Barbatul divortat, cu copil

  •  
    • 5 mesaje
    21 Apr 2005, 14:27
    0 0
    Buna ziua,

    Sunt unul dintre barbatii, mai ales ponegriti intr-unul dintre subiectele acestui forum. In 2001 , fosta sotie a nascut o fetita de toata frumusetea. Blonda, cu ochi albastri, cuminte ca un zambet de inger, mai tarziu vioaie, fara prea multe probleme de sanatate. Intr-un cuvant, un copil adorabil. Casnicia mea a inceput in iunie '95. A mers bine un an. Sunt un om puternic si recunosc ca incerc sa imi impun propriile pareri. Am facut asta si cu sotia mea in al doilea an de casnicie. Iesea cu colegii ei la restaurant, seara si se distrau pana hat... aproape de dimineata. Betzi chiori in marea lor majoritate. I-am spus ca nu ii face bine un asemnea anturaj. Nu erau oameni rai dar pur si simplu nu intelegeau o alta forma de distractie. A urmat o discutie in care mi-a declarat ca oricum nu am dreptate si ca sunt agresiv de incapatanat in a-mi impune parerile. Am tinut minte aceasta discutie. Mai tarziu au inceput alte probleme. Am fost acuzat de nu prea multa barbatie in pat. Nu am reusit sa-mi multumesc sotia. Si ata m-a aruncat intr-o disperarre marcanta. Am sugerat sa ne despartim. Era anul 1999. Nu a vrut. Lucrurile au mers schiopatand pana in 2000. Petrecerile sotiei mele durau din nou mult timp. Nu aveam ce sa zic. Realizati, nu?! Ma obisnuisem. Eram sigur ca sunt un semiimpotent nenorocit si jegos. Incurajari spre un dialog despre aceasta problema nu am avut cu ea. Poate nu am incercat nici eu... sau nu am avut curajul. In 2001 lucrurile s-au mai indreptat si a ramas insarcinata. Copilul imi apartine. Sigur. Dar a spus ca va sta la mama ei. I-am explicat ca este bine sa stam la noi, in casa noastra dupa nastere. Mi-a raspuns ca nu se simte sigura cu mine. M-a durut si am acceptat sa ma mut si eu. Intr-o seara, i-am auzit pe socrii mei criticandu-ma. Ca sunt puturos. Am facut totul ca sa ma pot intelege cu ei. Unde ma trimiteau acolo ma duceam. M-am dus la sotia mea, si i-am spus ca plec acasa la noi. Am crezut ca va veni si ea in zilele urmatoare. Dar nu a venit... Am mai ramas casatoriti un timp. Nu mai era aproape nimic. Imi vizitam regulat copilul. A aparut apoi, Altcineva in viata mea. Cineva cautat de mine atat amar de ani. Lucrurile merg foarte bine inte noi. FOARTE BINE din toate pct-ele de vedere. Acum sunt divortat si vreau sa-mi refac viata. Cat de ticalos sunt?
  •  
    • 2292 mesaje
    21 Apr 2005, 14:36
    0 0
    Haidetzi mai fetelor, veteranele, datzi-i un raspuns acestui om!
  •  
    • 3526 mesaje
    21 Apr 2005, 14:43
    0 0
    nu esti ticalos, esti perfect normal. ma bucur ca iti continui viata.
  •  
    • 332 mesaje
    21 Apr 2005, 14:46
    0 0
    Sa nu uiti de copil, ca sa nu fii ticalos....in rest...fericire!
  •  
    • 399 mesaje
    21 Apr 2005, 14:46
    0 0
    Eu nu sunt veterana dar iti pot spune ca.....asta e pct tau de vedere...poate ea ar avea altceva de spus de tine dar oricum poate esti "unul la o mie" sau .....poate milion? Mai auzi si de barbati care o "duc jalnic"???!!!! Oricum eu iti doresc numai bine si sa fii fericit adica fff fericit!!!
  •  
    • 2292 mesaje
    21 Apr 2005, 14:46
    0 0
    Ma asteptam sa primeshti un astfel de raspuns...parerea mea este aceeasi...ma bucur ca iubeshti si esti iubit...indiferent de situatia ta. Pana la urma nu este un capat de tzara ca esti divortat si ai un copil...cine te iubeshte te accepta cu calitati, defecte si obligatzii.Sa fii iubit!
  •  
    • 5 mesaje
    21 Apr 2005, 14:58
    0 0
    Cum sa uit de copil? Dumnezeule! Este carne din carnea mea, este frumoasa ca o zi de Craciun! O iau in brate si imi vine s-o topesc in sufletul meu. Ma ia cu manutele de gat atunci cand este in bratele mele si ne zambim si radem si totul e frumos ca in prima zi a lumii. Dar nu mai pot reface acea familie. Asta este. Desigur ca fosta partenera are cu totul alte pareri. Este firesc sa le aiba. Si cel mai probabil adevarul este undeva la mijloc. Sau asa imi place sa cred...
  •  
    • 35 mesaje
    21 Apr 2005, 15:19
    0 0
    imi pare rau pt ca ai suferit din cauza sotiei tale, dar ma bucur in acelasi timp ca ai reusit sa te refaci, sa-ti continui viata si sa te simti si tu un om normal. sa ai mare grija cu fetita....sa nu o neglijezi!!!
    ea banuiesc ca este acum cu fosta ta sotie, nu? nu poti fi considerat un ticalos atat timp cat vrei sa fii fericit...si esti de admirat ca ai stat totusi sa suporti atata timp atitudinea sotiei tale...poate ca ea nu a stiut sa te pretuiasca...asta este!!
    dar ai si tu dreptul la fericire... multa bafta!!!
  •  
    • 5531 mesaje
    21 Apr 2005, 16:38
    0 0
    E foarte bine ca ai avut curajul sa pui capat unei relatii care nu functiona. Unora le e greu, mai ales cand sunt implicati si copii.
    Nu esti un ticalos atata timp cat mentii o legatura stransa cu fetitza ta mica si dulce fiindca nu e ea de vina cu nimic fiindca mami si tati nu se mai inteleg si nu mai sunt compatibili...

    Acum chiar nu mai conteaza a cui a fost vina si cate procente din ea revine fiecaruia dintre voi. A fost.

    Sper sa iti fie foarte bine alaturi de femeia iubita! Oricine merita o a doua sansa.
  •  
    • 120 mesaje
    21 Apr 2005, 17:01
    0 0
    eu sunt ...o femeie care nu-si ascunde temerile cand vine vorba de "adevarul masculin"!stiu insa cu siguranta ca adevarul este undeva la mijloc si daca tu iti pui 1001 de intrebari ,inseamna ca ai ceva pe suflet...nu asta conteaza insa ..relatia ta cu copilul trebuie sa fie o relatie normala intre un tata si fiica,s-o vizitezi nu-i de ajuns,trebuie sa gasesti timp pt. nevoile ei...copiii cu cat cresc cu atat au nevoi mai mari si tu trebuie sa-ti faci timp pt ele,deasemenea noua ta partenera trebuie sa inteleaga si sa te sprijine,daca nu o sa fie alaturi de tine cand va imbracati sa plecati la mare si micuta si-a rupt o mana( doamne fereste )daca o sa bufneasca sau o sa-ti reproseze ca si-a amanat concediul cu 2 zile atunci e grav...greu este ca nu poti sa vorbesti acum de ceea ce ai langa tine ,pana nu testezi !sper din tot sufletul sa ai langa tine persoana care sa fie cu adevarat aceea pe care-ai cautat-o o viata !
  •  
    • 9835 mesaje
    21 Apr 2005, 17:09
    0 0
    Asa. Esti divortat si vrei sa iti refaci viata. Si? Vrei sa-ti spunem noi daca ai acest drept sau nu? Daca esti ticalos sau ba? Pai ce fel de barbat puternic esti tu, daca ai nevoie de aprobarea celorlalti?

    By the way, "divortata, cu copil" este fosta ta sotie, cu care este evident ca nu te-ai potrivit cel putin pe 2 planuri (viata sociala+sex). N-o fi vina ta, dar nici a ei.
    Tu esti doar: "divortat; copilul a ramas, ca de obicei, la fosta sotie".

    Opinia mea? Nu tu esti victima, dragule.
    Victima este in primul rand copilul pe care l-ati facut in ciuda faptului ca lucrurile mergeau prost' intre voi.

    Insoara-te sanatos, este dreptul tau sa iti cauti fericirea. Probabil ca, avand un copil de crescut, fosta ta sotie nu isi va gasi asa usor un nou partener de viata. Macar tu sa fii fericit, nu?
    Incearca sa fii mai lucid data viitoare: un copil nu rezolva problemele de cuplu, ci le agraveaza.
  •  
    CK
    • 37 mesaje
    21 Apr 2005, 17:43
    0 0
    suntem pe forum in majoritate femei, dar haideti sa nu fim feministe, ca nu ne sta bine. Pana la urma exista femei minunate si femei infecte, barbati minunai si barbati de kkt.
    Oricum, referitor la ce a zis donna, surprise, surprise si barbatii au suflet, au indoieli, au nevoie de sfaturi, de comunicare. e un compliment pt noi, femeile ca acest barbat a ales sa caute sfaturi printre femei.
    Singura vina pe care eu o gasesc amandorura e ca au hotarat sa faca un copil desi lucrurile nu mergeau bine intre ei. E, din pacate, o gresala frecventa. Un copil oricum inseamna pe langa infinit de multa bucurie si infinit de multe probleme, asa ca trebuie facut doar atunci cand parintii sunt extrem de constienti de ce fac.
  •  
    • 9835 mesaje
    21 Apr 2005, 18:24
    0 0
    draga, o fi un compliment pentru tine sa te intrebe un barbat ceva - pentru mine un compliment reprezinta o intrebare INTELIGENTA si COERENTA venita din partea oricui, fie ca este barbat, fie ca este femeie.

    Cat despre feminism - mie imi sta bine feminista, daca tie nu iti sta, e problema ta.

    De fapt, ce intelegi tu prin feminism in acest caz? Faptul ca eu gasesc normal sa ma gandesc mai intai la situatia in care se afla sotia si copilul ramasi singuri, nu la constiinta barbatului care vrea sa-si refaca viata???

    Haide, bey... daca chiar aveai chef sa ma contrazici, atunci mai bine te astept la fileu inapoi, la astrologie... nu amesteca borcanele...
  •  
    • 2903 mesaje
    21 Apr 2005, 18:38
    0 0
    plec la teambuilding ..
    donna-CK seara placuta ...nu as sta pe forum dca nu ar fi opinii divergente...viziuni diferite

    donna eu una te cam respect...insa tre sa recunosti ca esti la "extrem " uneori ...cand dai sfaturi super misto cand te infingi la beregata bietului om...
  •  
    • 2903 mesaje
    21 Apr 2005, 18:40
    0 0
    hihi...

    insa fara tine forumul nu ar fi la fel...
  •  
    • 1969 mesaje
    21 Apr 2005, 20:01
    0 0
    te cam respect ????
  •  
    • 49 mesaje
    21 Apr 2005, 20:21
    0 0
    Eu sunt de acord cu Donna. Esti inteleapta!
    Te felicit, mai ales ca stiu ce inseamna durerile nasterii, alaptatul, nopti nedormite, febra si boala copilasului mic....

    Acesti barbati care parasesc o mama cand copilasii sunt inca mici, sunt si ei niste copii dar mai mari, gelosi ca un pui de om le-a luat locul...si atunci au motive serioase sa mearga la amanta suava si firava care stie cum sa-i faca sa fie din nou ca acei copilasi iubiti si adorati de fosta ....si uite asa sunt unii tatici mai puternici si mai iubiti decat copilasul (nenascut inca de multe ori)

    Iar mama , care nu a fost decat pe post de incubator oricum nu se mai compara cu proaspata amanta voluptoasa si buna la toate.
    Felicitari amantei! A stiut cand sa actioneze! Femeia gravida si proaspata mamica, nu poate fi comparata cu o proaspata amanta mereu vesela , slabuta si delicata ca un bobocel innocent...

    Rezultatul...fuga de responsabilitate ...si postarea in victima a celui care a dat viata, dar nu stie cat de greu este sa nasti si sa cresti,un pui de om.

    Scuze anticipate pt greseli...am doi copilasi care apasa pe taste odata cu mine puiutii mei iubiti...
  •  
    • 6557 mesaje
    21 Apr 2005, 22:19
    0 0
    mai lasati copiii ca argumente
    zau nu va mai folositi de ei
    tocmai pentru ca nu e cinstit pentru un copil sa simta asta
    si simte atunci cand creste mare
  •  
    • 390 mesaje
    21 Apr 2005, 22:56
    0 0
    Donna, ai punctat inca o data corect.
    Nu e vorba de feminism ci de foarte multa intelepciune si bunsimt.
  •  
    • 299 mesaje
    22 Apr 2005, 09:43
    0 0
    Eu nu o consider pe fosta nevasta o victima. Si-a facut-o cu mana ei. Daca isi iubea sotul nu o tinea mereu intr-o petrecere cu prietenii si nici nu isi lasa sotul sa fie dat afara din casa parintilor ei. Daca il pretuia cat de cat, venea dupa el acasa la ei. Este evident ca erau incompatibili, dar ea nu este victima, poate cel mult copilul este victima, dar daca el are grija, nici copilul nu mai este victima. Bine ca s-au despartit, ca oricum se chinuiau impreuna.
    Decat o viata de rahat impreuna, mai bine cu altcineva dragoste mare.