Depresie sau doar o stare de moment?!
-
bun venit in primul rand

indiferent ce simti,ai simtit sau vei simti,ia viata in piept asa cum este ea. cu bune si cu rele.. aduna puteri din cel mai ascuns lacas ce se afla in tine...incearca sa ti gasesti o motivatie si lupta pt acel lucru.cu toate resursele...multumirea nu va intarzia sa apara...speranta...fericirea...
se spune ca nu ni se da mai mult decat putem duce
-
MNEMOSYNE said: Buna seara!
Va citesc demult si urmaresc adesea subiectele "fierbinti",iar in seara asta m-am hotarat sa ma alatur comunitatii Eva.
Problema mea este ca trec printr-o perioada foarte proasta,parca nimic nu mai merge,de multe ori am impresia ca nu mai pot spera la nimic bun,ca si cum totul asa trebuie sa se intample...
In ultima perioada am tot traversat momente critice,si cand ma refer la ultima perioada..vorbesc de ultimii ani,timp in care am gustat toate starile posibile: furie,tristete,nefericire,ura,indiferenta,mila..si lista poate continua.
Uitandu-ma in urma,nu stiu sa fi fost candva cu adevarat fericita....
M-am casatorit timpuriu cu un barbat pentru care nu simteam mare lucru... crezand ca asta-i solutia evadarii dintr-un mediu "bolnav",noua viata de familie punandu-ma in situatia de a costientiza ca n-am facut decat sa ma mint singura,el nefiind nici pe departe din ceea ce mi-am imaginat sau ce credeam ca ar putea fi.
Am dat piept cu "viata",el nefiindu-mi aproape,mi-am pierdut serviciul,am pierdut 3 persoane dragi intr-un interval de 3 ani,apoi au urmat problemele de la el la serviciu...si ar mai fi...,dar cred ca o sa va plictisesc.
Acum m-am retras usor,usor..nici sa ies din casa n-as mai vrea, simt ca nu mai am forta sa lupt,pentru ce sa lupt...
Sa te izolezi e sa iti faci un rau si mai mare. Te cufunzi in nefericirea ta si greu vei reusi sa gasesti o cale! Nu stiu in ce masura te va ajuta ce ti se va scrie aici, totul depinde doar de tine! Pt casnicia ta nu se poate face nimic sa fie mai bine? Tu trebuie sa incepi sa te iubesti, apoi vei gasi motive sa lupti! -
bunadraga mea, si eu am o situatie asemanatoare cu a ta ,am urmat chiar cateva sedinte la psiholog,daaaaar pana nu te mobilizezi singura nimic nu faci ,iesi din casa ,fa ce-ti place tie ,plimbari in aer liber ,citeste ,vorbeste cu oameni ,chiar si aici pe forum poti comunica ,dar singura care poate face ceva esti doar TU .din anumite motive nu putem sa punem stop unei casnicii ratate care nu mai merge dar macar sa ne mentinem pe linia de plutire ,copiii nostri au nevoie de noi ,acum am o carte super ;Viata ca o teapa ;; Alan Cohen (mic dictionar antiratare )care ma ajuta chiar f mult ,.ca sa-l citez pe Goethe care spunea cam asa ;;Atunci cand vei reusi sa ai incredere in tine ,vei invata sa traiesti;; asta e ceea ce ne lipseste uneori .
-
Draga mea , viata uneori e f. cruda !
Fiecare dintre noi am avut clipe de deznadejde ... si nu putine .
Dar la un moment dat trebuie sa zici : "Gata , pana aici ... ca altfel ma distrug !"
Ceea ce te pot sfatui , e sa nu mai privesti tot timpul in trecut .
Stiu ca nu este usor ... dar trebuie sa lasi ranile sa se vindece , pe cat posibil .
-
MNEMOSYNE said: Buna seara!
Va citesc demult si urmaresc adesea subiectele "fierbinti",iar in seara asta m-am hotarat sa ma alatur comunitatii Eva.
Problema mea este ca trec printr-o perioada foarte proasta,parca nimic nu mai merge,de multe ori am impresia ca nu mai pot spera la nimic bun,ca si cum totul asa trebuie sa se intample...
In ultima perioada am tot traversat momente critice,si cand ma refer la ultima perioada..vorbesc de ultimii ani,timp in care am gustat toate starile posibile: furie,tristete,nefericire,ura,indiferenta,mila..si lista poate continua.
Uitandu-ma in urma,nu stiu sa fi fost candva cu adevarat fericita....
M-am casatorit timpuriu cu un barbat pentru care nu simteam mare lucru... crezand ca asta-i solutia evadarii dintr-un mediu "bolnav",noua viata de familie punandu-ma in situatia de a costientiza ca n-am facut decat sa ma mint singura,el nefiind nici pe departe din ceea ce mi-am imaginat sau ce credeam ca ar putea fi.
Am dat piept cu "viata",el nefiindu-mi aproape,mi-am pierdut serviciul,am pierdut 3 persoane dragi intr-un interval de 3 ani,apoi au urmat problemele de la el la serviciu...si ar mai fi...,dar cred ca o sa va plictisesc.
Acum m-am retras usor,usor..nici sa ies din casa n-as mai vrea, simt ca nu mai am forta sa lupt,pentru ce sa lupt...
stare de moment nu e.... ca dureaza de ani
depresie..da..poti sa cazi intr-o depresie cand cele mai multe evenimente negre ti se intampla
nu stiu ce viata ai..dar daca sotul nu e ce ar trebui sa fie...desparta-te
nu ai scris daca ai si copii..dar daca ai ei ar fi un bun impuls sa mergi mai departe
Pentru ce sa lupti?Intrebare buna cand la orizont nu se arata vreo rezolvare
Primul raspuns esti TU...stii cum se spune...cum iti aranjezi asa dormi.Analizeaza-ti viata ..ia o foaie imparte-o in doua , vezi care sunt partile bune..vezi care sunt partile care trebuiesc indreptate.Nu merita sa te culci in mijlocul strazii si sa astepti sa mori.Eu zic ca ai potential si putere sa o iei si de la zero daca e cazul.Depinde doar de tine cum vrei sa traiesti de acum inainte .Bafta -
Ce iti doresti tu; aia trebuie sa fie
. Daca repeti intruna ca esti deprimata, ca nu vezi scapare, ca nimic nu are sens si ca nu vei iesi din asta, chiar asta vei atrage. Daca te trezesti dimineata si iti spui "azi va fi o zi frumoasa" asa va fi. Tot ce ceri, negativismul iti aduce inapoi. Nu incepe niciodata o propozitie cu nu. Scoate-l din vocabular. Analizeaza-te, afla ce-ti doresti, noteaza ce-ti doresti (pentru ca in momentul asta cred ca nu stii ce iti doresti). Apoi cauta solutii la ele: ce ai putea face sa iti schimbi viata? Ce decizii trebuie sa iei? Ce te face fericita? Trecutul e trecut, lasa-l acolo unde e. A fost dur, da. Dar a trecut. Imagineaza-ti ca il aduni cu farasul si il arunci departe de tine. Acum e prezentul si pe el trebuie sa te axezi.
Eu cred ca suferi de depresie, dat fiind timpul indelungat. O stare de moment e pe moment, nu in ani. Poti sa mergi si la doctor sa vezi. Dar daca tu crezi ca nu e cazul, ridica-te de jos, scutura-te de praf, decide ce iti doresti si nu te lasa pana cand nu iti implinesti visele. Capacitatea intelectuala o ai deja, se vede dupa cum scrii. Acum ramane sa te ocupi de sufletul tau, ca de acolo vin toate, chiar si bolile si necazurile. Curaj, crede-ma ca se poate
-
MNEMOSYNE said:Cred ca mintea incepe sa-mi joace feste!!!
Am inceput sa vad tot felul de imagini in care imi fac rau singura...!!!
Tot ce fac si tot ce ating ma fac sa-mi imaginez cum pot sa-mi fac rau...ce ma fac????????????????Te bagi tot mai adanc, ai grija. Mergi la medic. Si repet, singura poti sa iesi din ele, dar trebuie sa te ajuti putin. Esti intreaga, ai doua maini si doua picioare, ai tot ce-ti trebuie ca sa iti construiesti fericirea. Ceea ce te trage inapoi nu e destinul; esti tu!