lady chatterley
-
0 0Traiesc din plin aceasta poveste, nu mai intru in amanunte...un accident de masina, acum 7 ani... Nu am vrut niciodata sa divortez si nici nu am de gind. Numai ca... n-am ce face, am zis ca se poate, daca nu prea te gindesti la asta, dar... Acum vreo trei ani am vazut la TV o reclama, dating pentru cei casatoriti, cu obligatii, am intrat si m-am inscris pe site-ul respectiv, am cautat, ce-i drept cu mare frica pe de o parte, si greata, sentimente de culpabilitate, am trimis vreo doua mesaje la anunturi de mi s-au parut mai 'respectabile', pina la urma cu o singura persoana am intrat in contact. In trei ani, toate mailurile au fost la fel, eu ii trimiteam la vreo doua trei luni un mail, ca hai sa ne intilnim la o cafea sa ne cunoastem, din partea cealalta la fel, hai, la care raspundeam ca ba plec in vacanta, ba nu raspundeam, si blocam adresa si tot asa, 3 ani la rindul.
Ca de obicei, prin feburarie, am bagat mailul cu pricina, hai la cafea, am primit acelasi raspuns mecanic cu hai, si ce mai incolo si incoace, m-am dus la intilnire. Eu m-am casatorit cu prietenul meu din clasa a 10-a, n-am avut alt prieten vreodata, si nici nu sint genul sa flirtez. Intre timp am ajuns la 35 de ani.
Pe drumul catre locul intilnirii am crezut ca lesin de emotie si frica. "Date-ul", are 40 de ani, era si el emotionat, stingaci si rosu, inginer proiectant de aeronave, casatorit cu o nevasta casnica , mai in virsta decit el, doi copii aproape adolescenti. Conversatia a fost destul de greoaie, ca eram amindoi prea emotionati, iar eu chiar evindent jenata de toata situatia.
Dar ne-am simpatizat din prima clipa.
Imi e jena de mor, nu stiu ce sa fac, acum parca nu mai pot sa dau inapoi, ma atrage de mor, nu neaparat persoana lui, o dau la intors cu intilnirile astea, dar ce mai, mintea mea e intr-una la ceva anume. Am impus o conversatie respectabila chipurile, fara flirt, fara sentimetalisme ieftine. In mod sigur o sa se 'intimple', doar ca, n-as vrea, ca personajul din titlu firului, sa ajung la treburi profunde, adica sentimente. La naiba!!! -
Hmmm, complicata poveste. Numai cineva in situatia ta ar putea sa-si dea cu parerea. Tot ce pot sa spun este ca ar trebui sa tii cont de doua aspecte (cel putin): 1-personajul la care te referi este o fictiune si 2- personajul cu pricina facea parte din categoria celor care nu-si puneau problema zilei de maine.
-
Eu nu as arunca cu pietre in biata femeie...stiu ca este bizara povestea ei...
Au fost etape in viata ei pe care ea nu le-a parcurs...s-a maritat de f tanara...fara experienta. Acum isi da seama ca sunt lucruri care i-au lipsit...sa aiba posibilitatea sa cunoasca mai multi oameni pentru a alege in deplina conostiinta de cauza...acum nu poate aprecia ce a avut si ce are deoarece nu are termen de comparatie nu se poate raporta la ceva...cumva paradoxal femeia aceasta nu are trecut.
Acum (ma adresez femeii
):
draga mea, te indrepti precum Ana Karenina spre o prapastie (sau spre un tren in miscare ma rog...
...mi s-a parut mai interesant "prapastie...denota deznadejde..."
din care nu vei putea iesi...stii ca sunt lucruri pe care ti le-ai refuzat si acum ai un dor nestavilit sa cunosti oameni...sa ai experiente. vezi bine ce este in jurul tau si daca merita...fiindca sacrificiul e posibil sa depaseasca satisfactiile...
De omul de langa tine te-ai instrainat si speri sa gasesti o altfel de iubire alaturi de alticineva...cred ca in momentula cesta suferi de "bovarism"..traiesti intr-o lume imaginara... -
De ce sa-i fie rusine bredei? - ce a sarit ea pe el? nu si el a dat anuntul respectiv? nu si el a vrut intalnirea aceea? nu el este cel care trebuie sa se gandeasca la faptul ca are familie?
Brenda eu te-nteleg ... fa ce-ti spune inima; tu sti mai bine ce e in sufletul tau ... asa cum si tipul cu care te-ai intalnit stie. Iti dau, insa un sfat: nu pune suflet, nu te implica prea mult sentimental -
Sa punem problema in felul urmator.
O EA se casatoreste cu un EL, singura iubire din viata sa. Dupa ani de casatorie frumoasa, EL are un accident de masina in care ramane semiparalizat si/sau impotent. EA il iubeste. Dupa alti ani de casatorie EA incepe sa simta, ca orice fiinta, apasarea singuratatii, nu poate doar fizice, dar si spirituale: ca o femeie simte nevoie sa primeasca gesturi tandre. Nu divorteaza pt ca tine mult la EL si stie ca EL va fi distrus daca EA va il va parasi.
Ce optiuni are EA? Ganditi ca si cum ati fi in locul ei si apoi raspundeti!
2. Poate ca brenda007 se simte mai in siguranta daca ar vorbi tot cu un om insurat, cu obligatii, plus ar avea si subiecte comune care ar mai face-o sa scape de singuratatea si probleme ei conjugale.
Dar aici revenim la subiectul deschis pe forum "de ce?", unde tot noi femeile ne plangem ca in societate este privit normal un barbat cu amante, in timp ce o femeie cu amanti este de blamat. Acolo am raspuns ca si femeile sunt de vina, pt ca ele se ofera ca amante.
... -
Malina, iti doresc sa ai copii, un sot care sa alerge dupa alta, iar tu ca o femeie intelegatoare ce esti, sa accepti situatia, pentru ca poate si respectiva amanta are anumite probleme in casnicie si doreste sa varieze putin viata anosta pe care o duce.
Oricum nu vei avea dreptul sa o judeci, nu? -
auzi fay...ia nu mai ura tu ce am deja....mai putin amanta. Si, oricum, dak-ar avea amanta, nu judec pe nimeni...da' sa fie destept, sa nu-l prind...k nu sufar omu' prost.
dak n-ai experienta de viata, taci dreaq din gura si mai cresti nitel....mai vb pe urma
si io nici n-am vb cu tine, mah roxana...nu vezi ca nu te-am bagat in seama? ce te bagi tu ca chilotii-n c.ur? -
De sotul meu nu m-am instrainat deloc. Si apoi nu pot sa ma intilnesc cu singles, intentionat m-am dus pe site-ul persoanelor cu obligatii, nu am sedus pe nimeni, pur si simplu nu vreau complicatii.
Oricum, imi e frica de mor, sint timida de nici nu pot sa mai respir numai cind ma gindesc, si nu stiu cum sa ma comport la toate intilnirile astea, parca as avea 15 ani, de fapt la 15 ani n-aveam inca date-uri. -
Auzi Roxana1977 tu nu cumva il banui pe sotul tau de infidelitate si acum sari la gatul femeii acesteia doar pentru ca nu ai la gatul cui sari? Las-o in pace sa-shi vada de treburile ei nu veni tu aici sa ne tzii lectii de morala...nu observi ca are o situatie SPECIALA????
Sau ce ai vrea acum? Sa-shi toarne cenusa in cap si sa-shi puna ochelari de cal doar pentru ca e tipul insurat...Pe ala cine draq l-a pus sa intre pe site-uri de intalniri? -
Brenda, eu zic sa faci ce-ti spune inima. Nu cred ca trebuie sa-ti faci probleme ca o sa te condamne cineva, fiindca vezi bine ca suntem incojurati de ipocriti. Tu esti singura care stie motivele pentru care ai raspuns acelui anunt si tot tu stii care sunt motivele pentru care esti inca alaturi de sotul tau. Nu stiu care e relatia dintre voi, dar poti avea supriza ca el sa te inteleaga. Sunt convinsa ca banuieste si el ca treci printr-o perioada grea si sper sa aprecieze faptul ca ii esti alaturi. Numai ca asta nu inseamna sa te sacrifici pentru totdeauna...
-
Multumesc pentru toate raspunsurile, le apreciez pe toate, si respect parerile fiecaruia.
Acum citiva ani sotul meu a incercat sa imi transmita citeva ceva legat de anumite necesitati, dar nu accept discutiile de genul asta, pur si simplu nu le pot avea.
Mi s-a sugerat sa fac ce imi spune inima, inima imi spune ca nu, altele ma imping intr-acolo...
E complicat, si imi trebuie o reteta, cum sa nu ma implic sentimental, uffff, aici barbatii stiu raspunsul.
Si imi e frica, ce mai. -
Sotul tau este irecuperabil? Daca da, si este constient de asta, incearca sa ai o discutie cu el, si sa incerci sa-i explici situatia, ca viata pt. tine poate continua si n-are rost sa te ingroape alaturi de el(in esenta).Va fi o dovada din partea lui de adevarata iubire : sa-ti redea libertatea.
Daca sunt sanse de recuperare, va fi o dovada de iubire suprema din partea ta sa astepti.
In schimb este reprobabila intentia ta de a distruge casnicia altora.Daca e sa-ti redai libertatea, nu o fa pe seama nefericirii altora.
(Parerea unui barbat) -
Draga brenda007,
Imi cer scuze ca intervin asa intempestiv. Deoarece am oarescare experienta in treburi din acestea as dori sa-ti spun urmatoarele:
1. Nu cumva sa faci prostia sa-i spui sotului ca ai fost cu altcineva. Barbatii, spre deosebire de femei, nu iarta un adulter (Deh! Ce sa-i faci? Suntem diferiti!). Chiar daca ar fi cel mai nobil barbat de pe pamant si nu ti-ar spune absolut nimic - ba chiar mai mult - in sinea sa te-ar intelege si ti-ar da dreptate (lucru pe care eu tind sa-l cred despre el), suferinta pe care i-ai provoca-o ar fi intensa, cruda si, mai ales, gratuita. Gandeste-te: daca tu ai fi inselata, la randul tau, crezi ca ai dori sa stii adevarul? Iti imaginezi toate acele gesturi tandre si intime pe care iubitul le face numai cu tine acum el le face cu o alta? Poti sa te gandesti la acest lucru fara ca sa simti cum te rupi in doua de durere?
2. In ceea ce priveste implicarea sentmentala: nu cred ca este posibil sa scapi de ea. Uneori adevarul este cea mai buna minciuna, de aceea, poate ca o idee buna ar fi sa-i spui celuilalt care este situatia ta reala, ca esti vulnerabila. Daca simte ceva pentru tine, atunci va fi foarte atent in ceea ce te priveste. Iarasi este bine sa stabiliti reguli de la bun inceput si sa le respectati ad literam.
Pana la urma acest lucru inseamna respect reciproc.
Totusi raman la parerea mea ca suferinta (pentru amandoi!) va fi pretul minutelor de iubire clandestina, si va trebui sa platiti acest pret.
Indiferent care va fi decizia ta iti doresc mult noroc. -
din cate am citit am tras concluzia ca esti mai ,cum sa spun?,sensibila???? poate pentru ca esti intr-o situatie grea,poate iti iubesti inca sotul,poate pentru ca ai avut o anumita conceptie despre casnicie si adulter...eu asa vad lucrurile......situatia ta este speciala...daca te-ai decis sa faci acest pas,fa-l!!!!! parerea mea este sa nu vb cu sotul tau despre asta,chiar daca el ti-a spus ca poti s-o faci!!!! durerea va fi si mai mare in sufletul lui,chiar de nu-ti va spune niciodata! cum sa te porti? spui ca te simti ca la 15 ani! atunci,da-i drumul si poarta-te cum te simti! cum sa eviti sentimentele??? nu cred,sincer,ca vei putea,dupa cum te-am intuit eu!!! nu o s-o poti face numai de dragul faptului facut! asa am citit eu printre randuri! si inca ceva! iti va fi mai greu pana va fi...prima data! apoi.....zic eu.....ca va fi altfel!!!!! cred ca te vei implica sentimental! totul este sa fii realista ca si pana acum......si sa nu depasesti anumite limite! succes !
-
Asta e realitatea, asta mi se intimpla, si nu sint suficient de tare sa rezist, cum am crezut la inceput. Nu vreau "libertatea", poate nu sint sanatoasa la cap, dar asta e ce simt eu acum. Sotul meu nu va afla niciodata, nu din ipocrizie, dar mai bine pentru toata lumea consider.
Imi e frica, imi e si rusine, sint speriata, si nici nu mai stiu cum e...
Nici prin cap nu imi trece sa stric vreo familie, eu nu am sedus pe nimeni.
Intre mine si prezumtivul partener in primul rind sint diferente culturale, el e american, si desi sint de vreo 10 ani aclimatizata in America, avem probleme de comunicare, ceea ce nu e rau, cu cit mai putina comunicare cu atit mai bine.
Aratosule, problema mea cea mai mare e ca am nevoie de reguli, asa ca, daca esti dispus sa imi impartasesti, sint ochi si urechi. -
Malina, daca stiam ca esti asa o tembela, nici nu te luam in considerare.
Nu stiu unde ai invatat sa vorbesti atat de "elevat", dar nu ma voi cobora la nivelul tau.
Atat am avut de spus, ma voi retrage dintr-o asemenea discutie, indiferent de comentariile tale ulterioare.
Daca ai copii, atunci invata odata cu ei cum se scrie litera "c" ca sa poti sa o deosebesti de "k". -
Simina,
Suna egoist, eu nu pot iesi cu barbati liberi, barbatii liberi au nevoie de relatii, de timp, de iesit impreuna, de petrecut timpul impreuna, eu nu pot face asta.
De prezumtivul partener, ce sa zic, el si-a pus anuntul, e alegerea lui, probabil ca nu e la prima aventura, cred, nu stiu nimic. Eu mi-am scos anuntul acum 3 ani, imediat, el zice ca l-a scos tot atunci, dar cine stie.
Nu vreau sa se indragosteasca de mine, si presupun ca nici nu se va indragosti, la 40 de ani banuiesc ca nu e... ca mine.
Si cu toate acestea imi stiu vinovatia, mai putin in fata partenerei lui, cred ca asta e treaba lui, mai mult cind ramin eu cu mine insami, in noptile de nesomn.