Clubul amantelor
-
0 0Decat sa fiu sotie inselata prefer amanta.
...si nu intotdeauna amanta ia locul sotiei, poate nici nu-si doreste!
...si cate amante n-au devenit sotii!
...amanta nu e nici mai frumoasa, nici mai tanara, nici mai inteligenta, e pur si simplu ALTCEVA.
Daca totul ar fi perfect pe lumea asta n-ar mai exista divorturi, violenta. Dar asta e, acceptati realitatea, priviti in jurul vostru. -
Fetelor, sa nu ne amestecam! E problema lor si tocmai de aia mi se pare normal sa existe un loc al lor iar cei care nu aproba asta sau n-au de-a face cu subectul sa nu intervina! E alegerea lor sa discute intre ele...e clar ca nu vor sa fie judecate de oameni! si poate au dreptate...sa le judece viata...Dumnezeu...
-
Eu as face un alt club.."Clubul amantelor reprofilate din cauza moralei care li se face pe Eva.ro"
Pfui...cred ca n-ar avea nici cine stinge si aprinde lumina in clubul asta..
Asa ca..fetelor, hai sa boicotam subiectele astea...eu una m-am saturat pina'n git..
Desi..."stropseala" aruncata acestor fete+Aratosu...a reprezentat un fel de terapie pentru mine..zau,..cind le vad pe aici, imi vine deja sa rid..de disperate ce-s, de fapt,...
In loc sa se F***a fericite cu amantii lor, cauta justificari de doi lei pe forum.. -
postat de: Nicola_nicole la data: 2005-03-14 21:15
Cu greu imi "iau inima in dinti" si ma destainui.
Am avut o relatie cu un tip(destul de matur ca varsta), aprox. doi ani de zile. Nu ne-am certat doar ca nu ne-am mai vazut. O sa ne intalnim in curand.
Care e problema? Pe vremuri, ne vedeam la mine, era bucuros cand ne vedeam, lasa(incerca) grijile la usa. Dar...nu voia sa facem nimic la inceput(de ex. sa stam la masa, sa servim ceva...etc). Dupa cateva minute eram unul in bratele celuilat si totul se consuma foarte rapid...si oricat am mai fi stat impreuna apoi...nu se mai intampla nimic.
Am simulat ca as fi multumita. Dar de unde!!! Seamana acestea cu probleme pe care le poate avea un barbat??? Eu am vrut sa-l tratez cu finete, n-am discutat niciodata problema asta.Dar in doi ani totul a fost la fel, macar o singura data sa se fi intamplat si altceva! Voi ce credeti cine e vinovat in toata povestea asta si daca ar fi sa reiau legatura...pot face ceva pentru a schimba lucrurile? -
postat de: Nicola_nicole la data: 2005-03-15 23:13
Malizia, se pare ca ai pus punctul pe "I". Multumesc, pe aceasta cale si celorlalte eve care mi-au scris.
El=familist(nu va grabiti sa etchetati), doi copii si mai ales o pozitie sociala care necesita prudenta 100%. Si chiar de-ar fi doar sex atata timp si tot ar trebui sa fie altfel. Pur si simplu, n-am reusit sa-l scot din ritmul asta, desi am incercat sa-i propun sa mai petrecem si altfel timpul inainte. Ceea ce nu-mi dau seama, sunt eu vinovata sau el chiar are niste probleme de care nu vorbeste? Stam ore in sir, ne uitam la tv, ascultam muzica, vorbim...si revine in viata mea.
Am uitat sa mentionez: nu maninca deloc dulce...diabet(???) -
Este un subiect binevenit. Tocmai s-a plans o multime de lume pe forum ca s-a saturat de eternul subiect al amantelor. Care ar fi problema? Iata ca s-a rezolvat. Ele vor sta aici in coltisorul lor si gata.
Silvanita, tocmai ai declarat intr-un post anterior ca nu mai intri in veci in discutii de acest gen, avand in vedere ca ai descoperit ecuatia binelui si a raului in varianta proprie. Ce cauti intr-un subiect de nisa?
O amanta nu este o femeie mai proasta, mai rea sau lipsita total de valori morale. Este un om ca toti ceilalti. Isi cauta fericirea ca toti ceilalti si , din pacate, nu a gasit decat jumatate de fericire, farmituri de fericire, daca vrei. Pentru un astfel de pacat ca si pentru caderea in pacat este nevoie de doi.Din punct de vedere religios nu conteaza ca esti amanta unui barbat insurat sau nu. Traiesti in pacat si gata. A fost o eva care a spus singurul lucru logic din toate discutiile legate de acest subiect: Bine, fratilor, dar el? El e handicapat? Nu are nici o vina? Pentru ca in acest caz suntem niste persoane foarte triste... traim cu niste handicapati, dam nastere unor handicapati, am avut niste tati handicapati s.a.m.d. iar sotii nostri pot fi si ei niste handicapati... oricand.
Iar alta Eva a facut si un experiment: a declarat ca s-a culcat cu doctorul ei. Toata lumea a sarit in sus ca arsa.
Am remarcat ca exista pe acest forum teoria Dumezeului contabil, care sta pe un norisor balanganind din picioare si notand in catastif cu cati s-a culcat unul si altul. Este vulgara si lipsita de logica si de respect pentru ideea de divinitate. Si iata cum sta Dumnezeul cel contabil cu fulgerele aproape si o trasneste pe amanta lui Gica -matriterul sau al lui Georgica-patronul.
Chiar crede cineva chestia asta? -
Pentru doamnele amante: hai sa fim seriosi! Acest statut nu este multumitor pentru ca nu are o finalitate nici sociala, nici sentimentala. Recunosc dreptul la fericire al oricarei fiinte dar nu este admisibila lenta sinucidere spirituala la care se supun acest grup de persoane. Sa ai un calendar al tristetii (de Paste, de Revelion, de Craciun, etc) asumat nu e tocmai ceea ce isi doreste un OM normal pentru sine. De aceea nu cred in afirmatiile autoarei subiectului...
-
M-am casatorit foarte tanara, o casatorie ingrozitoare care a durat exact sapte ani. Am crescut copilul singura si credeti sau nu este mult mai greu decat in doi, chiar si cand cel de-alaturi este chiar si cu numele de tata.
Omul acesta a fost langa mine dupa un moment greu din viata mea. Un moment in care nu-mi inchipuiam ca voi mai trai o viata de femeie. In plus, n-am stricat viata nimanui, cu ani in urma deja doamna incercase un divort...pur si simplu e o relatie care nu merge.
Si eu inteleg, si asa gandesc ca nici sotul, nici sotia nu sunt proprietati si un petec de hartie nu leaga o viata definitiv.
Nu neg, exista si casatorii fericite cu adevarat dar sunt foarte, foarte rare.Oare ce e mai demn sa-ti iei viata in maini, sa-ti cresti singura copilul sau sa te ascunzi dupa un paravan, sa fii vesnic nemultumita in sufletul tau, sa traiesti o singuratate in doi? -
Vad ca ai inceput sa-ti dai si singura seama ca un petec de hartie nu face o familie fericita. Dumnezeu a legat acea familie si prin alte metode numai de el stiute ( Nunta, juramantele facute in biserica, copilasii, botezul si multe amintiri mai mult sau mai putin dureroase sau poate chiar frumoase). Aceste lucruri nici o hartie din lume nu le poate anula. Familia este sfanta, si indiferent cum este relatia de cuplu la un moment dat, tatal si mama raman aceiasi, copii nu pot divorta, bunicii nu se pot schimba, aceiasi verisori, aceiasi unchi , familia ramane..., pt ca ce a unit Dumnezeu omul nu poate desparti ...am inteles ca relatia ta de cuplu nu merge. Din vina cui? Crezi ca Dumnezeu a vrut lucrul acesta? Crezi ca ai sa reusesti sa treci peste relatia de familie? Pentru cat timp? De fapt...tu crezi ca exista un Dumnezeu acolo sus care te iubeste?