Despre prieteni
-
24 Mar 2005, 15:300 0Nu-mi aduc aminte ziua cand mi-am cunoscut prietenii. Nu mai stiu daca era cald sau frig, daca era soare sau daca ploua. Si pentru ca in limba romana sau in vreo alta limba nu cred sa existe cuvant care sa defineasca o zi pe care stii sigur ca ai trait-o, dar nu iti mai amintesti cand si cum, am numit ziua aceea INAMINTIBILA.
Fireste ca nu i-am cunoscut pe toti in aceeasi zi a calendarului. I-am cunoscut insa pe toti in aceeasi zi a vietii, ziua de inceput a vietii…ziua in care mi-am intalnit prietenii.. ziua aceea s-a intamplat cu mult timp in urma.
E ca si cum i-as sti dintotdeauna. Stiu cum e sa fiu cu ei, fie numai si in amintiri. Nu stiu insa, si nici nu vreau sa stiu vreodata cum este fara ei. Au fost acolo inca de la inceput, iar undeva, pe parcurs, au devenit o parte din mine. Am fost copii impreuna. Mai tarziu am crescut impreuna si acum infruntam valurile adolescentei impreuna.Si pe viitor, pe viitor vom refuza sa ne maturizam.. tot impreuna.
Cu toate acestea nu semanam unul cu celalalt, nu avem pasiuni comune, nu avem aceleasi idealuri… impartim insa o legatura care doar in timp se poate cladi… o comunicare dincolo de cuvinte.
Geografic vorbind nu prea suntem aproape. Ne intalnim rar, dar atunci cand ne intalnim e ca si cum ne-am fi despartit ieri, ca sa ne vedem azi. Noi – singulari- ne schimbam. Dar intre noi nimic nu se schimba , pentru ca impreuna formam un taram aparte. Acolo timpul si spatiul nu conteaza, nu avem nevoie de ele.
Dorul de prietenii mei exista si nu prea, pentru ca, daca vreau sa ii vad, ii gasesc in mine… trebuie numai sa privesc in sufletul meu si ii voi gasi. Prietenia…prietenie adevarata… sa privesti in ochii unui om si sa vezi dincolo de el, sa-i vezi sufletul…si sa te regasesti acolo pe tine. Limite nu sunt… e naturalete, e obisnuinta, e acceptare. Ne luam unul pe altul asa cum suntem…
Prietenia e traire in acelasi ritm si spatiu sufletesc.
Prietenii… amintiri dragi… amintiri frumoase sau chiar triste… la care nu voi renunta niciodata. Sunt oameni ce au trecut prin viata mea, oameni impreuna cu care am invatat sa rad, sa plang, sa iubesc. Oameni care mi-au marcat viata si m-au facut sa fiu azi ceea ce sunt. Voua va multumesc! -
24 Mar 2005, 15:36Yoshi, te sarut de la distanta si iti doresc sa fii sanatoasa si fericita.
-
24 Mar 2005, 15:40..si nu-i pretuim indeajuns decat atunci cand, dintr-un motiv sau altul, nu-i mai avem.
Prietenii mei (in sensul cel mai nobil al notiunii) au fost unul din motivele pentru care n-am devenit niciodata un bun candidat la emigrare.