Dragosteli mai bizare...
-
0 0Dragele mele,
Am o problema si as avea mare nevoie de sfatul vostru.
M-am indragostit de psihologul meu. Si nu vreau ca acest lucru sa afecteze comunicarea foarte buna pe care o am cu el. Imi este foarte rusine de sentimentele mele, iar el bineinteles ca a sesizat acest lucru.
Care-i rezolvarea, care-i rezolvarea?
Eu cred ca pur si simplu nu trebuie sa imi fac prea multe griji...
hmmm... cam asta. astept cu nerabdare sugestii... -
Exista posibilitatea sa faci o confuzie. Psihologii, mai ales barbati, cuceresc usor o femeie chiar si cand nu intentioneaza asta.
Prin meseria lor ei stiu sa asculte problemele fiecareia, sa le faca sa se simta importante, sa le redea increderea in sine, ma rog sa le acorde acel plus de atentie de care o femeie simte nevoia.
Majoritatea barbatilor, din pacate nu acorda acest "putin de atentie" decat in "faza de cucerire" a unei femei, si nu considera necesar sa o faca si pe mai departe.Inconstient sau nu, exact lipsa acestui lucru determina femeile sa fie dezamagite de relatiile lor.
Psihologul lucrand cu fiecare persoana in parte, se foloseste de aceste parghii, in restabilirea psihicului.
Problema este ca o face in scop terapeutic nu ca sa te indragostesti de el. Din pacate destule femei fac astfel de confuzii. Analizeaza lucrurile la rece si daca acestea decurg normal ai sa-ti dai si singura seama. -
cel mai corect ar fi sa -ti opresti fantezia in stadiul in care esti pentru ca este foarte posibil sa se pericliteze procedura terapeutica iar daca el este un profesionist va sesiza acest lucru si iti va recomanda pe altcineva .este normal sa-l simti aproape sa-l simti prieten caci altfel nu ar avea cum sa comunice cu tine
-
nu ai de ce sa te ingrijorezi.face parte din asa numitul transfer. teoretic esti pe mana cuiva care o sa stie sa gestioneze situatia asta si sa te faca sa intelegi ca nu de el te-ai indragostit de fapt(e un om pe care de fapt nu il cunosti deloc, despre care nu stii absolut nimic).probabil va aborda la un moment dat discutia despre asta cu tine, in momentul in care va considera ca esti pregatita sa o intelegi.
-
Multumesc mult si frumos pentru sfaturi si pareri...
Poate ca este normal, pentru ca este o persoana care incearca sa ma inteleaga... oricum, am de gand sa ii spun... sinceritatea e de baza, mai ales intr-o astfel de relatie... sau sa nu ii spun, sa astept pur si simplu sa vad cum decurg lucrurile?
oricum, multumesc, Annamar pentru parere... parca si eu stiam de transferul de afectiune... cu atat mai mult stie si el...
nu stiu, deocamdata sunt cam cu capul in nori...
numai de dragoste dintr-astea bizare am parte... hehehe! -
Dragele mele,
I-am spus. Mai bine zis i-am scris... pentru ca imi spusese sa scriu despre "urmeaza-ti inima".
Si mi-a zis ca urma sa deschida discutia asta cu mine, doar ca astepta sa vina din partea mea.
M-am simtit foarte bine ca am discutat kestia asta si sper ca de acum inainte lucrurile sa decurga normal...
Sinceritatea este foarte buna... Decat ca uneori tinzi sa incarci cealalta persoana cu problemele tale...
Oricum, mi-a spus ca rolul acestor discutii este discutia in sine, ca trebuie sa ne bucuram de comunicare...
Hmmm... o kestie foarte matura, nu stiu daca sunt eu destul de matura sa o urmez...
Va pup tare