voi cum v-ati continuat viata ?
-
0 0Buna drage eve.V-am descoperit acum vreo 2 luni si de atunci am citit tot forumul desi nu am postat niciodata.Am vazut ca unele dintre voi au suferit enorm de mult si totusi au gasit in ele forta sa mearga mai departe...si din experienta lor povestesc si altora...ajuta cu un sfat.Ei bine,ca sa n-o mai lungesc as vrea sa va intreb : voi cum v-ati continuat viata dupa ce v-ati despartit de cel pe care il credeati ´´iubirea vietii´´?Cum ati fost din nou ´´voi´´?Cum ati reusit sa vi-l scoateti din minte si sa mergeti mai departe?...Eu de vreo 5 luni de cand m-am despartit de prietenul meu cu care am fost aproape 4 ani(amandoi avem 21...aproape 22) simt ca bat pasul tot pe loc.Desi imi doresc sa-l uit,sa-mi devina indiferent...sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca cu adevarat...tot la el ma gandesc...parca e o obsesie...si ma urasc pt asta...pana acum eram in stare sa fac tot ce imi propun dar acum desi mi-am propus sa-l uit,sa nu-l mai iubesc ,pur si simplu nu pot.La voi cat a durat aceasta ´´obsesie´´?Va rog muuuult cele care ati trecut prin asa ceva sa-mi raspundeti.Un pupic!
-
Draga Iria, nu exista o perioada standard si nici un tratament universal valabil. Eu zic sa incerci sa te implici in altceva, munca, invatatura ca sa nu ai timp sa-i simti lipsa. Sa nu te urasti, ci sa te iubesti, sa intelegi de ce relatia voatra nu mai e ce a fost si ca tu ai un viitor independent de al lui. Sa pretuiesti ce a fost frumos in relatia voastra, sa o iei ca pe o experienta de viata si sa mergi mai departe, fara sa te uiti inapoi cu ura.
Numai bine. -
Cred ca va dura pana cand vei reusi sa accepti acest lucru.Ai nevoie sa accepti si sa te resemnezi. Intrebarile "de ce?"nu mai isi au loc.
Ia lucrurile ca atare si observa ca se poate trai si fara acea persoana , in unele cazuri chiar mai bine.
Te vei trezi intr-o dimineata fericita , si culmea ,nu te vei mai gandi la "el".Atunci vei sti ca e ok. -
dragele mele va multumesc pt raspunsuri.Asta am si incercat sa fac de cand ne-am despartit:am inceput sa iau in serios studiile(mai ales ca studiez in afara tarii si pretentiile sunt mari) si mi-e mult mai usor sa nu ma gandesc la el cand sunt la scoala...dar seara cand ajung acasa simt ca mor.Parca totul se naruie...ma gandesc cu disperare ca nu voi mai intalni alt baiat pe care sa il iubesc pt ca i-am dat tot ce am avut mai bun lui...ma deranjeaza cand vad ca el poate trai bine mersi si fara mine(desi nu are pe nimeni ,inca)...si cum imi propune mereu sa ramanem amici buni.Dar eu nu pot sa il privesc ca pe un amic.I-am cerut inca o sansa...dar el nu mai vrea sa lupte pt aceasta relatie,zice ca degeaba luptam daca ne intelem numai in pat si in viata de zi cu zi suntem total incompatibili...si ii dau dreptate intr-un fel.Dar nu inteleg cum el poate trai asa linistit pe cand eu sunt in tr-un continuu zbucium.Partea haioasa e ca nici nu ma lasa sa-l uit.Eu am fost de accord sa ramanem amici,dar ca vom fii numai dupa ce o sa-l uit.Prima data a fost de accord...n-am mai stiut nimic de el un timp(si mi-a fost f greu...dar macar stiam ca am luat-o pe o directie si merg inainte).Dar nu demult m-a cautat iar si mi-a zis ca ii e dor de mine si ca nu poate sta fara sa vb(dar desigur reluarea relatiei nu intra in discutie).Pur si simplu ma deruteaza si nu ma lasa sa traiesc linistita.Nu stiu ce sa mai cred si ce sa mai fac...
-
Draga mea cunosti proverbul "boala lunga moarte sigura"? Rupe de tot relatia daca vrei sa ai liniste.
Chestia asta cu reintoarcerea si bocetele de dor, e o metoda cunoscuta de a te face sa te razgandesti si sa te intorci la el. De fapt nu vrea decat o tipa la care sa se duca din cand in cand, atunci cand e "in pana " de altceva. Nu merita efortul si implicarea! -
inca ceva:Unui barbat ii este mai greu sa treaca mai departe cand se desparte. La sase luni de la despartire, la ora 6, duminica dimineata ii va da fostei prietene telefon si ii va spune: Am vrut doar sa stii ca mi-ai stricat viata, nu o sa te iert niciodata, te urasc si esti o proasta. Dar mai vreau sa stii ca intotdeauna va fi o posibilitate sa ne impacam. Acesta se numeste telefonul "Te iubesc / te urasc" pe care 99% dintre barbati l-au dat cel putin o data. Exista cursuri speciale pentru a-i ajuta pe barbati sa isi depaseasca aceasta nevoie; din nefericire foarte rar sunt eficiente.
-
ati mai intalnit vreodata 2 oameni(parteneri) care nu pot trai impreuna pt ca au personalitati care se bat cap in cap mereu...si de aici se isca mereu certuri...dar care nu pot trai nici unul fara altul pt ca se iubesc mult si dorul e f mare? Asta e cazul meu...din pacate...nu pot trai cu el dar nici fara el...e o situatie groaznica si parca simt ca-mi pierd mintile.Pe bune ca m-as duce la un psiholog dar aici unde sunt eu e fff scumpa o sedinta...nu vad nici o rezolvare la problema asta...Am multe prietene care stiind situatia mea nu stiu ce sfat sa-mi dea...vad ca ne iubim enorm dar vad si certurile dintre noi...care pornesc din cel mai banal motiv si care sunt f dese...Mai astept pareri de la voi...
-
Da, exista o asemenea situatie.
Solutia in cazul meu: am intalnit o fosta colega de liceu care se dovedeste a fi o prietena adevarata. Suntem tare departe una de alta, tinem legatura cu ajutorului net-ului dar ea m-a facut sa vad altfel relatia mea. Si eu am inceput sa fiu altfel, e minunat. Nici nu stiam ca e atat de simplu!