opusul dragostei!!!!
-
0 0o relatie este la final.....mda,normal ca a fost frumoasa,fiecare dragoste e frumoasa in felul ei! dar e gata! in ce se transforma dragostea?? in ura sau in indiferenta?? nu vreau citate! astea le-am vazut si rascitit! doar pareri sau experiente! hmmmmmm....cine si cand ajunge la ura????????? ce o genereaza??
-
nu cred ca e obligatoriu sa se ajunga doar aceste 2 sentimente...unii raman cu o nostalgie, altii raman pur si simplu prieteni (adica amici)...iar ura...cred ca se instaleaza in cazul in care orgoliul unuia a fost calcat sau dragostea unuia nu a fost consumata, acela fiind ranit si dragostea lui regenerand in ura (se stie ca e o limita neclara intre cele 2)...e greu de stabilit ceva concret si depinde de fiecare situatie in parte, precum si de personalitatea celor implicati...parerea mea!
-
lol... cred ca ura apare atunci cand relatia n-a fost niciodata multumitoare, sau n-a fost asa cum si-ar fi dorit-o persoana respectiva... si pentru ca nu prea avea de ales,sau din comoditate, a ramas intr-o relatie schioapa care, culmea, s-a mai si terminat...eventual din dorinta celuilalt partener.
sau poate ca ura este o trasatura de caracter, sau psihologica, a unor persoane mai slabe de inger...
inca n-am urat pe nimeni, dar am indepartat persoanele a caror prezenta ma irita. -
La inceput e durere. Neputinta si uimire mai apoi si seria intrebarilor care incep cu "de ce". Uneori, chiar daca nu recunoastem, apare ura. Ai vrea sa-l/s-o loveasca o masina, sa-i cada parul (hehehe), sa se imbolnaveasca grav asa, doar ca tu sa ai posibilitatea sa intinzi o mana binevoitoare - evident, din prietenie...

E normal sa te simti tradat la sfarsitul unei relatii. Ai investit si ai crezut in cineva care ti-a inselat asteptarile. Dar oare asteptarile tale se potriveau cu profilul partenerului? Indraznesc sa sustin ca a uri dupa ce-ai iubit e omenesc. Ura devine patologica abia atunci cand amenintarile si gandurile de razbunare sunt puse in practica.
Urim si iubim deopotriva oameni si lucruri de-a lungul intregii vieti. Atata vreme cat ne pastram ratiunea, repet, nu facem decat sa ne demonstram umanitatea. -
pai da; a-nselat, a-nselat...asta e...atata l-a dus neuronu'; bine ca te-ai prins si acum totul e sa renunti la p.rost (ca p.rost se numeste cel prins) si sa-ti urmezi drumul....ce atata ura si pentru ce?! N-au rost fetelor resentimentele; viata e mult prea scurta si are ea deja complicatiile ei, ca s-o mai terfelim si noi cu ura si dushmanii; parerea mea
-
asta e prostie...sa stii ca nu te vrea si sa-l tii cu forta langa tine?
opusul dragostei ar trebui sa fie indiferenta, personal din toate relatiile, am ramas cu "ura" doar fata de una, culmea, cea care s-a consumat la cote incendiare.
Asta pentru ca in timp mi-am dat seama ca respectivul era un mare mincinos, bine cosmetizat. Si ce aparente avea...culmea, continua sa minta cu nerusinare si acum...pe buzele lui stau doar minciuni.
Vedeti...cred ca ura mea n-a trecut nici acum!