Admiteti schimbarea?

  •  
    • 61 mesaje
    31 Mar 2005, 11:28
    0 0
    Cat de mult admiteti ideea ca doi oameni casatoriti din dragoste, dupa ani mai mult sau mai putini, depinde de fiecare, acestia se pot schimba atat de mult incat sa nu se mai regaseasca, sa nu se mai reprezinte.Adica, admiteti ideea de schimbare a unei persoane? La o anumita varsta avem un sistem de valori, bun sau rau, e al nostru, ne reprezinta la un moment dat. Insa anii trec, destui, bagajul tau de cunostinte se mareste, asa e firesc chiar, se imbunatateste, doar spre asta tindem. Si cel de langa tine face acelasi lucru evident.Cuprinsi de iuresul vietii, luptand cu grijile de zi cu zi, trec ani si ani si... la un momenta dat incepi sa realizezi ca nu mai esti cel care ai fost odata, gandesti altfel si culmea nici cel de langa tine nu mai e acelasi. Telurile comune nu se mai regasesc. Se respecta unul pe celalalt si continua viata in doi facand fiecare concesii, ori concesii nu poti face la nesfarsit... Se discuta, se analizeaza situatia impreuna. Ambii considera ca au dreptate, fiecare in defavoarea celuilalt insa...
    Concluzia e ca fiecare s-a schimbat si nu in acelasi sens. Cine e de vina?
    Ma gandesc la asta de fiecare data cand aud sau citesc intrebarea "dar nu s-au casatorit din dragoste?"
  •  
    • 578 mesaje
    31 Mar 2005, 12:17
    0 0
    cred ca nu e nimeni de vina...sau daca vrei sa gasim vinovati, amandoi sunt de vina...pt. ca n-au incercat sa mentina comune interesele care erau comune la inceput, sa pastreze si sa cultive interesul pentru unele preocupari comune...
    scopul prin care-ti alegi jumatatea, in general, e cel de a evolua alaturi de ea, de a "creste"...insa daca aceasta evolutie se face diferit, poate e mai bine sa nu se mai faca concesii...
  •  
    • 1969 mesaje
    31 Mar 2005, 18:49
    0 0
    ..pai s-or fi casatorit din dragoste, dar dragostea aia nu era for a life time...
  •  
    • 9835 mesaje
    31 Mar 2005, 18:57
    0 0
    haide, bre, ca fiecare are voie sa evolueze in ce directie doreste!
    si daca partenerul te impiedica sa evoluezi, asta este, drum bun, cale batuta...
    daca partenerul insa are si el o cale a lui, foarte bine... isi vede de ale lui, se mai intersecteaza si incurajeaza si cu celalalt in punctele sensibile, si asta e fericirea: "imi vad de viata si de evolutie... alaturi de tine."
  •  
    • 6557 mesaje
    31 Mar 2005, 22:54
    0 0
    simina
    nu stiu ce fel de barbat ai intalnit tu, dar e pacat ca te face sa te simti astfel si atunci chiar nu vad fericirea de a fi langa acel barbat
  •  
    • 234 mesaje
    31 Mar 2005, 23:53
    0 0
    OH MY GOD simina!!!!!!!

    ma innebunesti cu mentalitatea asta de acu 100 de ani!!!!!! cine te pune sa fi asa? piticii care-ti umbla pe creier. chiar ca am ramas fara cuvinte....e doar vina ta ca ai ajuns asa. trebuia sa-i pui pe toti la punct si sa nu accepti asa ceva. it's never too late, asa ca te poti schimba, si poti schimba si pe cei din jurul tau, si pe copil, si pe sot, si mai ales pe tine!
  •  
    • 5531 mesaje
    1 Apr 2005, 09:51
    0 0
    Un psiholog francez spunea ca oamenii, atunci cand se casatoresc, ar trebui sa-si faca juramintele cam asa:
    "Eu, cel de azi promit ca cel care voi fi peste 10 ani, voi iubi si respecta femeia care esti azi si care vei fi devenit in 10 ani de acum".

    Sau ma rog...cam asa ceva, intelegeti voi
    Ideea de baza este ca toti ne schimbam si exista riscul ca aceste shimbari sa nu se intample in acelasi sens pentru amandoi.
    E firesc. Si, dupa parerea mea, asta e cel mai mare risc intr-o relatie cu bataie lunga.