Cea mai de pret comoara....
-
0 0Demult, prin vremi demult trecute, pe cand minuni se mai intamplau inca in fata tuturor, iar oamenii erau nestiutori, dar fericiti...
In acele vremuri se intampla povestea noastra.
Atunci, toti oamenii erau la fel de bogati si la fel de frumosi, nu se diferentiau cu nimica unii de altii. Toti traiau in bordeie sapate in pamant, cu pereti din lut amestecat cu paie, ziua ieseau la camp, sau la vanatoare, cu arc si sageata, iar seara sa intorceau inapoi in casele lor, uneori mai sezand la vorba in jurul focului.
Intr-unul din acele sate, traia un om mai diferit.Era un om mai curios asupra lucrurilor, si auzise de la parintii sai, o veche poveste,despre o comoara tainica, ascunsa undeva la munte.Tot il gadila pe el la inimioara gandul acesta, dar ceilalti din sat, nu voira sa mearga cu el in cautarea comorii.
Si intr-o zi, se trezi dis de dimineata si porni la drum , cu traista in spinare.Nici nu apuca sa iasa bine din sat, ca alti cativa i se alaturara:
-Haide, frate, doara nu crezi ca te-om lasa sa mergi singur dupa comoara.Venim si noi cu tine.Iti vom fii pavaza de primejdii si ajutor.
Omul nostru nu zise nimic impotriva, si primi pe ceilalti tovarasi de drum alaturi de el, fiind parca mai impacat acum, cand stia ca nu pleaca la drum lung singur.Iesira din sat,si pornira pe taramuri nestiute. Au mers apoi o vreme si ceva, strabatand o campie pustie,nesfarsit de mare batuta de aprige vanturi, apoi trecura cu greu o apa mare involburata nespus, si ajunsera in sfarsit in acele locuri in care muntii isi ridicau cu fala crestele albe de diamant asupra sesului.
Intrara intr-o vale ingusta si neagra, umbrita de brazi falnici, cu varfurile ascutite si coroanele intunecoase.Tot cautau in stanga si in dreapta sa vada vreo tipenie de om, dar nici vorba de asa ceva.Erau in mijoc de codru acuma.
La caderea noptii, se pregatira sa inopteze, dar de unde, de neunde, le sari in fata un urs falnic, asa cum numai in acesti codri se gasesc.Fugira care-ncotro dupa toiage, dupa arcuri, sa ucida ursul, dar ursul le grai, cu o voce groasa, inceata dar blanda:
-Cautati comoara, asa-i ?
-Da, comoara o cautam, jupane Urs, ii spuse unul dintre oameni.
Ursul se ridica pe doua labe, se sprijini pe un brad, si zambi, apoi se uita iarasi la ei.
-Eu va pot duce la comoara de doriti... dar nu va va aduce fericirea.
-De ce nu ne-ar aduce fericirea ?intrebara mirati calatorii.
Iarasi statu ursul un pic pe ganduri, privindu-i cu ochii-i blanzi.
-Aur si argint, de sunt, le ai si trec... cunoasterea de asemenea, de o ai, e lipsita de pret in fata soartei. Numai iubirea de o ai, te poate face fericit o viata intreaga.Iubirea e cea mai de pret comoara.De ai iubire, orice culme , oricat ar fii de inalta, orice vale, oricat ar fii de adanca, orice pustie , oricat ar fii de intinsa, orice napasta, oricat ar fii de grea, iti par usoare, si treci peste ele precum trece calatorul prin padure peste frunzele uscate.Iubirea e cea mai de pret comoara, iar fara de ea, lumea, pamantul, ar fii pustii.