ce faceti pentru a mentine relatia?
-
0 0Va intreb pe voi , elvele cu ceva experienta , ce faceti pentru mentinerea unei relatii de cuplu, atunci cand obisnuinta si rutina pune stapanire pe voi.
Cum reusiti sa mentineti vie comunicarea cu partenerul si cum intretineti interesul lui pentru voi? -
Buna. Daca reusesti sa menti comunicarea intre voi deja jumatate din munca este rezolvata.Incercati sa fiti spontani si sa fiti jucausi asa cum erati la inceput.S-a demonstrat ca dupa o perioad mai mare cuplurile nu mai au rabdare sa descopere lucruri noi descopere lucruri noi.Eu de exemplu incerc sa nu ma supar din orice si sa profit de fiecare moment petrecut alaturi de iubitul meu pentru ca nu se stie niciodata daca nu va fi si ultimul(pt ca se poate intampla un accedent de exemplu si sa nu mai fie langa tien)Comunicarea este foarte importanta si intelegerea reciproca si acceptarea persoanei de langa noi asa cum este ea, fara a incerca sa o transformam intr-un robotel care sa faca numai ce vrem noi. Sper ca ti-am fost de folos si scuze dc am scris vreun cuvant gresit sau m-am repetat dar m-am grabit
-
Asa cum spunea cineva pe forum femeia trebuie sa fie doamna in societate, gospodina in casa si c..va in pat.Deci concluzia o tragi tu singurica cum trebuie sa fi tu in intimitate.Eu una ii ofer tot ce isi doreste ca sa nu fie nevoie sa isi gaseasca pe alta si pe urma sa-mi spuna ca tot din vina mea(bineinteles si el se poarta la fel cu mine,ca doar eu nu sunt mai fraiera sa-l tin ca pe un print si el doar sa astepte totil).Sper ca ti-am fost de ajutor.
-
eu incerc pe cat se poate de mult sa fiu naturala,cum am fost de la inceput in comportamentul meu,sa nu-i ascund ce anume nu-mi place,ce ma deranjeaza.Foarte importanta este cominicarea,iar in pat e bine sa lasati rusinea deoparte.Si totusi,daca acesta exista tot comunicand o vei inlatura.Eu inca lucrez la asta
-
Cum sa depinda numai de el daca-si gaseste sau nu pe alta?!?! Ce absurd! Fix invers! In mai mare masura depinde de noi, pentru ca ne lasam pe-o ureche, ne schimbam, nu mai suntem dupa ani de relatzie asa de aranjate si pline de entuziasm, nu mai suntem asa cum eram cand l-am cucerit. Nu mai suntem cea de care el s-a indragostit! Un barbat nu cauta in bratzele altei femei ceea ce el are deja din partea ta. Cauta intr-o alta femeie ceea ce nu gaseste la tine. De cele mai multe ori se simt mai bine in compania amntei pt ca asta ii lauda, ii incurajeaza...pentru ele totul e nou la barbatul pe care noi l-am descoperit deja in intregime (daca potzi spune asta)si orice mic detaliu este remarcat de ele si spus lor. Atunci ei se simt bine, se simt bagatzi in seama, se simt mai importantzi... Nici un barbat nu te paraseste daca esti ceea ce el cauta. Si daca nu esti, trebuie sa-tzi dai seama din primul an. De dat ne dam seama, doar ca nu putem sa ne separam in momentul in care constientizam ca nu suntem facutzi unul pt altul. Obisnuintza, nevoia sau chiar prostia!
In concluzie, nu sunt deacord cu ideea cum ca DOAR barbatul e vinovat ca ne-a inselat... -
Sunt de acord cu tine , Boracha.
Si te inteb daca nu ti se pare , totusi neegala si nedreapta toata aceasta lupta a noastra a femeilor de a pastra pe cineva la care tinem , de a face mereu ceva pentru asta in timp ce EI au un singur merit: ca exista .
De ei trebuie mentinuti intr-o relatie , trebuie incurajati tot timpul , poate sa le aducem si osanale ca sunt barbati atat de curajosi, puternici,...etc. Daca nu, exista oricand alta care o va face.
Nu crezi ca dupa mai multi ani de casatorie el ar trebui sa te cunoasca si sa te accepte asa cum esti, sa incerce si el sa te protejeze , sa te fereasca de ispite, chiar si de ispitele lui.
Eu inteleg o relatie extraconjugala a unui barbat care , intr-n anumit moment din viata ( in jurul a 40 ani in special ) doreste ceva nou , mai proaspat..
Dar NU pot intelege de ce acest lucru ar trebui sa-i afecteze si viata de cuplu, de familie.
Oare sinceritatea unui barbat care martriseste ca a inselat ( si din vina ta , binenteles) este folositoare sau nu unei relatii de cuplu?????? -
Depinde. Poate fi utila daca relatia celor doi este stabila, are o baza reala, si el inseala doar de amorul artei. Sau ea. E valabil pentru amandoi. Dar poate insemna sfarsitul daca relatia e deja "dusa", iar aventura nu face altceva decat sa accentueze criza. Si mai rau, aventura sa se transforme in relatie.
-
Depinde si de tine. Ai nevoie de ceva timp, dar il faci pe el sa se straduiasca sa te pastreze. (In tot timpul asta si tu te lupti cu acelasi lucru, sa-si mentina interesul pt tine, dar el nu are de unde sa stie lucrul asta...
) Ce crezi, ca ei nu vad cand intorc dupa noi capul alti barbati, nu aud cand ne claxoneaza masinile? Ba da, dar se simt mandrii (sau cel putin asa ar trebui sa se simta), mandrii ca o fata pe care o doresc atatzi barbatzi este cu el. Bine, asta in cazurile fericite cand nu e excesiv de gelos (si prost) si nu te mai lasa sa te machezi, sa-tzi iei fusta scurta, pantaloni stramti...etc..
Bine, chiar daca constientizez ca e si vina mea ca am fost insealata, aia nu inseamna ca daca ma inseala nu-l las... Imi recunosc in sinea mea greseala, incerc sa invat din ea, dar pe el il parasesc. Nu de alta, dar nu asi mai putea avea incredere in el si o relatie fara incredere reciproca nu e relatie dupa parerea mea... -
Mda...
Ideea era ca mie mi se pare nedrept ca sa ceri femeilor sa se straduiasca, sa ierte, sa pastreze....pentru ca totul li se cuvine lor. BARBATILOR.
Si cand vine vremea sa te gandesti ca ai putea divorta, ei sunt niste milusei, pentru ca defapt doresc sa pastreze linistea si confortul, dar cu stradania TA.
Si ei stiu foarte bine ca atunci cand ai copii,etc,etc... renunti mai greu.
Dar oare nu era mai simplu sa nu fii in aceasta situatie?
Oare sotul,marturisind o relatie avuta, chiar daca a incetat, nu muta greutatea pe umerii sotiei? De ce nu a protejat-o de astea?
Vroiam sa intreb ca , daca tot se hotaraste sa ramana la ce are,de ce marturisirea ca a fost...., dar s-a terminat? -
Ca sa se simta cu constiinta usurata. Pentru ca sunt niste copii mari, care cred ca spunand "am gresit, iarta-ma" rezolva totul. Pe de alta parte, daca spui tu, ca femeie :" am gresit, iarta-ma", nu li se mai pare atat de natural sa ierte. Si nu iarta nicicand. Asa sunt ei, in orice lucru, actiune, fie si un fleac. Nu stiu de ce considera ca ei au dreptul sa... una-alta, doua, trei etc, dar noi nu avem. Astia sunt. Eu una am renuntat sa ma mai inteb "de ce?".