Closer...
-
0 0Ok, fetele... Ma intriga filmul 'Closer'...
L-a vazut cineva? Ce parere aveti despre el, despre subiect?
Mie personal mi s-o parut o pierdere de timp vizionarea filmului, iar personajele ... pur si simplu ... ignorante! EU nu am inteles filmul absolut deloc, altii mi l-au recomandat si super recomandat! Ma simt intrigata pentru ca foarte multi mi-au spus ca trebuie sa ai experienta de viata ca sa intelegi filmul...
In mare pentru cine nu l-a vazut poate sa arunce o privire aici: http://www.cinemagia.ro/movie.php?movie_id=8723&what=article&article_id=9558&hist=1&wnd=_default -
Lasind la o parte faptul ca nu ma pot introduce in sufletul povestii - un scriitor se indragosteste de o striperitza care inainte avea un prieten de care s-a despartit brusc pt ca nu il mai iubea; acelasi tratament i-l aplica si scriitorului; scriitorul este un lunatic, un sensibil, si isi mai face inca o prietena, pe Julia Roberts, fotografa cea stearpa; care fotografa se combina cu doctorul, care doctor se combina cu striperitza si chiuie cu toti in caruselul prieteniei. Ce e asta, frate? Toate legaturile astea inter-sexe trebuie sa fie asa de complicate? Sufletul omenesc si relatiile interpersonale sunt al naiba de complexe, dar nu trebuie sa cred tot ce vad ca is ei asa de fakeri. Jude Law era barbat bine, stia sa traga cu pusca, cum de l-a lasat el pe bunul doctor sa ii 'testeze' fetele? Julia Roberts e destul de mihnita asa in general, nu pare genul sa starneasca pasiuni ascunse. Bunul doctor e un barbat care se duce la currrrve si se poarta cu toate femeile ca cu niste currrrve. Normal, asa face un barbat ca el care umbla tot timpul nebarbierit.
M-a innebunit lumea sa-l vad, ca la toti le-a placut, ca s-au regasit in el, ca portretizeaza relatiile exact asa cum sunt ele. Pai in cazul asta ii compatimesc pe toti care s-au regasit in film, pentru ca o relatie matura nu consta in inselat si minciuni pastrate bine. Si dintr-o data toata lumea vrea sa afle adevarul... Si fantastic de surprinzator, adevarul doare. Nu m-a mai enervat de mult un film in halul asta.
The point e ca filmul asta e un no-no pentru mine. -
ma intreb ce senzatie au avut cei care s-au regasit in pielea vreunui personaj??? mama...mama...
nici macar nu vreau sa-mi imaginez ce-o fi fost in capul Juliei Roberts cand s-a pus in pat cu doctorasul ala, pe la sfarsitul filmului, si se pregatea sa adoarma... wheaaaaxxxxx...ca si cum nu s-ar fi intamplat atatea... -
sper sa nu imi sariti in cap, dar mie chiar mi-a placut filmul asta. m-a incitat, m-a facut sa trec de la zambet la o stare foarte ciudata, mi-a dat batai de cap si m=am gandit la el cateva zile dupa ce l-am vizionat. si din cauza asta a trebuit sa il mai vad de vreo 3 ori. Sunt frumos construite personajele, Clive Owen e super sexy, la fel si Natalie Portman, evolutia ei pe parcursul actiunii e super interesanta, iar faza de la final, cu ea pe strada si barbatii intorcand toti capul, m-a dat pe spate. Plus ca e melodia aia bestiala a lui Damien Rice care nu are cum sa nu te unga pe suflet. Eu o tot ascult de atunci si inca nu m-am saturat de ea. Pe langa toate astea, mi s-a parut foarte excitant dialogul dintre Julia Roberts si doctor atunci cand vine el de la conferinta si afla ca ea l-a inselat. Si mi-a mai placut ca nu are gratuitatzi filmul, nu sunt clisee ca in multe alte filme americane de acest gen, e ciudat intr-un mod foarte natural, exista un firesc in toata patologia relatiilor dintre ei. Pentru ce pretentii am eu de la un film, si-a facut bine treaba
-
mie sincer mi-a placut fff mult filmul.ok poate ca se exagereaza ,poate ca forteaza nota ...cert e ca se intampla si astfel de lucruri (oricat de neplacute ar fi ele....)dar asta e...lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi,,,...poate daca am deschide putin ochii mai bine am vedea ca nu e nimic nou sub soare.ba dimpotriva.de o mare savoare mi s-a parut scena si dialogul din club dintre streepteusa si doctor..la polul opus e "the eternal sunshine of the spootless mind"daca l-ati vazut.
-
Dupa ce am stat de vorba cu un prieten si am facut analiza filmului, mi-a pus cateva lucruri in vedere si anume:
- poti sa fi cu o persoana si brusc sa nu mai simti absolut nimic pentru ea;
- dincolo de iubirea mare de la inceput ... mai trebuie sa existe CEVA;
- daca nu poti sa iubesti o persoana indeajuns, nu trebuie sa te opresti sa o cauti pe cea potrivita;
- ce se intampla cand ai chestii care nu-ti plac la partener? Dupa cativa ani te saturi si o sa-ti dai seama fara sa vrei ca nu-l mai iubesti sau ca meriti ceva mai bun. Chestii cum ar fi: observatii ironice, mici probleme ce tin de traiul in comun, necunostinte in domeniul profesional al partenerului, neimplinirea dorintelor, tu vrei sa stai acasa, el vrea la meci cu baietii... etc. Chestii acceptate la inceput de fiecare, insa care in timp se transforma in frustrare, dispret.
Intr-un cuplu normal unde exista dragoste, se pot intampla o multime de lucruri minore care sa duca la pierderea interesului pentru partener... in timp, fara voia noastra. Sunt numeroase cupluri in care unul iubeste mai mult, sunt altele care stau impreuna din obisnuinta sau din comoditate. Sunt 'n' feluri de cupluri. Cert este ca te poti trezi intr-o zi privind in adancul sufletului tau ... si dandu-ti seama ca iubirea a murit!
Astea si multe alte argumente mi-a oferit amicul meu, in mare parte avand dreptate.
Insa... am stat si m-am gandit la ce mi-a spus. Daca am face asa cum spune el: sa ne cautam partenerul ideal pentru ca in caz contrar lucrurile diferite facute sau preferate de acesta ne-ar deranja si ne-ar face sa il dispretuim in timp, deci mai bine cautam pe cineva cat mai potrivit noua... daca nu merge si ne dam seama pe parcurs ca nu e bun, sa cautam altceva... Atunci o sa devenim niste nehotarati si niste nemultumiti, niciodata fericiti cu ce avem sau cu ce am putea avea.
Ca sa ma fac cat mai bine inteleasa, sa iau un exemplu simplu: ai o dacie rosie, tu ai ales-o, o adori, esti multumit cu ea! Insa in timp... fie ca prietenii te influenteaza sau vreun eveniment, fapt, viziune... nu conteaza, cochetezi cu ideea ca vrei o dacie verde sau o alta masina. Pentru ca pur si simplu masina pe care o adorai o data ... nu-ti mai place...
Ceva de genul asta se intampla si in viata... Insa eu cred ca tine de fiecare om in parte, de ce idealuri vrea sa atinga. Sau... poti sa fi multumit pur si simplu cu ce ai si sa te bucuri impreuna cu cei dragi de realizarile tale viitoare! Sa fi multumit cu partenerul tau, sa-l intelegi, sa-l iubesti si sa apreciezi fiecare clipa petrecuta cu el alaturi! Sa nu mai cauti un Fat-Frumos din poveste pentru ca e posibil sa nu-ti dai seama si sa-l ai chiar langa tine!
Inchei prin 2 vorbe mari ce mi le spune mama tot timpul:
1. Intinde-te atat cat ti-e plapuma!
2. Frumusetea este in ochii celui care poate sa o vada!
Nu stiu daca m-am facut foarte bine inteleasa insa sper sa aflu si parerile voastre!
-
Vaduvioaro ,eu sunt de acord cu tine!Nu exista "partenerul ideal" - pentru ca nu exista compatibilitate perfecta !O relatie intre doi oameni nu poate merge perfect de la sine ..Ca sa mearga se fac tot felul de compromisuri mai mici sau mai mari de ambele parti .Cred ca asta inseamna iubire ...Sa vrei sa fii cu un om si sa faci tot ce poti ca relatia cu el sa mearga ...
Oamenii se modeleaza in timp..dar numai daca vor ..si nu vor decat atunci cand iubesc!