6 Iun 2002, 13:28
    0 0
    mda. cam asta e si parerea mea. ce te faci insa atunci cand trebuie sa iei o hotarare? te mariti sau nu? eu una am ramas cu un adanc scepticism dupa experienta pe care am avut-o. acum sunt intr-o relatie care daca nu va avea ca finalitate mariajul(cu acte sau fara) probabil ca se va destrama. au trecut cei 3 ani miraculosi... asa e, se simte asta, nu mai e ca la inceput.si eu sufar din pricina asta parca mai mult decat el. imi da cumva o senzatie de frustrare. ma simt ca intr-o capcana. as vrea sa ies si nu parca nu pot. ma tot gandesc ca poate ar mai fi ceva de facut. ma detest in astfel de momente.
  •  
    • 827 mesaje
    6 Iun 2002, 18:22
    0 0
    Draga alinuta, cand vorbeam de respect, ma refeream la o forma aparte...nu la respectul datorat sefului, colegilor...mai bine zis, respect venit din 'frica' de a nu-l rani pe celalalt, de nu-i altera imaginea (favorabila)creeata despre tine, de a fi totul si in tot, armonie, intelegere....este vorba de fapt de ceva duios, de tandrete, de grija de a nu-l afecta in vre-un fel anume pe cel de langa tine, bineinteles ca si asta vine tot din IUBIRE.....este o forma delicata si aparte care apare dupa mai multi ani de casnicie in care ambii parteneri au avut 'delicatetea' de a se accepta pt. ceea ce sunt si reprezinta intr-un intreg, pentru 'toanele' si neajunsurile unuia sau altuia, si pentru grija purtata mai ales in situatii de criza, cand adevarata dragoste se incearca (boala, somaj, depresie, neajunsuri....). Ehei! Sunt multe de spus....Cred ca tine pana la urma de noroc; cand unul trage hais! si altul cea! , treaba numai merge.
  •  
    • 412 mesaje
    6 Iun 2002, 18:46
    0 0
    Sunt de acord cu fata din vis...parca ai vorbit pt mine
    Dupa 6 ani de casnicie si 10 impreuna, daca ar fi sa mai optez o data-ar fi "fara acte"...Sentimentul de "apartenentza" pe care il are partenerul pe mine ma ucide...Nu shtiu daca e inca dragoste sau doar sentimentul de posesiune pe care il are fatza de mine..Sentimentele se "asheaza" bine de tot..atat de bine incat te intrebi daca nu cumva au disparut...Da, respectul e fff important...dar oare doar cu respectul si prietenia celui de langa noi putem trai impacate? Ei, shtiu..."nu ai ce face"(se poate shi mai rau..etc)...Mie mi-e f greu sa accept GOLUL acesta care se instaleaza ..Voi? Si daca apare, cum il umpletzi?
  •  
    • 136 mesaje
    7 Iun 2002, 13:21
    0 0
    stere_irina
    cred ca am inteles de la inceput ce ai vrut sa spui tu despre respect, dar acum sunt tare speriata de casatorie, nu ma simt in stare, nu cred ca sunt pregatita sa infrunt......ce va urma.
    mi se pare ca o data cu momentul respectiv....cam gata cu viata mea. nu stiu ce sa zic, cred ca acum sunt tare suparata si asta e motivul pentru care gandesc asa.....cum se iveste cate o problema intre noi.....cum sunt gata sa abandonez si ii zic bietului baiat ca il urasc ca nu mai vreau sa fim impreuna, am o stare tare oscilanta nici eu nu ma mai inteleg.....dar simt ca sunt nefericita.
    Poate nu il iubesc de ajuns sa iau viata asa cum este cu bune si rele alaturi de el.....dar acum e cam tarziu, am zis ca la toamna ne casatorim desi acum nu mai sunt asa sigura ca asta vreau, eu copil alintat, el copil naiv.......nu vreau sa renunt la confortul de la "mama de acasa" doar pentru a fi cu el.....
  •  
    • 1101 mesaje
    7 Iun 2002, 13:40
    0 0
    FataDinVis ai tare tare multa dreptate in ceea spui, dar din pacate suntem crescuti si indoctrinati cu anumite idei si teorii9bune sau rele) inca din copilarie.
  •  
    • 38 mesaje
    7 Iun 2002, 15:49
    0 0
    Elenabal,
    Cinava intelept a spus: unde dragoste nu e , nimic nu e...Deci , cu permisiunea ta , indraznesc sa te contrazic: pasiunea primilor fiori ai dragostei nu are cum sa se stinga , atata timp cat exista IUBIREA!...Dragostea implica totul si nu moare niciodata , asta nu am spus-o eu ....citeste in Biblie la 1Corinteni cap13 si te vei convinge!