mai bine vorbim despre sarbatori...

  •  
    • 111 mesaje
    22 Nov 2001, 10:00
    0 0
    subiectul s-a invechit si inainte de sarbatori trebuie sa ne impacam cu noi, sa fim linistite, sa asteptam cu bucurie craciunul. hai sa vorbim despre partea frumoasa a vietii, fara sa ne mai intristam de nimic
  •  
    • 16 mesaje
    22 Nov 2001, 10:18
    0 0
    nu stiu daca cea mai buna solutie este decizia care deja ai luato
    -te rog spune-ne mai detaliat cum s-a intamplat, trebuie sa existe o solutie
    -sa nu crezi ca daca ai hotarat sa divortezi se vor rezolva problemele tale
    -dove77ro@yahoo.com
    fii tare
  •  
    • 5 mesaje
    22 Nov 2001, 10:27
    0 0
    Draga Marllene, daca într-adevar simti nevoia sa comunici cu cineva, fie si numai pentru a te elibera de stress-ul acumulat, astept un mesaj de la tine la:
    mihaela_ilie73@hotmail.com.

    Numai bine!
    Mihaela
  •  
    • 96 mesaje
    22 Nov 2001, 10:29
    0 0
    Sunt de acord cu Dolores. Da-ne mai multe detalii poate te putem ajuta cu ceva!
    Barbatii prin definitie sunt mai mult sau mai putin infideli si nu esti nici prima nici ultima care trece prin asa ceva. Poate ni se intampla chair noua si nu stim. Totul este sa iei decizia cea mai inteleapta si buna pentru tine si sa nu regreti mai tarziu ca te-ai grabit.
    Ai grija de tine!
  •  
    • 1445 mesaje
    22 Nov 2001, 11:12
    0 0
    !
  •  
    • 111 mesaje
    22 Nov 2001, 11:55
    0 0
    Imi pare rau pentru tine dar si eu traiesc cu frica de a nu mi se intampla asa ceva.Sunt maritata de 5 ani si nu trece o zi fara sa ma intreb daca ma insala. Sfaturi nu iti pot da, insa as vrea sa ne spui tu cum ai descoperit pentru ca noi sa invatam sa fim atente iar daca vei gasi si modalitatea de a trece mai usor peste acest lucru te rog, impartaseste-ne-o! Adresa mea de mail: cdiana@home.ro
  •  
    • 2 mesaje
    22 Nov 2001, 16:55
    0 0
    buna, de obicei, nu trebuie sa te amesteci in astfel de probleme "intime", dar....am sa incep cu o intrebare!
    Cati ani de casnicie, aveti impreuna?
    La asta trebuie sa te gandesti si tu, fiindca - cred - ca se poate trece cu vederea, pana la urma, peste tot ce s-a intamplat.
    Cred, cred ca este foarte dureros, dar banuitoare, suntem in fiecare zi.De ce oare, nu putem trece peste acest lucru,fara ura, fara scandaluri(excludem faptul cand partenerul vrea sa ramana cu persoana in cauza!)
    Inca, mai puteti face un pact!........de pace, cred.
    mai gandeste-te, cantareste cat a fost bine.....si cat(ca timp) a fost raul.....
    te pup
  •  
    • 24 mesaje
    22 Nov 2001, 17:14
    0 0
    Draga Marllene, imi pare rau pentru momentele prin care treci. Vreau sa te gindesti bine inainte sa iei o decizie finala, dar mai ales sa iei in calcul faptul ca nu esti nici prima si nici ultima femeie inselata din lumea asta. Nu cred ca divortul este o solutie, mai ales ca recunosti ca barbatul tau este persoana in care ai sau ai avut atita incredere. Cred ca trebuie sa te analizezi si pe tine, macar un pic. Te-ai gindit la rece de ce a recurs barbatul tau la un asemenea gest? Nu cumva esti si tu de vina? Nu cumva l-ai impins chiar tu in bratele altei femei? Si apoi, tu nu stii ca diversitatea este mama continuitatii? Nu crezi ca orice barbat are nevoie de niste repere pentru a face comparatii? E dureros sa stii ca barbatul tau s-a culcat cu o alta femeie, dar, oare, putem fi atit de naive incit sa credem ca exista pe lumea asta fidelitate absoluta?
  •  
    • 159 mesaje
    23 Nov 2001, 08:57
    0 0
    Sunt putin confuza...mi se pare ca sunt doua marllene cu probleme diferite. sper sa nu gresesc. deci prima marllene, care e inselata. Draga mea, sunt si eu de parere ca trebuie sa ii dai sotului tau ocazia sa iti explice ce s-a intamplat, sa discutati si apoi sa stii daca hotararea ta e cea mai buna.
    pentru a doua marllene (cea care traieste cu teama de a nu fi inselata)- daca nu exista incredere, asa vei trai toata viata! cred ca trebuia sa te gandesti la asta inainte sa te casatoresti!
  •  
    • 111 mesaje
    23 Nov 2001, 09:17
    0 0
    hai sa nu mai fim triste!
  •  
    • 22 mesaje
    23 Nov 2001, 11:15
    0 0
    Dupa cate imi spui despre sotul tau este un om tare insensibil, poate ca nu ti s-a parut pana acum dar....
    Totusi esti o fericita ca a existat acea persoana care te-a atentionat asupra comportamentului sotului tau...trebuia sa vezi cu cine ai de-a face si poate altfel n-ai fi avut ocazia. In orice caz, fii tare si gandeste-te ca tot raul este spre bine, el o sa fie cel care va pierde. O sa-si dea seama de treaba asta mai tarziu.
  •  
    • 111 mesaje
    23 Nov 2001, 13:26
    0 0
    cine mai stie...
  •  
    • 159 mesaje
    23 Nov 2001, 16:35
    0 0
    draga marllene, e o situatie groaznica....paraseste-l...
  •  
    • 10 mesaje
    24 Nov 2001, 02:04
    0 0
    marllene suntem intr-o situatie similara.poate nu intimplator mi-am ales si numele de nefertiti avand in vedere suferinta.diferenta consta in faptul ca mie chiar mi-a si zis ca ar face-o.Sinistru nu? ca sa dau si niste detalii....sunt in aceasta relatie de 5ani si am un baietel de 4ani.el nu s-a casatorit cu mine fiindca este casatorit in alta tara cu o alta femeie din inters pentru o viza.acum dupa ce aobtinut viza si este liber nu il ma-i intereseaza sa se casatoteasca cu mine,desi asa era planificat.acum traieste cu mine in Romania,are o functie mare si un anturaj de mari BOSI ,se duce cu ei la prostituate,probabil ca are si o amanta cum si ceilalti au,sub pretextul SECRETARE PERSONALE.de unde faceam planuri de nunta iatama in situatia de femeie care nu ii mai satisfac nici o placere.la tine situatia este diferita.stai de vorba cu el si punel in situatia de a alege tu s-au ea.Altfel te vei confrunta cu o stare de depresie permanenta.raspunde-mi te rog, si tine-ma la curent.la fel te rog pe tine si pe celalalte sa-mi spune-ti ce sa ma fac cu al meu.....mai nou mare BOSS.
  •  
    • 24 mesaje
    25 Nov 2001, 12:34
    0 0
    Draga Nefertiti, cind ti-am citit numele de cod, mi-am adus aminte cu nostalgie de anii de facultate deoarece am avut un profesor care toti anii de studiu mi-a spus Nefertiti. Lasind aceasta nostalgie la o parte, trebuie sa-ti spun ca e momentul sa-ti vezi de viata ta si sa-l dai in ma-sa pe marele BOSS, chiar daca este tatal copilului tau. Vreau sa stii ca si iubitul meu a fost si este mare BOSS nu numai in tara, ci si afara si niciodata nu s-a comportat in halul asta josnic fata de mine. Niciodata, dar absolut niciodata, nu a intirziat acasa mai mult decit ii cereau obligatiile de serviciu, niciodata nu m-a pus in situatii penibile, niciodata nu m-a neglijat in favoarea partenerilor de afaceri sau a datoriei si problemelor. Eu sint pe primul loc in topul prioritatilor sale. Deci, se poate! Si crede-ma ca este extrem de ocupat si este mare BOSS. Cred ca e o chestie de educatie, de sentimente si multe altele. Fii tare si pune piciorul in prag!
  •  
    • 32 mesaje
    26 Nov 2001, 00:18
    0 0
    Ti-am citit povestea si imi pare rau ca n-am aflat cati ani de casnicie aveti. Dar asta nu are importanta, ci daca il iubesti sau nu. Daca da, lupta pentru el. Demonstreaza-i ca ceea ce oferi tu este mult mai mult decat ceea ce ofera cealalta. Amante se gasesc pe toate drumurile, o sotie insa... Casatoria schimba destul de mult relatiile dintre parteneri. Daca s-a casatorit cu tine inseamna ca tu ai corespuns in cea mai mare parte cerintelor lui, nu ca esti femeia ideala. Nu exista idealul. Nici el nu este singurul barbat de pe Pamant, nu te agata de el. Daca il vrei, lupta. Incepi prin a te duce la coafor, a-ti cumpara sau a face ceva care iti face TIE placere, nu te ineca in lacrimi cand vine acasa. Fii demna!
    In alta ordine de idei, i-ai prins in flagrant? NU. Poate n-a fost nimic, doar o gluma proasta. De ce crezi un anonim (cata lasitate), in loc sa-ti crezi alesul?
  •  
    • 111 mesaje
    26 Nov 2001, 10:31
    0 0
    timpul le va rezolva pe toate
  •  
    • 5 mesaje
    26 Nov 2001, 14:32
    0 0
    Draga Marllene, imi pare tare rau pentru ce ti s-a intamplat; sunt convinsa ca nu meritai asa ceva. Dar mai sunt convinsa ca MERITI o sansa. Sa-ti spun de ce? Ia analizeaza atitudinea pe care o aveai in primul mesaj (dispret) si atitudinea la care ai ajuns intr-un timp relativ scurt (vezi ultimul mesaj, unde spuneai ca poate il vei ierta, dar nu mai erai atat de convinsa ca vei divorta). Iti inteleg perfect starea de lehamite care a pus stapanire pe tine cand ai vazut ce a facut el, sunt mai mult decat de acord cu tine, dar daca te gandesti dupa un timp, durerea se atenueaza, ranile incep sa nu mai usture asa de tare, si ai fi chiar tentata sa il asculti, daca nu sa ii mai dai o sansa. Durerea va trece, putin cate putin, stiu ca nu va disparea niciodata, fiindca este vorba de EL (si nu doar de o oarecare relatie, care va deveni sau nu casnicie), iar daca tu acum te grabesti sa divortezi, fii sigura ca nu vei regreta mai tarziu. Fii sincera cu tine insati: intreaba-te unde a gresit fiecare din voi (cand intervine un "conflict" intre cel putin doua persoane, vinovati sunt si unul, si celalalt).
    Poate te intrebi cine sunt, ai dreptate: am aproape 27 de ani, m-am casatorit la 20, am adus pe lume o fetita minunata la 21, iar la 22 am divortat. Ce s-a intamplat? Am fost prea imaturi, am fost prea usor influientabili (tind sa cred ca mama lui ne-a facut felul), si cred ca nici nu ne cunosteam prea bine (a fost o prietenie din liceu, de la 17 ani). Intr-o zi a plecat, dupa o cearta cumplita, reprosuri de ambele parti (recunosc, imi ajunsese cutitul la os, si i-am spus tot ce aveam pe suflet despre el si despre maica-sa), si-a luat jucariile si a plecat. Fiica noastra avea 11 luni in acel moment, lucru care nu l-a impiedicat sa ramana la decizia de a "fugi" de responsabilitatile pe care le avea atunci. Da, a fugit; eu l-am asteptat in fiecare moment, timp de aproape doua luni. Nu s-a intors. I-am pus in vedere ca nu il voi astepta la nesfarsit, dar mi-a ras in fata. Cand asteptarea mea a ajuns la sfarsit, m-am dus la avocat, i-am spus clar ca nu mai vreau sa am de-a face cu un iresponsabil, si ca vreau sa legalizez situatia: am inaintat instantei cererea de divort in aceeasi zi. Mai e nevoie sa-ti spun ca mi-a plans o zi intreaga, fiindca nu voia sa ne despartim, ca plecase doar ca sa ma sperie, ca sa imi dea o lectie, etc...? Eram deja surda la toate argumentele lui; suferisem destul si nu mai aveam nevoie de el, imi revenisem si eram hotarata mai mult ca oricand sa o iau de la capat. Singura si cea mai mare durere a mea era faptul ca fiinta cea mai nevinovata in toata povestea asta avea sa sufere cel mai mult – la fiica mea ma refer, bineinteles. Dar decizia era deja luata, nu meritam noi un om care sa dea bir cu fugitii la primul obstacol intampinat, iar el nu merita pe cineva care sa il idolatrizeze, asa cum nu o va mai face nimeni pana la sfarsitul zilelor lui.
    Au trecut greu acesti 4 ani. Am suferit de fiecare data cand fiica mea avea un motiv pentru a sarbatori, iar tatal ei nici nu stia de ea. Nu a venit nici la petrecerea de 1 an, nici la taierea motului, nici la petrecerile de la gradinita, s.a.m.d. Ne-am mutat in Bucuresti, intai eu, iar apoi am adus-o si pe ea. Acum, ca este si ea in Bucuresti, imi da telefoane peste telefoane, si imi spune ca ii este dor de noi, si ca vrea sa o duca pe cea mica si la el acasa, sa se bucure si parintii lui de singura lor nepoata. Fiica mea are acum aproape 6 ani, si nici nu vrea sa auda de el. De ce? Pentru ca a vazut ca toti prietenii ei au o mama si un tata, iar ea, in loc de tata a avut parte doar de scuze ieftine la fiecare eveniment important din viata ei. Tati nu poate veni, tati are treaba, tati are o intalnire importanta, etc. S-a sictirit si ea; cat e de mica, si tot intelege ceva.
    Ce-a fost, a fost. Acum cativa ani. In momentul de fata e altfel: de aproape un an am o relatie serioasa (EL e cu 5 ani mai mare decat mine), se vede ca gandeste matur, nu ca un adolescent intarziat, ma iubeste, a prins drag si de cea mica, sentimentele ei sunt impartasite in ce il priv
  •  
    • 111 mesaje
    26 Nov 2001, 16:06
    0 0
    ma simt atat de bine ca exitati... poate discutiile cu voi m-au linistit atat de mult... va sarut pe toate!
  •  
    • 22 mesaje
    28 Nov 2001, 10:50
    0 0
    pentru marllene....
    Sa inteleg ca s-a schimbat mult de cand a prosperat in afaceri?
    Stii ca de asta mi-e frica si mie....sunt tentatii gramada cand ai bani la discretie. Si, de ce sa nu recunoastem, unii vor sa-si traiasca viata din plin. Ca pe urma le pare rau, asta este partea a doua....
    Tu ce mai faci? In ce relatii mai esti cu el?