dragoste la prima degustare:)))
-
0 0credeti ca exista dragoste la prima vedere ? credeti in asa ceva ? sau prima si ultima iubire ?
-
nu dubi..a fost atractia aia nebuna care in timp s-a transformat in dragoste..doar ca din caza nebunelii de cap nu mai stii ce-i chimie, ce-s sentimente, ce-s feromoni...is toate la un loc si cu timpul se pot transforma intr-adevar intr-o mare dragoste....sau pot disparea la fel de repede cum au aparut
-
Exista "indragosteala", adica te ciocnesti de un om, iti place ce vezi si incepi sa crosetezi fantasme despre cum iti imaginezi ca este respectivul. Toate acestea iti dau fiori in stomac, ameteli, si multe alte stari pe care nu le intelegi. Realitatea te poate trezi sau te poate invata pe cine sa iubesti. Dragostea are nevoie de o baza, nu poti iubi ceva fictiv sau necunoscut.
Se poate sa fi un bun observator al oamenilor si fictiunea ta sa corespunda cu realitatea...dar in proportie de 1%.
Mai repede te trezesti ca iubesti un om care ti-a fost in preajma mult timp, fara sa-l ai in vizor ca posibil partener, dar pe care il cunosti bine si firea lui corespunde cu idealul tau. -
A-propos de atractie nebuna...stiu diferenta intre dragoste la prima vedere (care implica ce ziceai tu Carmelia: sentimente, feromoni, nebunie...toate de-a valma) si simpla atractie care inseamna fiori pe tot corpul si dorinta nebuna.
Am cunoscut si eu un barbat care mi-a inspirat o atractie devastatoare. Dar am fugit de el
...si acum il evit fiindca numai simpla lui prezenta imi da peste cap toate principiile mele de viata (solide, de altfel
).
Daca as fi fost solo...vai ce jar mancam!!! Si eu, si el
Bianka, ai dreptate...intre 'indragosteala' si 'iubire' e cale luuunga!!! -
aha dubi....cred ca stiu ce zici tu acolo...doar ca mie mi-au trebuit 12 ani de amicitie ca sa constientizez existenta feromonilor la noi, dar apropierea aia de care vorbesti a existat de la inceput intre mine si razvan, ca nu degeaba mi-a fost cel mai bun prieten 12 ani

dar e o tampenie, mey...io mi-s prea pragmatica sa cred in destine si alte abureli de genul in ceea ce privesc masculii...
cand e dragoste din ambele parti merge....cand nu...nu si gata, chit ca-i vorba de indragosteli, filozofeli sau profunzimi

ca mai ramanem si cu suferitul de pe urma lor, asta-i alta mancare de peste
-

12 ani a fost o mare si profunda prietenie...apoi, acu 3 ani ne-am trezit loviti cu nauca in cap si ne-a apucat indragosteala...da' de aia nasoala rau de nu puteam face nimic si visam la cai verzi pe pereti...dupa vreo 6 luni, asa...am simtit ca-l iubesc de pocnesc...si la vreun an dupa...ne-a apucat nebunia rau de tot de cred ca nimeni si nimic nu ne mai poate vindeca....
si uite-asa au trecut anii si tot tembeli am ramas
:
:
: -
mai...nu stiu daca poti numi acel ceva dragoste, cred ca depinde de experienta ta, da se-ntampla prima oara poti sa crezi ca e dragoste si sa zici ca-i dragoste, a doua oara, cand deja ai mai multa experienta zici ca-i de la feromoni, a treia oara zici ca-i doar un foc de paie, a patra oara zici: mda, arata bine tipul si mergi ami departe.
desi, mi-a ramas si mie gandul odata la cineva, n-as putea spune ca a fost dragoste, ci ami degraba ca si cum intalnisem un vechi prieten bun...