...povestea mea
-
0 0Fetelor pentru mine luna mai a venit cu multa tristete ,intrebari si panica singuratatii.
Si nu e drept...in 21 mai e ziua mea...nu stiu cat o astept si mi-o doresc...28 de ani mi se par infioratori mai ales ca nu ii simt.
Voi fi sincera si sper san u ma judecati prea tare.Stiu ca eu sunt cea care a gresit.
Povestea mea s-a incheiat de Paste...
Spuneam intr-un alt subiect despre inteligenta de a opri cautarea inainte ca aceasta fuga dupa ideal sa devina dusmanul nostru.
El...Nu stiu precis cum a aparut in viata mea...sau ba da, stiu...
Suntem practic vecini, locuieste in blocul de vis-a-vis,culmea e ca intre timp am descoperit si faptul ca am fost colegi de grupa la gradinitza.
Nu a fost genul de barbat care sa imi ramana intiparit in minte.Acum 5 ani remarcandu-ma in cartier mi-a facut curte intr-un mod destul de agresiv (asa mi se parea mie pe vremea aceea) la care i-am raspuns cu aceeasi moneda.Cred ca ii placea indarjirea mea si faptul ca mereu avem ultimul cuvant de spus.
Ne-am continuat viata fara sa ii mai constientizez sau remark prezenta in rastimpul acesta.Ma gandeam ca e plecat pe afara pt ca nu parea genul de om caresa isi gaseasca drumul aici in Romania.
In decembrie intamplarea a facut sa fim in acelasi local.Trecusera 5 ani il priveam...nu ne=am salutat.M-am gandit ca nu m-a recunoscut...
Acum doua luni plictisita si apasata de singuratatea celor 4 pereti intru pe chat.M-a apleat,ii recunosc nickul si zambesc ii spun cine sunt..m-am bucurat,am rezumat povestea ultimilor ani...Ne-am intalnit peste cateva zile...El fascinat de efervescenta ,indarjirea si independenta mea...
Eu, nu stiu ce simteam,imi placea insa intre noi erau anumite bariere cauzate de diferenta sociala si intelectuala.Nu vreau sa se creada ca sunt in cautarea unui geniu pierdut.El are genul de inteligenta bruta,necizelata.Eu cu preocupari legate de lectura ,arta,teatru…el in polul opus.
Din pacate am o meserie care cere multa intelegere din partea partenerului mai ales ca sunt la inceput si sunt stressata de idea faptului ca as putea gresi.Si felul meu de-a fi superagitat accentueaza raul care vine din directia acesta.
Am hotarat sa incepem o relatie desi nu era momentul. Pe plan professional era dezastru, o gramada de termene care trebuiau respectate.Eram panicata de faptul ca o relatie si o posibila implicare sentimentala ar putea sa ma conturbe din drumul meu.Si pana la urma aceasta e anul meu de sacrificiu…am luptat mult cu mine sa ajung aici.
Eu speriata pt ca veneam din trecut cu un bagaj mare de trauma si neincrederea ca mie mi s-ar putea intampla ceva bun…Iar cand ma indragostesc o fac la extreme si imi duc in relatie totul…In plus intr-adevar politele mele cu trecutul nu erau pe deplin incheiate.
El increzator, fericit ca m-a reintalnit si vedea in aceasta reintalnirea ca un fel de joc frumos al destinului.
Am fost sincera ,am incercat stangaci sa ii explic ce se intampla cu mine.Nu stiu cat a inteles…spun asta acum dupa ce finalul a fost cum a fost.Parea ca ma intelege.
In cele trei saptamani de inceput eu m-am comportat ca un copil rasfatat care privea derutat la celalat…El s-a lasat dus de val…zeci de sms-uri zilnic din partea lui, telefoane peste telefoane…si dupa doua saptamani un mic apropos vis-à-vis de mutatul impreuna.
Eu…m-am panicat.Il analizam pe cel de langa mine si eram ametita de modul in care traia el totul.Mi se parea prea rapid totul.Am reactionat nasol …nu ii raspundeam la sms-uri (chiar ma obosea la un moment dat) ,nici la tel la un moment dat…
Dupa trei saptamani am decis ca vreau o pauza…nu i-am comunicat asta in modul cel mai sweet posibil…intre timp aparuse o problema de sanatate cu un nodul la san.Am fost speriata la maxim.El ma tot certa ca nu am grija de mine desi recunosc ca meritul de a ma trimite la medic al lui a fost.Insa cred ca nu de o astfel de reactie am avut nevoie.Ci sa mi se spuna ca totul o sa fie bine.
Eram derutata,speriata, fara sa am puterea de a crea vreo punte de comunicare cu cineva.
In 18 aprilie am primit un mail in care dorea sa mai dam o sansa relati -
Fetelor pentru mine luna mai a venit cu multa tristete ,intrebari si panica singuratatii.
Si nu e drept...in 21 mai e ziua mea...nu stiu cat o astept si mi-o doresc...28 de ani mi se par infioratori mai ales ca nu ii simt.
Voi fi sincera si sper san u ma judecati prea tare.Stiu ca eu sunt cea care a gresit.
Povestea mea s-a incheiat de Paste...
Spuneam intr-un alt subiect despre inteligenta de a opri cautarea inainte ca aceasta fuga dupa ideal sa devina dusmanul nostru.
El...Nu stiu precis cum a aparut in viata mea...sau ba da, stiu...
Suntem practic vecini, locuieste in blocul de vis-a-vis,culmea e ca intre timp am descoperit si faptul ca am fost colegi de grupa la gradinitza.
Nu a fost genul de barbat care sa imi ramana intiparit in minte.Acum 5 ani remarcandu-ma in cartier mi-a facut curte intr-un mod destul de agresiv (asa mi se parea mie pe vremea aceea) la care i-am raspuns cu aceeasi moneda.Cred ca ii placea indarjirea mea si faptul ca mereu avem ultimul cuvant de spus.
Ne-am continuat viata fara sa ii mai constientizez sau remark prezenta in rastimpul acesta.Ma gandeam ca e plecat pe afara pt ca nu parea genul de om caresa isi gaseasca drumul aici in Romania.
In decembrie intamplarea a facut sa fim in acelasi local.Trecusera 5 ani il priveam...nu ne=am salutat.M-am gandit ca nu m-a recunoscut...
Acum doua luni plictisita si apasata de singuratatea celor 4 pereti intru pe chat.M-a apleat,ii recunosc nickul si zambesc ii spun cine sunt..m-am bucurat,am rezumat povestea ultimilor ani...Ne-am intalnit peste cateva zile...El fascinat de efervescenta ,indarjirea si independenta mea...
Eu, nu stiu ce simteam,imi placea insa intre noi erau anumite bariere cauzate de diferenta sociala si intelectuala.Nu vreau sa se creada ca sunt in cautarea unui geniu pierdut.El are genul de inteligenta bruta,necizelata.Eu cu preocupari legate de lectura ,arta,teatru…el in polul opus.
Din pacate am o meserie care cere multa intelegere din partea partenerului mai ales ca sunt la inceput si sunt stressata de idea faptului ca as putea gresi.Si felul meu de-a fi superagitat accentueaza raul care vine din directia acesta.
Am hotarat sa incepem o relatie desi nu era momentul. Pe plan professional era dezastru, o gramada de termene care trebuiau respectate.Eram panicata de faptul ca o relatie si o posibila implicare sentimentala ar putea sa ma conturbe din drumul meu.Si pana la urma aceasta e anul meu de sacrificiu…am luptat mult cu mine sa ajung aici.
Eu speriata pt ca veneam din trecut cu un bagaj mare de trauma si neincrederea ca mie mi s-ar putea intampla ceva bun…Iar cand ma indragostesc o fac la extreme si imi duc in relatie totul…In plus intr-adevar politele mele cu trecutul nu erau pe deplin incheiate.
El increzator, fericit ca m-a reintalnit si vedea in aceasta reintalnirea ca un fel de joc frumos al destinului.
Am fost sincera ,am incercat stangaci sa ii explic ce se intampla cu mine.Nu stiu cat a inteles…spun asta acum dupa ce finalul a fost cum a fost.Parea ca ma intelege.
In cele trei saptamani de inceput eu m-am comportat ca un copil rasfatat care privea derutat la celalat…El s-a lasat dus de val…zeci de sms-uri zilnic din partea lui, telefoane peste telefoane…si dupa doua saptamani un mic apropos vis-à-vis de mutatul impreuna.
Eu…m-am panicat.Il analizam pe cel de langa mine si eram ametita de modul in care traia el totul.Mi se parea prea rapid totul.Am reactionat nasol …nu ii raspundeam la sms-uri (chiar ma obosea la un moment dat) ,nici la tel la un moment dat…
Dupa trei saptamani am decis ca vreau o pauza…nu i-am comunicat asta in modul cel mai sweet posibil…intre timp aparuse o problema de sanatate cu un nodul la san.Am fost speriata la maxim.El ma tot certa ca nu am grija de mine desi recunosc ca meritul de a ma trimite la medic al lui a fost.Insa cred ca nu de o astfel de reactie am avut nevoie.Ci sa mi se spuna ca totul o sa fie bine.
Eram derutata,speriata, fara sa am puterea de a crea vreo punte de comunicare cu cineva.
In 18 aprilie am primit un mail in care dorea sa mai dam o sansa relati -
In 18 aprilie am primit un mail in care dorea sa mai dam o sansa relatiei.In 20 ne certam pentru ca imi reprosa ca nu m-am comportat conform asteptarilor lui.
L-am sunat de Paste…mi se facuse dor si ma simteam pregatita poate sa ii ofer ceea ce astepta de la mine.Ne-am intalnit…eu…schimbata si fara masca de copil rasfatat.Eram femeia pregatita pentru o relatie sau dornica sa incerce ceva pentru asta.
L-am simtit schimbat desi incerca sa ascunda asta in prima faza.Niciodata nu m-a inselat instinctul cand am simtit ceva de genul acesta la un om.I-am scris un mail dupa ce a plecat de la mine.
Raspunsul a fost dur “mi-a fost dor de tine si am venit pentru ca relatia noastra a avut un final nelamurit ,am vrut sa vad daca putem mai simt ceva pentru tine si din pacate nu a fost asa”…Imi mai spunea ca m-a crezut o persoana tare dar din pacate sunt un om slab si lui ii plac provocarile.Am simtit ca imi pica tot cerul in cap.Omul slab era ceea ce eram eu de fapt…supersensibila….caci persoana tare pe care o vazuse in primele saptamani era femeia care lupta sa nu se lase dusa de val asortata cu ceea ce vedea pe strada probabil acum 5 ani.
L-am sunat….ne-am intalnit marti ca sa lamurim lucrurile.Din punctul lui de vedere era un act de mare generozitate sufleteasca faptul ca e venit la cererea mea sa imi raspunda la intrebari.
Povestea lui…intr-adevar ceea ce banuisem eu s-a adeverit…Intalnise pe cineva cu o saptamana in urma……pe mirc……s-a vazut cu ea in aceeasi zi cu cateva ore inainte sa vina sa imi dea mie explicatiile statusera de vorba in ultimele zile zeci de ore.
Eu am fost penibila…l-am rugat sa mai dea o sansa relatiei noastre,sa imi dea voie sa fiu ceea ce sunt de fapt.La un moment dat eram in stare sa accept sa duca amandoua relatiile in parallel.
Mi-a spus ca din pacate el are o relatie in care ea comunica…si ca eu nu am stiut sa apreciez la inceput dragostea pe care el mi-a oferit-o.Spunea ca a tinut mult la mine si chiar a crezut ca poate sa fie ceva dar eu am reusit sa sterg orice urma de sentiment prin comportamentul meu agresiv.Imi spunea ca in ritmul in care o sa imi desfasor viata o sa raman singura pentru ca nimeni nu o sa tolereze comportamentul meu.
Sunt derutata.Nu pot sa ii reprosez f multe pentru ca in general a fost f sincer.Ceea ce nu inteleg eu e cum poti sa susti ca ti la un om si dupa nici o luna sa iti redirectionezi sentimentele spre altcineva.
Si cum se poate sa se desfasoare totul la o intensitate asa mare pentru unii.
Sunt…complexata si nu mai am pic de incredere in ceea ce sunt eu…Ultimele zile au fost un cosmar iar apasarea celor 4 pereti e groaznica.Plus ca l-am vazut la un moment dat trecand prin fata blocilui meu si nici macar o provire nu si-a aruncat la geamul meu.Si pana atunci ajunsese sa stie tot programul meu.
Mi-e sufletul varza…Imi dau seama ca am gresit…mi se pare ca l-am pierdut pentru ca nu m-am cunoscut pe mine inde-ajuns…in acelasi timp insa mi se pare ca sentimentele lui nu au fost cele mai ok… -
poate ai gresit cum spui sau poate nu..cert este ca dragostea adevarata nu dispare la prima bataie de vant.
daca el era cel destinat tie..ar fi avut rabdare...ar fi incercat sa te cunoasca...ar fi incercat sa scoata la suprafata femeia din tine.
desi in aparenta toti parem f puternici..in realitate toti avem un punct sensibil...dar acest punct este in interior.
alaturi de cel ales trebuie sa fi tu insati..cu bune si rele...si numai in timp cei 2 se pot schimba.cu forta nu se schimba nimeni..este o simpla impresie.
nu are rost sa regreti trecutul..caci o iubire adevarata nu dispare cu prima fata intalnita pe mirc sau la terasa din colt.
mai bine ca a facut acum asa ceva..inainte de a te rani mai adanc si pentru mult timp.
poate e un joc al lui...poate este imatur..poate ii place doar aventura...
nu fi floricica acum pentru ca un barbat pe care il credeai jumatate...a pescuit pe altcineva.
se intampla asa ceva mereu ..la ambele sexe..pana apare cel(cea) destinat.
iubirea este mai presus de noi...nu ne putem opune...nu o putem inventa cand ea nu exista...iubirea este un sentiment ce se naste din senin.
iubirea nu are limite,nu are orgolii,nu are varsta..are intelegere,are bucuria de a darui...
iubirea oarba este insa f nociva caci poti pierde tot.
iar ma vor lua cateva eve in primire ca vorbesc din Lazarev dar cert este ca pe mine m-a ajutat mult sa vad lucrurile altfel...si da sunt de acord ca atunci cand iubesti trebuie sa fi pregatit sa pierzi fara sa o iei razna...
eu zic sa iti vezi de viata ta,sa nu te lasi doborata caci daca acest om este destinul tau se va intoarce si peste 10 ani...iar daca nu ..indiferent cat vei lupta sau te vei umili totul va fi o farsa..nu o relatie adevarata.
spune o rugaciune in gand ca sa te linisteti si lasa totul in voia Domnului, caci nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul si e posibil sa ai surprize chiar si maine... -
Iarta-ma daca sunt brutala, dar daca e gata sa te paraseasca pentru o "iubire" de o saptamana de pe mirc, atunci are grave probleme emotionale, sau pur si simplu nu a facut decat sa se joace. Relatiile se construiesc si o spun in cunostinta de cauza. Si eu m-am indragostit fulgerator, dar dupa cateva luni au aparut diferite probleme, peste care am incercat sa trecem impreuna. Culmea e ca problemele nu erau din exterior, ci erau o consecinta a faptului ca ne-am intalnit cand fiecare era matur, format si avea idei clare despre ce isi doreste. Daca el nu a inteles ca tu ai si alte preocupari, ca vrei sa-ti construiesti o cariera, atunci poate ca diferenta de cultura si asteptari dintre voi a fost prea mare. Ai fi resimtit foarte dureros acest lucru si daca ati fi ramas impreuna. Sincer, toata povestea asta cu zeci de sms-rui si telefoane in primele zile, urmate de o parasire brusca si aproape inexplicabila nu compun un tablou promitator. Cred ca iubitul tau e cam "fluturas". Ai grija de tine si stiu ca acum poti alege cu maturitate. Ai 28 de ani, nu 70, asa ca sansele de a-ti gasi un partener egal ca pregatire si intelect sunt, zic eu, mari.
-
Fetelor va multumesc din suflet.Sincera sa fiu mi-am asternut povestea cu multa teama ca voi fi dispretuita sau acuzata...dar simteam nevoia sa o impartasesc ...pt ca v-am spus...am atatea nelamuriri.
Si ma acuzam si pentru faptul ca la inceput imi puneam intrebari din cauza diferentelor dintre noi.
Nu sunt genul care sa puna praguri intre cei care nu sunt ca mine.
Multumesc inca o data...mi-ati inseninat ziua. -
Aytana..tipul e imatur. Poate nu e un om rau, poate nu a vrut sa te raneasca, dar pur si simplu nu intelege ce consecinte au actiunile lui. Am intalnit si eu asemenea oameni, asemenea copii-barbati, se inflacareaza repede, crezi ca l-ai apucat pe d-zeu de picior, dar la fel de repede te lasa balta..trist e ca unii nu se maturizeaza niciodata. Tu ai nevoie, daca imi permiti, de o persoana matura, stabila, cam cu aceleasi preocupari cu tine, insa nu neaparat in acelasi domeniu..psihologic vorbind, femeile, cu cat sunt situate mai sus in ierarhia sociala, dar si din punct de vedere intelectual, cu atat se simt mai singure si tind sa isi aleaga parteneri nepotriviti, din teama de a nu ramane definitv singure. Asta am facut si eu, si m-am fript destul de rau. Si nu am nici o scuza, caci sunt psiholog
Oricum, multa bafta, nu dispera, concentreaza-te asupra altor activitati si nu te inchide intre 4 pereti! It never helps. -
clar ca tipului ii plac (numai)provocarile...si toate aceste provocari te-ar fi obosit la un moment dat...dar,vezi tu,spre deosebire de celelalte eve, cred ca ai gresit si tu...prin comportamentul asta copilaresc al tau ai fi putut pierde un om bun...norocul tau-de data asta-e ca ai pierdut unul dupa care nu se merita sa plangi...el isi traieste viata sentimentala pe mirc,e foc de paie...numa' ca ai grija,rasfatul asta are farmecul lui,dar la 28 de ani si-l cam pierde...(pe 21 mai io fac 27
..) -
northstar
cartile sunt aparute rand pe rand cate un volum incepand din '99 cred..eu am inceput sa le citesc in 2000.acum se gaseste volumul 9 pe la tarabe si in librarii...dar daca vorbesti cu un vanzator iti aduce toate volumele..toate costa acum peste 1 milion.
nu e vorba sa iti vina mintea la cap...ci doar te ajuta sa intelegi mecanismul vietii,legaturile dintre ceea ce faci zilnic si ce primesti,de ce ai x boala,cum sa te schimbi pe tine ca sa se schimbe cei din jur..etc..
multe din ceea ce spune le stim dar nu stimlegaturile..el face o clarificare dupa parerea mea.
cert este un lucru...citindu-l am inteles multe si zic eu ca m-a ajutat sa ma schimb in bine.
www.lazarev.ru este site-ul lui dar este in rusa .are si prefata de la primul volum in engleza dar trebuie sa folosesti babelfish sa traduca url. -
Aytana,povestea ta e trista dar ai noroc un noroc imens,poate felul tau de a fi in a doua parte a relatiei te-a salvat de la multa suferinta,am si eu povestea mea care e mult mai trista si mult mai cruda,nu sint inca pregatita sa o scriu ma doare prea mult,insa trebuie sa intelegi ca in viata ai marea sansa sa alegi cum sa traiesti ,poti hotari singura soarta alegind ceea ce este mai bun pentru tine iar atunci cind intilnesti persoana care crezi ca este jumatatea ta fi sincera spune clar ceea ce astepti de la viata,de la el si in acelasi timp asculta-l cu sufletul si fa in asa fel incit nimic sa nu ramina ascuns.Orice secret ,orice lucru nelamurit ridica bariere si aduce numai durere,anii trec si vei constata ca ai trait linga un om pe care nu ai stiut sa il asculti si care la rindul lui nu a stiut sa faca acelasi lucru.'PENTRU CA ADEVARUL ESTE TRUPUL,SI BUCURIA ESTE SINGELE LUI DUMNEZEU,CARE ESTE DRAGOSTE.ADEVAR.BUCURIE.DRAGOSTE.ACESTEA TREI SUNT SURORI UNA DUCE LA CEALALTA SI NU CONTEAZA IN CE ORDINE APAR."Este un citat dintr-o carte numita 'Conversatii cu Dumnezeu un dialog neobisnuit'de Neale Donald Walsch.Iti doresc numai bine si nu uita un lucru foarte important AI DREPTUL LA LIBERUL ALBITRU POTI ALEGE INTRE A FI FERICITA S-AU NEFERICITA nu trebuie nici o data sa cersesti,alage sa fi fericita caci astfel vei ferici si pe altii.
-
Sa recapitulez
e acest tip il stii de multi ani,dar acum citeva luni,in decembrie,ati inceput o relatie care s-a terminat de pasti(deci a durat cam 4 luni).In aceasta relatie totul a decurs f repede,multe telefoane,sms -uri din partea lui in timp ce tu incercai(normal) sa iei lucrurile mai incet.Am inteles bine?Daca da,nu mai fii suparata!Dimpotriva,zi mersi ca ai scapat atit de repede de el,ca ai aflat ce fel este,si mergi mai departe.
Ca sa fiu sincera,eu n-am deloc incredere in indivizii pe care-i vad asa inflacarati la inceput(am auzit de cazuri in care lansau si cereri in casatorie dupa o saptamina,si i-am spus respectivei prietene sa-l lase in pace,sa mai creasca). -
Pai eu la 28 de ani am ales sa fiu fericit si fetele nu sunt de acord cu mine! Ce daca am familie, nu sunt tot om?
Si acest prieten al tau...a ales calea spre fericire.
La 28 de ani alte femei au deja 10 ani de casnicie, 2 sau 3 copii in scoala, au si ele servici si o casa de intretinut.
Eu am amante mult mai tinere ca tine si nu-mi fac atatea fite!
Maturizeaza-te femeie, nimeni nu este sclavul tau!
-
andromeda ce ai mamam cu catalin?are si si el in felul lui dreptate,nu cred ca esti in masura sa-i zici sa iasa sau nu de pe forum,uneori chiar este nevoie de parerea sincera a unui barbat(in general el este sincer)
si sunt de acord cu el,ea ar trebui sa se maturizeze un pic,la 28 de ani nu mai e ca la 17,nu raspund la telefon,il vreau nu il vreau,si chestii de astea,
oricum eu sper ca totul sa fie ok pt ea si sa nu se opreasca doar la tipul acela,pur si simplu poate nu a fost sa fie...... -
catalin...esti sigur ca ai amante si nu esti doar folosit?
atata timp cat umbli de colo ,colo..ceva nu merge..si incerci sa te minti si sa iti capeti increderea in tine...asta ca in caz ca nu sunt doar povesti...
pe cine incerci sa convingi ca esti fericit???
pe tine sau pe noi..ca pe mine una nu ma convingi..sorry.... -
Hmmm...Nu stiu.
Ma gandesc ce sa scriu...am atatea lucruri in minte si incerc sa le ordonez.
Sunt o fire dificila si constienta de asta.Mi se pare ca la 28 de ani nu mai ai dreptul sa stai atat de mult pe ganduri.Ma obisnuisem de ceva timp (si nu e fost scurt) sa fiu singura.Cred ca golul lasat de relatia asta e cu atat mai greu de depasit cu cat mi-am dat seama cata nevoie am de traiul in doi.
Culmea e ca daca ar fi avut rabdare as fi trecut si peste fazele copilaroase si de haios gust (uneori )poate de la inceput...desi copilaroasa o sa fiu mereu caci asta imi e firea.Am pasiuni care din punctul de vedere al societatii de la noi nu cadreaza cu varsta mea.
In ultima vreme am simtit din toate partile reprosuri vis-a-vis de faptul ca am 28 de ani si sunt singura.Fac greu concesii cu mine.Asa cum a spus Ioanais stiu ceea ce vreau si efectiv cred ca sunt panicata de ideea de a ramane singura caci mi se pare ca nu m-ar mai putea accepta nimeni cu piticii mei cu tot.
Felul meu de-a fi din pacate nu se asorteaza cu imaginea mea...si cred ca asta atrage barbatii la inceput si apoi respinge pt ca se asteapta la alceva de la mine.
Mi-e greu insa mi-e f greu la inceput.Si oricum increderea mea in barbati mai ales dupa povestea asta e undeva sub cota 0.Am crezut in el…altfel nu imi explic reactia mea de acum…am crezut in capacitatea lui de a ma intelege si de a fi alaturi de mine.
Kale(multi inainte
suntem amandoua la rascruce de zodii si probabil si semenam),ma macina faptul ca da, stiu ca am gresit si am recunoscut asta si m-am trezit decisa sa ma schimb…am ramas inmarmurita sa constat ca de fapt celalat iesise brusc din starea plina de pasiune de la inceput ,statea in fata mea si cu ochi reci imi spunea raspicat faptul ca are o relatie si ceea ce simte pentru mine ceea ce ar simti pentru o sora.In plus ma mai si sfatuia cum sa ma schimb ca sa fiu ok intr-o noua relatie.Ce m-a inebunit a fost timpul in care s-au desfasurat toate.Imi spunea sa ma las dusa de val…
Cum sa ma las dusa de val!?Am facut asta o data si dupa ce a trecut valul abia mi-am revenit.
Ma gandesc ca si daca as fi reactionat asa cum si=ar fi dorit el de la inceput probabil ca la un moment dat avand in vedere faptul ca el avea nevoie de o permanenta provocare s-ar fi plictisit si ar fi iesit din poveste.Desi nu sunt genul de om langa care sa se plictiseasca pt ca sunt plina de initiative mereu.Nu imi place sa stau locului.Ghinionul a fost (scuze daca ma repet) perioada in care a inceput totul…
Dar nu stiu…din moment de imi spunea ca tine la mine si era atat de incantat la inceput…cum sa ti se dilueze atat de
Nu stiu parka am magnet pt oameni nepotriviti.Ma plang ca o babutza. -
No_ua imi doresc din suflet sa citesc cartea despre care ai povestit.Si eu cred ca pana la urma toti avem un destin si un drum pe care nu il putem schimba.Putem devia de la el dar nu il putem schimba.Mi-e tare teama de drumul meu.
Mi-e ciuda pentru ca ma cunosc si stiu ce pot oferi intr-o relatie.Si in plus iubesc enorm de mult copiii si stiu ca o sa fiu o mamica ok desi tare mi-e teama ca asta o sa se amane mult si bine(sper din suflet sa imi dea dumnezeu darul acesta de a fi mama intr-o zi)…Cand am fost la interpretarea ecografiei dupa faza cu nodulul la san am iesit plangand de acolo.Am fost certata ca la va varsta asta nu am copiii medicul mi-a spus ca al meu corp isi cere tributul si sa las pretentiile mai jos si sa rezolv problema asta.Imi venea sa ii trag un pumn in nas aleia.De 8 ani lucrez cu cei mici si am vazut cum se rasfrang problemele unui cuplu nereusit asupra copiilor.
Andromeda nici macar 4 luni nu au fost...a fost o luna de relatie.Acum doua luni ne-am inceput asa zis-a relatie. -
Nu am crezut ca subiectul acesta va isca atatea dispute sau cred ca nu la nivelul acesta.
Catalin tu cred ca ti-ai ales si acceptat drumul in viata intr-un alt fel.
Puteam sa aleg sa fiu nefericita intr-o casatorie doar pt ca asa e bine acum multi ani.
Uite insa ca am continuat sa sper si sa imi doresc ca omul de langa mine sa fie ACEL om.
Nu cred in fidelitatea masculina.Sunt convinsa ca la un moment dat toti inseala.Iar cei care nu o fac bravo lor.
Comportamentul meu...Luiza ai dreptate.Dar asa sunt eu asta e marele meu bai!Iar pe el toanele mele de inceput l-au tentat.
Ce sa fac?am incercat sa ma schimb si nu am reusit.Am fost si sunt inconjuratacu f multa dragoste.Sunt copil singur la parinti rasfatata poate.Am primit si imi place sa ofer mult drag.
Ayna...multumesc pt incurajari si voua tuturor.
Am scris pt ca sunt trista si simt ca povestea asta imi pasa sufletul.