...
-
0 0
Rai si egoisti mai sunt barbatii astia!
Oi fi eu stresata, stresanta, obosita si un pic nervoasa in ultimul timp, dar voua vi se pare normal (incercand sa ma descarc) sa-i spun prietenului meu ce-mi apasa sufletul, iar el sa ma intrerupa ca sa-mi spuna : "Nu mai vine ala odata, ca m-am plictisit?" ???!!! Cred ca sunt la capatul puterilor, chiar nu exista si prieteni adevarati, care sa-ti fie alaturi si atunci cand esti intr-un impas sau intr-o perioada mai dificila?
-
Lidioara, cam cati prieteni adevarati crezi ca are un om toata viata lui? Eu cred ca nuci unul. Poate gasesti persoane care sa "simpatizeze" cu tine pe perioade scurte, dar atat. Cat despre barbati... Ideal ar fi ca sotul, prietenul, logodnicul sa-ti fie prietenul cel mai bun. Tare greu de realizat asa ceva, tare greu de gasit. As vrea sa cer ajutorul celorlalte eve sa ne spuna, poate au exemple fericite, daca sunt cu adevarat priete cu sotii/prietenii/logodnicii lor. Eu nu pot sa spun asta, din pacate... Nu fii trista, iubita, avem noroc ca prietenii ni-i alegem singuri. Dusmanii nu.
-
Stiti cat de adevarata e vorba aia: "Fereste-te de prieteni, ca de dusmani te fereste Dumnezeu?" ? Sunt tare dezamagita de toata lumea!

Eu pana acum am crezut ca intr-adevar iubitul meu imi e si cel mai bun prieten, dar acum tind sa cred ca nu e chiar asa.Si ma doare ca realizez asta.
Probabil ca si eu l-am stresat cam mult cu problema mea, dar nu-mi doream decat sa stiu ca nu sunt singura, ca e cineva acolo caruia ii pasa si care e alaturi de mine.
Ma simt cam singura acum, de-aia v-am si scris!
Voi cum va intelegi cu partenerii vostri in asemenea situatii? Cat de mult va asteptati sa va fie alaturi si cat va sunt ei alaturi in realitate? -
Din pacate, nu intotdeauna partenerii sunt cele mai apropiate persoane. Adica sunt baieti si baieti, unii foarte sufletisti, carora le pasa, dar si o categorie (din pacate nu putin numeroasa) pentru care conteaza doar placerea fizica si propriile lor probleme. Atata timp cat lucrurile sunt ok, relatia e ok, insa cand apare un moment greu in viata partenerei, pas! E prea mult pentru ei...
(am vorbit aici din pnctul de vedere al fetelor) -
Draga dmona,
M-am amuzat copios pe tema: "pentru care conteaza doar"..."si propriile lor probleme". Pai soro, nu cumva, "ce-i apasa sufletul lidioarei" intra la categoria "propriilor ei probleme"??? Si atunci, draga mea lidioara, UNDE este egoismul la tine sau la prietenul tau "nesimtitor"? Sau poate ai sa-mi spui - abia astept! - ca exista doua unitati de masura: problemele EI sunt (cu adevarat) importante in timp ce problemele LUI sunt (extrem de) neimportante. Ei, asa da! Dar atunci, de ce nu il transformi intr-un apendice al tau? In ceva care sa te admire/laude/asculte/mangaie/ tot timpul indiferent de traznaile pe care le faci...Incearca sa te pui si in locul celuilalt (asta insemnand ca NU esti egoista). -
eu si prietenul meu suntem cei mai buni prieteni din lume
lucram in acelasi domneniu (informatica), avem cam aceleasi idei in cap, el lucreaza la firma care este clientul meu; discutam absolut orice (dar absolut orice) - fie probleme care privesc familia mea, fie a lui, totul 
cred ca si daca ar fi sa ne despartim tot amici am ramane, pentru ca ne apreciem enorm ca oameni unul pe altul -
Hmmmm...se pare ca n-ai inteles ceea ce am vrut sa zic.
Pe scurt: acea categorie de barbati la care m0-am referit gandesc ceva la genul: "conteaza numai propriile probleme, iar cand partenera /sotia mea are probleme, nu ma intereseaza, sa se descurce!". Adica nu le pasa frate si de sufletul altora! Asta in conditiile in care partenerele ii sprijina la nevoie.
Clar acum ce am vrut sa spun? -
Mai Aratosule, eu cred ca tu nu ai inteles bine ce am vrut eu sa spun: nu am nevoie de cineva care sa ma "admire/laude/asculte/mangaie/ tot timpul indiferent de traznaile pe care le fac"! Nu imi doresc decat ca atunci cand am o problema,cand ma simt singura, cand moralul meu e la pamant sa simt ca el e alaturi de mine, ca ii pasa, ca incearca sa ma ajute cum poate sau macar sa ma asculte atunci cand incerc sa imi spun oful.
N-am zis nici o clipa ca "problemele mele sunt (cu adevarat) importante in timp ce problemele LUI sunt (extrem de) neimportante", nu stiu de unde ai dedus tu asta!Ba din contra, eu intotdeauna cand a avut nevoie l-am sprijinit si i-am fost alaturi.In timp ce acum, cand problemele sunt in ograda mea, incep sa-mi dau seama ca nu mai formam aceeasi echipa si ca ma lupt singura cu viata, fara prea mult sprijin din partea lui. Asta numesc eu egoism! -
Aratosule,
Acum e randul meu sa ma amuz un pic
"Dar atunci, de ce nu il transformi intr-un apendice al tau? In ceva care sa te admire/laude/asculte/mangaie/... "
A fi alaturi de partener/a in momente mai grele, nu inseamna "transformarea ta automat intr-un apendice, intr-o anexa". Ba din contra, mi se pare intr-adevar o dovada de iubire, faptul ca pentru fiecare conteaza mult persoana celuilalt -
Draga lidioara,
Nu te supara pe mine. Bineinteles ca am inteles ce ai vrut sa spui. Doar ca am fost (un picusor de tot) sadic speculand faptul ca nu ai facut precizarile necesare (nici tu si nici dmona) de la inceput. Asta ca si lectie de comunicare - se face atat caz de ea in zilele noastre! - ca, ceea ce intelegi tu prin anumite cuvinte, se poate "traduce" prin cu totul altele in mintea celui care te asculta... -
Uite-aici sunt, marty draga

Nu stiu, dar mie nu-mi suna problema lidioarei existentiala sau serioasa. Pana si titlul mi se pare naiv: "lume rea si superficiala". Dom'le, asa-i lumea, treziti-va! Nu traim pe norisori roz fiind inconjurati de ingerasi si iubire neconditionata.
Iar la problemute nici eu nu cred c-as mai sta sa-i ascult pe multi (pe care i-am ascultat la vremea mea). Mah, eu ii spun alui meu ca n-am timp de el cand incepe sa-mi insire prostii de-ale lui numai ca sa-si satisfaca centrul vorbirii. Daca e vorba de ceva serios, e cu totul altceva. Inseamna ca nu-l iubesc?