o casnicie falsa....
-
0 0Buna la toata lumea.Prolema mea este destul de grava si simt ca nu mai am puterea sa gasesc singura o rezolvare.M-am casatorit de o luna dar nu a fost de loc de miere.Sotul meu nu ma doreste iar nevoia lui de sex se "rezolva "in fata calculatorului si a filmelor porno.Asta am aflat-o dupa casatorie,am trecut prin toate fazele incercind in toate felurile sa discut cu el.De fapt doar eu vorbesc,iar de la el nu scot un cuvint ma trateaza cu o totala indiferenta si detasare motivind ca "asa este el". Am incercat sa ne despartim dar ... in capul meu s-au spart toate,s-au amestecat parintii ,mai ales ai mei,nu exagerez deloc daca spun ca pt ei mai imp.este sotul meu decit propria lor fiica.Acum sint din nou cu el.Noaptea trecuta l-am surprins aproape in fapt cu calculatorul.Poate alta de frustrare i-ar fii aruncat cu ceva in cap,dar nici nu mai am puterea sa fiu nervoasa,eram doar trista si cu un ton normal i-am spus doar atit:viata ta sentimentala,si sexuala asta este.I-am intors spatele si m-am retras in dormitor.A urmat o noapte in care nu s-a lasat pina nu m-a vazut plinsa si umilita;a spus chiar ca asa el s-a razbunat.sint multe alte lucruri care pe mine m-au darimat din p.de v.psihic. asa ca eu nu am tandrete nu am nimic din ceeia ce ar trebui sa fie o casnicie.sint momente in care imi doresc cu diperare sa ma simt din nou femeie,si am avut ocazii sa insel,dar stiu ca nu o voi face m-as simti murdara si nu mi-ar rezolva problema. Asta este o parte din viata mea,si poate stie cineva cum sa ies sau cum sa fac fata acestei situatii?.............................................................
-
Poison, e o problema grava. E marinar sau a facut vreo scoala militara, a stat la internat? Am o prietena care a trecut, nu stiu daca mai trece inca prin asta. Rezolvare nu exista decat daca el accepta ca e bolnav psihic. Pentru ca asta este: o boala psihica. Se trateaza in foarte mult timp si cu foarte multa rabdare. problema e daca ai timp si mai ales, daca ai rabdare. de fapt problema e: ai pentru ce sa lupti? Pentru ca implicarea ta este esentiala. Sunt unele raspunsuri pe care trebuie sa ti le dai tie intai, inainte de orice implicare si masura luata.
-
Hmmm... grea situatie intr-adevar!
Pai eu zic ca stai de vorba tu si psihicul tau, sa va luati o vacanta si sa te linistesti.
Eu incerc de mult sa-mi controlez sentimentele si sa-mi pastrez optimismul. Altfel iti pot spune exact ce simti: o mare tristete, incapacitatea de a intelege DE CE, o durere infinita in piept, dezamagire, respiratie parca insuficienta si sperante spulberate... Toate astea duc la imbolnavirea sufletului si a corpului implicit (nu e prima data cand aflu ca cineva s-a imbolnavit din cauza stresului).
Deci, un prim sfat pe care eu imi permit sa ti-l dau este sa stai putin sa te gandesti la viata ta si sa constientizezi faptul ca NU SE MERITA sa te necajesti pentru nesimtirea si insensibilitatea altora! Sanatatea ta fizica si mentala ar avea de suferit. Apoi, cand te vei linisti si vei putea sa judeci la race lucrurile vei gasi solutia cea mai buna!
-
Doamne, doar o luna??? Nu e posibil asa ceva.
Daca dupa o luna de la casatorie el iti face asa ceva inseamna ca are dreptate: asa e el! Nu cred ca ai ce sa-i faci, eventual doar sa te amagesti cu ideea ca isi va reveni, dar sa-si revina din ce, daca asa e el?
Chiar daca e teribil de dureros, parerea mea e sa inchei cat mai repede aceasta casatorie, indiferent de ce zic cei din jurul tau.Pana la urma e vorba de viata ta, e pacat sa o irosesti, iar acest lucru il vei intelege cu atat mai mult cu cat vor trece anii.Nu astepta sa se intample asta. -
Asa cum a spus si LIU, fii egoista in sensul de a te gandi mai mult la tine si apoi la ceilalti...exemplul il ai chiar in casa ta, pe drumul dintre patul din dormitor si biroul cu PC-ul.Daca el e egoist si se gandeste doar la el, tu de ce nu ai face-o?
Este clar ca el nu poate decat virtual, are deja imagini de femei intiparite bine in creier , memorate acolo. Chiar daca se repara, tot va ramane cu sechele...Tu alegi :fericirea in alta parte sau nefericirea in actualul dormitor. Chibzuieste bine, viata e scurta si merita traita la parametrii maximi! -
Sunt mai multe chestiuni care mi se par neclare, si pe care ar trebui sa le aflam, ca sa putem judeca mai bine. De cand il cunosti? Nu ati facut niciodata dragoste inainte de casatorie? Ati stat separat pana la acest moment?
Pun toate aceste intrebari pentru ca mi se pare greu de inteles ca numai dupa o luna de la casatorie sa ajungi la o asemenea decizie si sa trebuiasca sa traiesti asa o disperare.
Insa, in orice caz, decizia trebuie sa fie a ta, nici intr-un caz a parintilor. Ei sunt la curent cu problemele voastre?
Eu iti urez mult curaj si multa putere, caci numai tu vei putea sa gasesti calea cea mai buna pe care o urmezi! -
In primul rind va mulumesc la toate,intr-adevar aveti dreptate dar este greu sa mai gindesc la rece in situatia mea.Pe sotul meu l-am cun.acum 2ani,iar 6luni am trait impreuna in apartamentul meu.nu provin dintr-o fam.bogata dar asta este toata averea mea.Inainte el a locuit cu parintii si pot sa va spun ca sint foarte stricti,in sensul ca el nu avea dreptul sa aduca o femeie acasa.El pina la mine nu a stat cu o femeie mai mult de 3 luni,si cred ca sint generoasa cind spun asta.Perioada in care am locuit imp.mi-a dat o falsa incredere ca omul de linga mine ma iubeste si ca voi avea o viata linistita si normala linga el.Sigur ca intre noi au existat rap.sexuale dar ma miram ca erau f.rare pt un barbat de virsta lui,dar mi-am spus ca poate este de vina mediul sau familial,iar linga mine incet-incet isi va reveni.Din pacate cu cit incerc sa fiu mai calma si mai blinda(nu prea este genul meu,dar cu nervi nu am facut decit sa inrautatesc mai mult situatia),el aproape "mi s-a urcat"in cap,ma simt ca o intrusa in propria mea casa.Daca i-as da ap.si l-as lasa in pace cu calculatorul,l-as face pe omulet fericit asa cum nu am sa reusesc eu vreodata.nu asa era inainte,cu siguranta si eu am gresit in rel.asta dar... am incercat sa ma corectez,stapinindu-mi nervii si incercind sa ii inteleg problemele si sa le rezolvam impreuna.Nu acuz ca m-ar fi vrut doar pt ap.nu pot sa cred asta.Este doar o persoana care nu s-a putut dezvolta normal nici ca barbat dar nici ca OM .Si da,asa mi-a spus chiar el ca s-a razbunat purtindu-se urit cu mine pt fraza pe care am"indraznit"sa i-o spun cind l-am vazut in fata calculatorului mai barbat si mai excitat decit este el cu mine in pat.Dormim in acelasi pat si in fiecare noapte eu am ajuns sa il implor sa ma tina in brate,pt ca mi se rupe inima cind vad ca pe el nu il afecteaza deloc daca nu ma simte aproape.tinjesc dupa o mingiiere din partea lui,dar care intirzie .iar el a uitat parca sa mai dea un semn de afectiune.
-
Cand citesc povestea ta mi se face frig si frica, poti cunoaste un om si nu stii ce se ascunde sub masca linistii lui, a normalitatii pe care o afiseaza. Si tu risti sa fi contaminata cu anormalitatea lui incercand sa-l incalzesti sau incercand sa te rupi de langa el. Parintilor tai ar trebui sa le spui brutal, in fata cum sta situatia iar apoi sa le intorci spatele si sa-ti iei viata in maini. Daca vei putea uita vreodata acest episod cumplit din viata sa te consideri castigata, dar cu cat stai mai mult si te lasi ranita cu atat urmele vor fi mai adanci. Cred ca nu-ti doresti sa ajungi ca el....
-
mai eu nu inteleg ceva, cum adica el nu s-a dezvoltat normal ca om? el n-a avut parinti? n-a avut parte de afectiune? de ce s-a despartit de fostele prietene, mi-e greu sa cred ca doar pentru ca nu putea aduce fete acasa. si daca problema lui e de natura psihica sau afectiva, ar fi trebuit s-o observi si ianinte de-a va casatori, nu doar dupa, mai ales ca zici c-ati avut relatii intime si inainte. si daca ai observat-o de ce te-ai ami casatorit cu el? si oricum, asa ceva nu se reflecta doar in raporturile sexuale, ci in relatie ca atare, adica nu ai parte nici de afectiunea aia psihica, sufleteasca, nu doar de sex. ca mai trece omu cu vederea faptul ca nu face sex atat de des cum si-ar dori, dar restul nu are cum sa le treac cu vederea pentru simplul fapt ca altfel nu se poate face aproprierea aia fireasca a doi oameni.
-
Astia care s-au obisnuit sa se autosatisfaca cu sau fara calculator, sunt irecuperabili. Nu mai spera ca ii va placea mai mult cu tine. Asa este el. Ce are el este ca o boala psihica, sau poate este chiar o boala psihica.
Asa ca daca vrei un barbat normal, paraseste-l. Nu il insela. Ar zice mersi ca nu mai trebuie sa se streseze el cu problema: sa faca dragoste cu tine.
Divorteaza si gata. Zi mersi ca nu aveti copii. Ce conteaza 1 luna. -
LASA-L!!!!!
o relatie e bazata pe incredere si respect! "sexul" se mai poate ofili
(si la propriu si la figurat), dar daca nu exista respect ai terminat-o! ceea ce ramane este doar un calvar!
nu te gandi la ce zice restul lumii. nu te va incalzi oricum cu nimic faptul ca mai tarziu te vor compatimi (sau poate condamna) pentru ca ai ajuns o epava!
am auzit ca exista o procedura de divort foarte amiabila daca se produce destul de repede (pe langa un an, nu stiu daca mai putin sau mai mult).
din moment ce el are aceasta parere despre tine, ar trebui sa fie fericit cu un divort.
e viata ta - nu te juca!
dc el a fost si inainte si dupa asa, e clar! s-ar putea sa aibe acelasi gen de comportament egoist si in cazul aparitiei unui copil... -> iar cea sacrificata vei fi din nou tu...
esti tanara (si nu pentru o vesnicie). ce ai de gand sa faci cu cei mai frumosi ani ai tai?
iti tin pumnii!