cum sa procedez?
-
0 0Am 38 ani,un cpoil de 18 ani.Sunt despartita de 3 ani de tatal copilului si de 1 an sunt cu cineva mai mic decat mine cu 8 ani care ma iubeste si pe care il iubesc f mult.Cand am acceptat sa fim impreuna i-am spus ca eu nu mai vreau copii iar el a fost de acord.Tot atunci i-am spus ca va veni o vreme cand isi va dori o familie ca cele obijnuite, cu copii...etc, la care el a replicat ca pentru el e f important sa fie cu mine si altceva nu conteaza.Acum, dupa ce a trecut ceva timp a inceput sa-mi spuna ca vrea de la mine un copil, ca ma iubeste foarte mult si i se pare normal sa-si doreasca asta.Am incercat sa ii aduc aminte de discutia avuta pe aceasta tema la inceput dar a zis poate revin asupra deciziei mele.Nu mai stiu cum sa fac astfel incat sa nu se stinga iubirea dintre noi din acest motiv! Ce ar trebui sa fac?
-
Copilul meu este o fata de 18 ani.Se inteleg bine, ea fiind destul de mare sa inteleaga ce inseamna iubirea dar nu cred ca i-ar surade ideea unui fratior sau surioara.Mie imi e f teama de a mai avea un copil in situatia actuala sau mai bine zis sa o iau de la capat.Fata mea a crescut odata cu mine si nu prea am simtit cum e sa ai copil mic(am avut alaturi de mine parintii).Pe de alta parte, nu sunt egoista si ii inteleg dorinta de a fi parinte.Imi e teama si de diferenta de varsta dintre noi, cu toate ca pentru el nu este un impediment. In ultimul timp discutiile dintre noi aluneca pe panta asta si se intristeaza
-
Discuta cu el si explica-i ca ai nevoie de timp sa iei o asemenea hotarare. Esti inca tanara si nu cred ca ar fi o problema sa mai ai un copil. Discuta si cu fata ta si afla ce crede ea cu adevarat, dar nu-l pacali. Asta e urat si nu se face cand iubesti pe cineva, si daca-l iubesti mi se pare firesc sa ai un copil cu el.
Poate va casatoriti si apoi faceti o noua familie, fata ta e de acum mare si va pleca de acasa la studii si apoi vei avea si tu o alta familie fericita.
Iti urez numai bine si Dumnezeu sa va ocroteasca. -
Tocmai de aceea, da-i o sansa, nu fi egoista. Fata ta e suficient de mare si daca spui ca sunteti ca doua surori si ca aproape nu ai simti ca ai copil ca te-au ajutat parintii, de ce sa nu mai ai un copil??
Vorbeste cu el si cu fata ta si decideti asta ca o familie.
Dumnezeu sa va dea gandul cel bun. -
mama mea a fost acum ceva (mult) timp in urma intr-o situatie similara. S-a recasatorit cand eu aveam 10 ani cu un barbat cu 8 ani mai mic decat ea. s-a pus problema si intre ei sa apara un copil dar mama nu a vrut sub nici o forma din aceleasi motive ca ale tale. l-a convins pana la urma si pe mine m-a iubit ca pe propriul lui copil, ma iubeste in continuare, s-a bucurat de succesele mele si s-a intristat o data cu mine cand am dat-o in bara.. Toate astea in conditiile in care atunci cand aveam 15 ani a aparut din tari straine si "adevaratul tata"..Deci, si mai greu pentru el...
Un rol important in relatia noastra a avut-o mama mea. Este foarte important cum hranesti relatia dintre ei doi. O poate iubi foarte bine ca si pe fata lui; acum e drept depinde si de ce fel de om este . Si eu sunt de parere sa iti mentii ideea asta de a nu mai avea un copil.. E greu ..diferenta dintre ei va fi foarte mare ...iar tu, de ce sa nu te bucuri de implinirile fetei ?! Este foarte greu sa dai un sfat de genul asta dar mi-am permis lucrul asta dat fiind faptul ca am trecut (mai bine zis familia) printr-o chestie similara ... -
si tu crezi ca asta e chiar bine.Eu am impresia ca e si o doza de egoism. Nu-ti cere decat un copil din sangele lui cu femeia pe care o iubeste si care-l iubeste. Vrea si el o familie a lui cu un copil care sa fie si trupeste al lui. Iar 38 de ani e o varsta frumoasa sa fii mama.
Iar fata ei e deja mare si va pleca, probabil, de langa parinti.
Eu una in locul lui as fi tare ranita. -
Buna!
Ceea ce vreau sa-ti scriu e doar o parere, nu stiu daca e buna sau rea.
Intotdeauna, mi-a placut sa gandesc ca fiecare varsta are farmecul ei. E vremea studiilor, vremea intemeierii unei familii, a copiilor, a bunicilor care-si cresc si educa nepoteii.
Iubirea e liantul dintre doua persoane, la inceput dar apoi urmeaza increderea, respectul, copiii. Un copil nu garanteaza si fericirea cuplului. Am vazut femei care nasc un al doilea copil pentru a-si tine sotul alaturi si am vazut familii, fara copiii in care dragostea nu disparuse nici dupa ani buni de convietuire.
In situatia ta m-as gandi la siguranta pe care mi-o ofera cel de langa mine. Aveti o situatie care sa va permita sa cresteti un copil, in ideea ca va veti casatori?
Cat de mult ai fost ajutata cu primul copil? Vei fi in stare sa-ti asumi responsabilitati legate de aceasta noua familie?
Pe el il inteleg, daca as fi in situatia ta si raspunsurile la intrebarile de mai sus ar fi pozitive, si daca intre noi ar fi dragoste eu as zice da! Si gandeste-te, ca timpul zboara, la varsta asta nu-i usor.
Daca va iubiti cu-adevarat veti ajunge la o cale de mijloc. -
mai, marushca are dreptate, fata e mare, in 2 maxim 3 ani ea va pleca dinc asa...si oricum e prea mare ca sa-ti starneasca sentimente paterne...poate alte sentimente, dar nu paterne,
nu dati cu pietre. omul vrea copil. al lui. cred ca e corect fata de el sa-i spui ca nu mai vrei unul, nu cu el, nu cu nimeni. si sa-l lasi pe el sa decida daca vrea sau nu sa aiba copii, cu tine, sau cu alta. nu e corect sa-l tii langa tine, doar pentru ca esti prea egoista, si sa-l minti cum ca esti sterila. poate vrei sa iei in calcul si o sarcina pentru benefiiciile extra care la presupune. -
mai, daca am inteles bine fata are 18 ani si tipul 30..cum draq s-o iubeasca ca si pe fata lui??????!...hai ca e prea de tot..e clar ca el la cei 30 de ani ai lui vrea un bebe,un copil pe care sa-l vada crescand sub ochii lui..sa participe la educatia lui si tot tacamul..tre sa vb clar si limpede cu el,nu sa incerci sa-l pacalesti cu sterilet si alte bazaconii...aici e alba sau neagra,el vrea o familie a lui...mie mi se pare o cerinta mai mult decat decenta
-
eu am 35 si am deja o fata de 14; n-as mai face la varsta asta copil nici cu Fat Frumos; e vorba de rabdare. Tu faci ceea ce crezi ca-i mai bine. E adevarat, s-ar putea, in curand, sa ti se marite fata (i-as recomanda mai tarziu, dar nu stim soarta)...dar de ce, in loc sa va distrati, sa va simtiti bine, sa va iubiti, v-apucati de facut copii?! Si cred ca relatia e cam proaspata, deocamdata, ca sa iei o asemenea decizie, care-ti poate afecta si sanatatea (la 38 stiu eu...cu copil). Orice barbat, la inceputul relatiei, cat e dragostea mare, vrea copil, vrea sa vada ce iese din el....dac-as fi facut eu copii cu toti care m-au iubit la inceput si dupa aia...n-as fi avut f.multi (copii), dar ma linisteam pe viata. Intai convinge-te ca relatia cu el e de durata...pe viata, pe urma ia hotararea copilului. Si, pana la urma, tu iti cunosti mai bine sanatatea, corpul, familia...tu esti cea care sti exact cat poti si ce vrei de la relatia asta cu el; deci, raspunsul este la tine
-
Mai fetelor, de unde atat egoism? Da e frumos sa te distrezi, dar nu crezi ca e bine si sa ai un scop. Tu ai fata ta, esti implinita, el nu are copii si sa o priveasca pe fata ta ca pe copilul lui e cam dificil ca e cam mare, numai are varsta copilariei.
Vorbeste cu el, dar sa stii ca sunt tare multi barbati care vor copii si care chiar daca iubesc o femeie se simt neimpliniti fara copii si poate-i va face in alta parte. De ce doar pentru ca nu vrei sa te chinui cu un copil, sa-ti asumi niste responsabilitati in plus, sa ai bucuria de a fi inca o data mama, iti risti o relatie frumoasa?
Discutati si in nici un caz sa nu-l pacalesti, asta ar fi cea mai haioasa chestie, mai ales daca va iubiti. -
Da' la el ce se numeste, mah?...nu tot egoism? sa ceara el unei femei, chiar si iubite, la 38 de ani, sa-i faca copil. Pai acum, cand a "scapat" si ea de griji, s-o ia iar de la capat...cu pampers, cu oaaaaaa (noaptea), colici, olita, scutece etc etc etc. Voi, care dati sfaturi, stiti ce-i aia copil mic? sa-l tii 9 luni in pantece, sa te deformeze de sa nu te mai recunosti si apoi nasterea in sine; si nu se termina aici...aici incepe balul, cum am zis mai sus si continua apoi cu poezioare, educatoare, invatatoare, alfabet, tablele aritmeticii (+, -, x,
; toate grijile si emotiile sunt la ea, nu la el. Voi stiti ca sunt barbati care, cand vad greul se retrag? Nu ar fi bine sa se gandeasca ea la toate astea....daca e puternica, daca poate, daca il cunoaste indeajuns incat stie ca-i va fi alaturi si la greu? -
Buna...tu ai 38, el are 30...tu vei face un copil, te vei apropia de 40... maternitatea este frumoasa, dar nu mai ai 20 de ani...te-ai gandit la perioada de dupa nastere?te-ai gandit ca pentru el poate este doar un capriciu?de ce nu o luati cu inceputul? de ce nu o oficiere a relatiei voastre, apoi vedeti voi ce urmeaza...nu spun ca asta iti da o garantie, dar este cel mai bine sa o iei cu inceputul...
-
sitatia materiala e ok, sa spunem.Eu sunt cont.sef la o societate, el sistem admin la alta societate.Problema ar fi timpul, eu studenta la fr, anul 3, el naveta la 60km de domiciliu, pleaca dim la 7.30 si uneori aj acasa si la 21.30. Ar insemna ca eu sa renunt la facultate, iar despre avantajele materiale mentionate de voi-nu exista ptr ca eu am un salariu destul de mare.Despre sentimentele lui fata de fata mea ...ce pot sa spun.. se inteleg destul de bine, pot spune ca 2 prieteni, colegi.Va imaginati ca nu pot cere de la el sa-i fie ca un tata! Sunt constienta de asta.