voi ce-ati face in locul meu?

  •  
    • 146 mesaje
    25 Apr 2002, 15:39
    0 0
    ma simt confuza si apasata. relatia mea simt ca nu mai merge, ma simt instrainata de partenerul meu. ne-am propus de multe ori sa stam de vorba dar nu prea mai reusim in ultimul timp sa ne vedem (nu locuim impreuna)pentru ca avem programul f incarcat iar el face un curs intensiv care se va termina peste 2 luni. stiu ca dupa serviciu se duce acasa si invata ca e genu constiincios. n-as vrea sa il problematizez acum cu o discutie, dar ma simt tare necajita. m-am gandit ca poate ar fi bine sa las lucrurile sa curga cum or fi si sa mai vorbim peste 2 luni cand se va mai elibera de stres.
    dar mi-e tare greu. parca mi-a devenit strain, ma simt ciudat cand suntem impreuna, nu mi-e bine nici cu el nici fara el.ce sa fac sa-mi fie mai bine?
  •  
    • 412 mesaje
    25 Apr 2002, 19:44
    0 0
    Mihaela, prin asemenea crize trece orice cuplu...Asta nu inseamna neaparat sfarhsitul relatziei...Dupa ani shi ani de casnicie potzi simtzi shi mai acut instrainarea, uneori parca nu mai simtzi nimic..grijile shi responsabilitatzile te copleshesc, insa cu atat mai mult trebuie sa incerci sa treci peste aceste momente CU BINE..vin ele shi zilele insorite..Prietenul tau e ocupat, stresat, nu mai e atat de atent cu tine-banuiesc...Incercatzi sa comunicatzi, sa-i spui ce nu-tzi place, ce te deranjeaza..dupa o discutzie multe lucruri se rezolva...shi te vei simtzi mult mai bine...
  •  
    • 413 mesaje
    26 Apr 2002, 00:06
    0 0
    Si eu la fel zic, lasa-l sa scape de perioada asta stresanta si apoi il poti lua la o discutie serioasa dar calda si afli ce te nalamureste.
  •  
    • 146 mesaje
    26 Apr 2002, 14:13
    0 0
    mda, nu e o simpla perioada proasta, e mai mult decat atat, inclina mai curand sa se rupa dupa parerea mea. daca ar fi doar asa o perioada in care nu prea am avea timp unul de altul dar am gasi un minut sa pui mana pe telefon si sa-i zici celuilalt salut, totul e ok, ma gandesc la tine mi-esti drag da asta e, ma duc acum sa-mi vad de treaba" n-ar fi problema, doar nu poti sa stai toata viata cu ochii in ochii aluilalt. dar nu e asta. e mai grav. nu mai vorbim zile intregi la telefon, cand ne vedem ma simt rece si straina si simt ca s-a intamplat ceva. nu stiu daca reparabil. am suferit zilele astea din cauza tacerilor, a neputintei de a comunica cu el, din cauza ca n-am putut lua impreuna o hotarare. am suferit cand mi-a marturisit in sfarsit, ca e adevarat ca i-a scazut entuziasmul in ce ma priveste, dar l-am incurajat sa-mi spuna adevarul pentru ca el o tinea una si buna p'a lui ca "nu s-a intamplat nimic". simteam cum ma sfredeleste ceva in burta si am tot avut tentativa de a-i scrie despre ceea ce simt. dar as vrea sa las lucrurile sa curga, as vrea sa-l las acum, macar pana se sfarseste perioada examenelor lui. s-ar putea ca dupa aia sa fie prea tarziu in ce ma priveste, dar cred ca acum nu ar fi inspirat sa propun o discutie.
  •  
    • 8 mesaje
    26 Apr 2002, 14:17
    0 0
    eu nu am o experienta prea mare de viata dar eu in locul tau as purta o discutie sincera cu el.spunei si lui acelasi lucru pe care ni lai spus noua.si cred ca totul se va rezolva
  •  
    • 412 mesaje
    26 Apr 2002, 18:37
    0 0
    Sa-tzi spun ce-ash face eu..M-ash gandi bine shi mi-ash raspunde la cateva intrebari:
    1.Il mai iubesc?
    2. Oare e posibil sa-mi spuna "S-a terminat!" shi dupa ce ne casatorim?(Sigur DA!..)
    Ceva se intampla cu el..Daca nu-i mai pasa atunci nu-l mai cauta...Ocupa-te de tine, gaseshte-tzi preocupari, citeshte o carte..etc..Pentru Dumnezeu, de ce traim noi femeile numai pentru acel barbat care doar in ochii noshtri este printzul ideal?!!!
    Trezeshte-te shi priveshte in jurul tau..Poate ca el deja a deschis ochii pe altcineva shi tu te chinuieshti de Mama Focului...
    Ai grija de tine, de sufletul tau...invatza sa fii egoista shi sa dai numai atat cat trebuie...Nu am shtiut nici eu asta..dar am invatzat...shi merge de minune...chiar mult mai bine decat oricand,,,Viatza e nedreapta, trebuie sa ne ajustam in functzie de ceea ce ea ne ofera...
  •  
    • 4 mesaje
    30 Apr 2002, 10:16
    0 0
    Buna Mihaela1102!!!!.Situatia este si la mine cam la fel, numai ca noi locium impreuna.problema este ca el a moi fost casatorit odata si acum are o parere aparte despre femei. Le cam include pe toate in aceisi "oala".El cam ocoleste aceste subiecte. Cind vrem sa discutam el intotdeauna tace sau schimba subiectul. Inca nu ne-am casatorit, dar nici nu stiu ce sa fac.Fara el nu pot sta, imi este foarte greu. Ce sa fac?
  •  
    • 219 mesaje
    30 Apr 2002, 13:11
    0 0
    Georgeta si Mihaela, sunt atatia barbati pe lume! Daca nu sunteti casatorite, mai uitati-va si in jurul vostru..... Probabil ca va e greu sa concepeti viata fara ei, dar sunteti si voi oameni, nu trebuie sa traiti prin ei! Doar in cazul ca ii iubiti prea mult si nu vreti sa va despartiti sub nici o forma, incercati si vedeti ce gandesc....
  •  
    • 7 mesaje
    1 Mai 2002, 14:43
    0 0
    Asteapta sa-si termine cursul intensiv. Interesat sau neinteresat de tine, oricum ar fi tot nu va aprecia sa-l stresezi cu probleme sentimentale intr-o perioada asa de ocupata. Asa ca ocupa-ti timpul cu alte activitati independente de el. Tot ce poti sa faci este ca atunci cand va vedeti sa ai grija sa va simtiti foarte bine. Dupa perioada cu pricina poti sa stai de vorba cu el daca vrei, dar fara presiuni, reprosuri si priviri umede. Si in general nu pune intrebari la care nu esti sigura ca vrei sa afli raspunsul.
  •  
    • 20 mesaje
    1 Mai 2002, 15:47
    0 0
    Salut! Fetelor, nu are rost sa va impacientati din cauza barbatilor!
    Am trecut si eu prin multe chiar daca sunt totusi tanara , viata iti ofera de toate : atunci cand te astepti si chiar si cand nu te astepti . Barbatii este rau cu ei dar si fara ei .Dar sunt destui in lumea asta; care sa ne iubeasca si care sa ne doreasca asa cum dorim noi .Dar fiecare cu parerea ei , pana la urma orice parere are partea ei buna si rea .
  •  
    • 68 mesaje
    1 Mai 2002, 20:24
    0 0
    vanesa29, imi place extraordinar de mult modul tau de a gandi! te felicit c-ai ajuns la nivelul asta si-mi doresc si eu sa pot sa simt asa. de ce sa ma doara de fiecare data cand n-are timp de mine- al meu sotior, de ce ma doare cand uita sa plece fara sa ma sarute? de ce nu pot sa-mi gasesc o preocupare- o carte, doar ador sa citesc, sau sa merg la cumparaturi, sau eu stiu, cu colegele sa intreprindem ceva? de ce intreaga mea viata se invarte in jurul lui si simt ca nu am aer fara el??? de ce? in definitiv sunt un om independent, o femeie care stie ce vrea si nu o pustoaica plangacioasa????
  •  
    • 412 mesaje
    1 Mai 2002, 20:32
    0 0
    Draga heidi,
    Viata te invatza multe...la 30 ani (abia) realizez ca am atatea de facut, de trait...Noi ne limitam orizontul la barbatul de langa noi...si cand primim o lovitura lumea noastra se sfarsheshte...Eu nu iau sub nici o forma in considerare faptul ca trebuie sa avem amantzi.NU ei sunt solutzia..ci ceea ce exista in interiorul nostru.. A te darui in totalitate inseamna "a pierde"..Folosesc cuvinte dure, dar realitatea insashi e dura...Am observat din proprie experientza ca daca dai TOT nu primeshti nici pe departe in aceeashi masura..shi ca daca dai putzin el itzi ofera mai mult(are antenele in functziune..i se pare ca e ceva in neregula cu cea care toata viata A OFERIT!)
    Aici nu vorbesc despre relatzii de prietenie sau depsre relatzii proaspete..ci despre casnicii "de durata", unde rutina ishi spune cuvantul...
  •  
    • 68 mesaje
    2 Mai 2002, 00:14
    0 0
    Draga Vanessa, cum ai ajuns sa te desprinzi de aceasta "boala"- obsesia barbatului de langa tine? cum as putea sa am si eu modul asta de gandire? cu ce-ai incepe in locul meu? Stiu ca sotul ma iubeste si mi-o demonstreaza in toate momentele importante ale vietii. Dar totusi, uneori zile intregi parca nici nu ma vede, e absent, e incruntat, apoi urmeaza iarasi cateva zile cand e foarte indragostit si patimas; dar acele zile, cand e ... pierdut, as vrea sa le trec mai usor. Sa nu ma mai afecteze atata. Tu cum ai reusit? Banuiesc ca nu ti-a fost foarte usor, mai ales departe de casa, singura si cu toanele sotului? Mi-as dori atat de mult!!!
  •  
    • 412 mesaje
    2 Mai 2002, 23:34
    0 0
    Esti o draguta heidi...Si te inteleg atat de bine...Ti-ai pus intrebarea:"Sunt dependenta de el? Si daca DA de ce?"..Am ajuns la concluzia ca nu trebuie sa-mi irosesc viata in umbra dragostei celui de langa mine, depinzand de toanele lui si bucurandu-ma cand mi se acorda atentzie sau dragoste...Ce-ar fi sa schimb cumva ordinea prioritatzilor...ce-ar fi sa incerc sa arat cat mai bine pt mine, nu pt el...ce-ar fi sa ma intreb pe mine ceea ce-mi doresc, nu sa accept o decizie deja luata...Deja nu-mi place cum suna toate cuvintele astea...Am exagerat putzin...Deciziile le-am luat intotdeauan impreuna, insa eu am resuhit sa scap de acel sentiment ciudat ca daca pleaca shi are activitatzi independente de ale mele eu nu am nici un rost....Am un rost, shi inca unul important...toate astea au venit in timp...shi crede-ma, e nemaipomenit...eu nu am fost niciodata genul femeii legate de coada barbatului..dar cand a aparut dragostea+casnicia, lucrurile s-au schimbat...Nu cred ca am fost ff explicita..Poate mai comunicam pe privat..
  •  
    • 68 mesaje
    4 Mai 2002, 22:49
    0 0
    Draga Vanesa, o sa razi, dar am inceput cate putin sa ma schimb. Ba chiar si sotul meu a remarcat asta. In ceea ce ma priveste, pana acum, am un zambet de satisfactie in coltul buzelor: cand il vad cum isi da interesul sa-mi capteze atentia, cand il vad cum se straduie sa ne organzizam impreuna timpul liber, ma amuz. Insa am vaga impresie ca el face asta intentionat, ca a realizat ca nu mai vreau sa joc jocul asta de-a "sunt intotdeauna aici pentru tine".
    Incetul cu incetul vreau sa devin eu insami si pentru asta am sa lupt, nu-mi place situatia asta si provoaca si multa durere.
    Uneori mi-era teama ca daca fiecare dintre noi isi organizeaza viata separat, ne vom pierde, ca ne vom distanta din ce in ce mai mult.
    Suntem casatoriti doar de 2 ani si probabil ca si asta e un motiv.
    Cred insa ca-i place cand depind sentimental de el si ca incearca sa ma faca sa revin de unde am plecat. Sau poate sunt doar eu rea, nu stiu!
    Iti multumesc pentru sfaturile tale! Sa stii ca au prins si ca m-au trezit putin din amorteala.
  •  
    • 285 mesaje
    5 Mai 2002, 18:43
    0 0
    Fata mea ,stiu prin ce treci ca am avut si eu parte de crize din astea!De multe ori tacerea doare mai mult decat crudul adevar oricat de rau al fi el.Pe mine una nestiinta ma omoara.Da poate fi si o simpla criza poate e stresat poate nu-si da seama dar asta inseamna ca e al naibii de egoist daca nu se gandeste si la ceea ce simti tu.Pe de alta parte ar trebui sa ai incredere si in instinctele tale mai ales daca treba se lungeste.O femeie simte cand ceva e in neregula pur si simplu avem un simt aparte cu ajutorul caruia detectam neregula sa-i spun asa.Un simplu telefon ar fi de ajuns sa te faca sa te imti in siguranta in ceea ce priveste sentimentele lui daca e sincer.Si ca veni vorba de sinceritate eu inca n-am intalnit barbat indeajuns de BARBAT sa recunoasca nestrans cu usa ca minte si cand e vorba sa rupa o relatie e atat de las ca te face pe tine in asa fel in cat sa apara ca fiind vina ta.Tu ar fi bine sa privesti lucrurile din toate unghiurile si sa-l provoci la o discutie serioasa in care sa-i faci cunoscut ceea ce simti si gandesti despre criza voastra si vezi ce iese si apoi mai vorbim.Am vorbit prea mult!?Macar sa-ti ajute!Te pup dulce si mult noroc!
  •  
    • 146 mesaje
    7 Mai 2002, 14:07
    0 0
    mai e putin si se fac doua saptamani de cand nu am mai vorbit unul cu celalalt.
    daca el nu a mai dat nici un semn de viata atunci si eu am stat in banca mea. nu mai sufar, am acceptat situatia, am numai asa...o senzatie ciudata cand ma gandesc la el...un fel de nelamurire...ca atunci cand ratacesti ceva si nu-ti vine a crede ca nu-l gasesti pentru ca acum cateva minute parca era sub ochii tai...
    in fine, ne vom revedea la un moment dat pentru ca ii datorez niste bani(destui) si pentru ca sunt lucruri care-i apartin si care au ramas la mine(carti, casete, etc). macar din acest motiv si tot va trebui sa mai dam cu ochii unul de altul. sunt dezamagita insa de aceasta "tacere", doar dezamagita, nu furioasa si nici frustrata si ma gandesc ca daca asta e modelul dupa care el isi rezolva probleme, atunci nu e genul meu!
  •  
    • 412 mesaje
    7 Mai 2002, 15:53
    0 0
    Dragelor, tind sa cred ca totzi barbatzii se seamana atunci cand e vorba de comportamentul in familie...Normal ca exista shi exceptzii..
    Heidi, ma bucur ca am fost de ajutor...La mine comportamentul independent da rezultate..In primii 2 ani eram dependenta de el...Ma deranja cand pleca undeva pt multe ore..simteam ca ne pierdem, chiar asha..shi cand ii spuneam asta el radea...Acum rad shi eu..Sunt stapana pe mine, nu ma mai simt vulnerabila sau pierduta, nu ma mai agatz de el ca de ultima shansa...
    Continua cu preocuparile strict independente de el, intalneshte fete, citeshte(cata bogatzie potzi gasi in cartzi!!!) dar cand eshti acasa fii o sotzie exemplara...cred insa ca eforturile lui sunt importante de asemenea...Keep in touch

    MIhaela, asha cum am mai zis anterior: nu e ushor sa incepi o relatzie alaturi de alt barbat, la o anumita varsta, avand copii...etc..gandeshte-te insa ca el nu a fost pt tine..comportamentul sau a demonstrat-o...Itzi dai seama ce suferintza tzi-ar fi provocat sa descoperi acest lucru dupa 10 ani de casnicie??Hei, inceputurile unei relatzii sunt suuperbe....Bucura-te de ele...Mai ieri am vazut doi adolescentzi de aprox 17 ani sarutandu-se...Se priveau de parca nu se mai vazusera niciodata...Citeai pe chipul lor cat de fericitzi sunt...M-am intors cu gandul cu ani in urma...Dar mi-am propus sa traiesc totushi in prezent)
    Avetzi grija de voi...
  •  
    • 285 mesaje
    9 Mai 2002, 17:46
    0 0
    Mihaela iubita,viata ta nu se opreste aici,stiu ca trebuie sa fie al naibii de greu si ca iti pui o mie de intrebari de genul:"De ce?"dar dupa doua saptamani de necomunicare un lucru trebuie sa-ti fie clar:nu-i mai pasa de tine prea tare ,nu-i pasa de ceea ce crezi sau gandesti,nu se sinchiseste sa-ti dea nici cea mai mica explicatie cu privire la lipsa voastra de comunicare,de ce?Ce mai conteaza?Oricat de greu ti-ar fi cauta sa privesti inainte si ai sa vezi ca o sa intalnesti alte sanse la fericirea pe care o meriti.Mult succes!
  •  
    • 5 mesaje
    11 Mai 2002, 10:24
    0 0
    Dragele mele, sunteti super!Sunt intru totul de acord cu voi. Si ,mai ales la capitolul ca toti barbatii sunt la fel...Exceptii, spuneati?!? Sigur, dar, parerea mea este urmatoarea: toate traim o dragoste mare, care ne marcheaza, si ne indragostim de mai multe ori, din fiecare relatie invatam ceva, iar barbatul langa care ramanem este cel pe care-l alegem in momentul in care ne spunem: GATA, acum sunt independenta, nu mai dau totul fara sa primesc nimic, dimpotriva, sa-mi daruiasca el cat mai mult si eu sa fiu cea alintata...Parerea mea cel putin... multi ani am daruit totul, avea cea mai mare importanta pentru mine si... unde am ajuns? Aici as vrea sa fac o mica paranteza: ati citi, careva dintre voi, ceva de Paulo Coehlo? "Alchimistul" sau "Diavolul si Domnisoara Prymm"?Nu aveti ce pierde!Dimpotriva! Dupa ce am terminat de citit "Alchimistul" mi-am dat seama ca tot ce s-a intamplat in viata mea de la inceputul anului pana acum - vorbesc despre modificari in plan social si sentimental- trebuia sa se intample de mult timp. Numai ca nu am stiut sa inteleg si sa urmez " semnele". Fetelor, fiti atente la "semne" si urmati-va "glasul inimii". Urmati-va "legenda personala".Dupa ce veti citi "Alchimistul" veti intelege mai bine ce vreau sa spun!Si, daca vreti sa mai discutam pe tema aceasta,trebuie doar sa scrieti. V-am pupat!