opusul dragostei!!!!

  •  
    • 686 mesaje
    18 Apr 2005, 13:36
    0 0
    o relatie este la final.....mda,normal ca a fost frumoasa,fiecare dragoste e frumoasa in felul ei! dar e gata! in ce se transforma dragostea?? in ura sau in indiferenta?? nu vreau citate! astea le-am vazut si rascitit! doar pareri sau experiente! hmmmmmm....cine si cand ajunge la ura????????? ce o genereaza??
  •  
    • 578 mesaje
    18 Apr 2005, 13:48
    0 0
    nu cred ca e obligatoriu sa se ajunga doar aceste 2 sentimente...unii raman cu o nostalgie, altii raman pur si simplu prieteni (adica amici)...iar ura...cred ca se instaleaza in cazul in care orgoliul unuia a fost calcat sau dragostea unuia nu a fost consumata, acela fiind ranit si dragostea lui regenerand in ura (se stie ca e o limita neclara intre cele 2)...e greu de stabilit ceva concret si depinde de fiecare situatie in parte, precum si de personalitatea celor implicati...parerea mea!
  •  
    • 32 mesaje
    18 Apr 2005, 13:49
    0 0
    Depinde de cum s-a terminat. Care si cu ce frustrari a ramas... dupa mine asta face diferenta in sentimentele post-relatie.
    La mine nu a fost niciodata ura. Am fost revoltata pentru o perioada apoi lucrurile s-au calmat.
  •  
    • 686 mesaje
    18 Apr 2005, 13:55
    0 0
    vorbeam in general! INCA ma mai surprinde multitudinea asta de despartiri din jurul meu......sentimentele de deznadejde,ura si chiar violenta .........
  •  
    • 1928 mesaje
    18 Apr 2005, 14:05
    0 0
    lol... cred ca ura apare atunci cand relatia n-a fost niciodata multumitoare, sau n-a fost asa cum si-ar fi dorit-o persoana respectiva... si pentru ca nu prea avea de ales,sau din comoditate, a ramas intr-o relatie schioapa care, culmea, s-a mai si terminat...eventual din dorinta celuilalt partener.
    sau poate ca ura este o trasatura de caracter, sau psihologica, a unor persoane mai slabe de inger...
    inca n-am urat pe nimeni, dar am indepartat persoanele a caror prezenta ma irita.
  •  
    • 9835 mesaje
    18 Apr 2005, 14:07
    0 0
    malizia, ai uitat dezgustul... si asta e o varianta...
  •  
    • 2831 mesaje
    18 Apr 2005, 14:09
    0 0
    La inceput e durere. Neputinta si uimire mai apoi si seria intrebarilor care incep cu "de ce". Uneori, chiar daca nu recunoastem, apare ura. Ai vrea sa-l/s-o loveasca o masina, sa-i cada parul (hehehe), sa se imbolnaveasca grav asa, doar ca tu sa ai posibilitatea sa intinzi o mana binevoitoare - evident, din prietenie...

    E normal sa te simti tradat la sfarsitul unei relatii. Ai investit si ai crezut in cineva care ti-a inselat asteptarile. Dar oare asteptarile tale se potriveau cu profilul partenerului? Indraznesc sa sustin ca a uri dupa ce-ai iubit e omenesc. Ura devine patologica abia atunci cand amenintarile si gandurile de razbunare sunt puse in practica.

    Urim si iubim deopotriva oameni si lucruri de-a lungul intregii vieti. Atata vreme cat ne pastram ratiunea, repet, nu facem decat sa ne demonstram umanitatea.
  •  
    • 1928 mesaje
    18 Apr 2005, 14:25
    0 0
    angelheart, mah stiu eu un caz patologic rau de tot... frustrarea bat-o vina...
  •  
    • 2831 mesaje
    18 Apr 2005, 14:35
    0 0
    Sunt convinsa... Ce i-ai facut? I-ai aplicat tratamentul "Laura Bobbitt"?
  •  
    • 1928 mesaje
    18 Apr 2005, 14:42
    0 0
    mah...era o ea!!! dar trebuie sa recunosc ca era si-un el pe undeva pe acolo... zau daca nu erau facuti unul pentru celalalt!
  •  
    • 728 mesaje
    18 Apr 2005, 14:42
    0 0
    La mine poate ca doar orgoliul meu (durerea) sau prostia, incapacitatea celuilalt ma duce catre ura, in rest am ramas cu indiferenta daca ajungeam la concluzia ca nu ne potriveam, desi el isi dadea interesul, iar in alte cazuri am ramas cu sentimente amicale...
  •  
    • 2831 mesaje
    18 Apr 2005, 14:47
    0 0
    Esti de-a dreptul dezarmanta Linxy! Spune povestea!
  •  
    • 1928 mesaje
    18 Apr 2005, 14:58
    0 0
    neah...e moarta si'n gropata...
  •  
    • 3636 mesaje
    18 Apr 2005, 15:42
    0 0
    se ajunge la ura cand unul din parteneri este mintit, eu asa cred.adica daca vrei sa termini relatia si in loc sa spui asta , incepi sa minti si sa il inseli, atunci...e dreptul lui sa te urasca.
  •  
    • 332 mesaje
    18 Apr 2005, 15:50
    0 0
    cred ca-i mult spus "e dreptul lui" si "sa te urasca" - cine ii da dreptul acesta si de ce sa se ajunga tocmai pana la ura?
  •  
    • 9835 mesaje
    18 Apr 2005, 15:50
    0 0
    Nu cred ca e vorba chiar de ura, ci de o furie neputincioasa.
    De urat, zic eu, rar ajungem sa uram cu adevarat pe cineva sau ceva.
  •  
    • 332 mesaje
    18 Apr 2005, 15:58
    0 0
    pai da; a-nselat, a-nselat...asta e...atata l-a dus neuronu'; bine ca te-ai prins si acum totul e sa renunti la p.rost (ca p.rost se numeste cel prins) si sa-ti urmezi drumul....ce atata ura si pentru ce?! N-au rost fetelor resentimentele; viata e mult prea scurta si are ea deja complicatiile ei, ca s-o mai terfelim si noi cu ura si dushmanii; parerea mea
  •  
    • 1928 mesaje
    18 Apr 2005, 16:13
    0 0
    missulica, mah nu cred ca e dreptul nimanui sa te urasca, la fel cum nu e dreptul nimanui sa se rabune pe tine pentru faptul ca l-ai parasit. catrodata pur si simplu nu merge, n-are rost sa stai o viata langa cineva care nu te poate face fericit doar asa din orgoliu sau ambitie!
  •  
    • 686 mesaje
    18 Apr 2005, 18:55
    0 0
    cum vedeti atunci aceasta incrancenare de-a tine la o relatie care nu mai merge daca nu mai merge????? si culmea nu este vorba de a incerca s-o reinvii,ci.....hmmmmmm,cum sa-i spun?? un fel de razbunare?? de-a face zile fripte celuilalt?? asta nu-i ura??????? atunci ce-i???????
  •  
    • 475 mesaje
    18 Apr 2005, 19:40
    0 0
    asta e prostie...sa stii ca nu te vrea si sa-l tii cu forta langa tine?
    opusul dragostei ar trebui sa fie indiferenta, personal din toate relatiile, am ramas cu "ura" doar fata de una, culmea, cea care s-a consumat la cote incendiare.
    Asta pentru ca in timp mi-am dat seama ca respectivul era un mare mincinos, bine cosmetizat. Si ce aparente avea...culmea, continua sa minta cu nerusinare si acum...pe buzele lui stau doar minciuni.
    Vedeti...cred ca ura mea n-a trecut nici acum!