ambele sexe inseala
-
0 0Se dezbate fierbinte:ea are o relatie cu un barbat casatorit,monotonie in cuplu,efectul ipotetic al inselarii,barbatii au ceva,etc.,etc.Nu se spune absolut nimic despre ceva ce se intimpla in mod frecvent:el si ea,foarte casatoriti,au o relatie.El a scapat de scuza ca "ea" ,nemaritata l-a atras irezistibil,etc.Despre o "ea" n-am auzit vreodata sa fie scuzata atunci cind el, nu e casatorit si e atras de o femeie maritata.Aici e mai complicat ca oricind,amindoi au o familie si o relatie extraconjugala.
-
cu toatele ati fost de acord ca sunt si femei si barbati care insala! v-ati pus vreodata in pielea celui care insala?? cum ajunge sa faca asta?? daca are sau nu remuscari??care are o familie si totusi isi creeaza o relatie de suflet in afara ei?? cica,ar cauta in aceasta relatie exact ce nu au acasa! sex,dragoste,comunicare....sunteti de aceeasi parere??
-
In ultima perioada aud tot mai des: imi insel sotul!sau am gasit marea dragoste si o insel..Da! Este de ambele parti: si femeile si barbatii inseala.Cupluri pe care le credeam "fericite" se destrama..am intrebat
e ce? O prietena mi-a zis ca sotul nu ii mai acorda atentie si ca nu ii ofera satisfactie atat cat ar vrea ea.(el vreau sa faca dragoste cam o data pe luna sau poate si la 2 luni ea vrea mai des si uite asa a ajuns sa aibe amant).un prieten dupa o casnicie de 6 ani a ajuns sa insele..de ce? Sotia lui nu se ingrijeste deloc..sta in casa numai intr-un tricou rupt,mereu o doare capu' ,si multe alte mici amanunte care fac ca barbatul de langa tine sa se cam sature.. V-as zice si alte "motive" pe care le-am auzit..acesta era unul dintre subiectele pe care vroiam sa le dezbat la "motonia in cuplu.." de ce ajungem noi femeile sa inselam sau de ce ajung partenerii sa ne insele? -
Povestea asta cu "inselatul" risca sa devina o permanenta
. In fine... va recomand cu caldura un articol din "Avantaje" : Carmen Stanescu si Damian Crasmaru - de 49 de ani impreuna. Cine are nevoie de explicatii sau este chinuit de "de ce"-uri dupa 2,3,4,5,...(aproape 10) ani de casnicie poate gasi acolo unele raspunsuri si, poate, cea mai buna dovada ca "e posibil". -
depinde cum avem curaj sa acceptam realitatea. oricum si femeile si barbatii inseala indiferent ca recunosc sau nu. exceptie fac cei care nu au curajul s-o faca si nu pt ca nu si-ar dori sau n-ar avea motive ( nimic nu este perfect ) ci pt ca traiesc intr-un vis frumos si poate nici numai in sinea lor nu au curajul s-o recunoasca. parearea mea, care din pacate se adanceste pe zi ce trece, este ca in timpurile astea casatoria a devenit ceva de convenienta, probabil rata divorturilor va creste enorm in viitor, si asta pt simplul fapt ca o casatorie nu rezista decat daca unul dintre parteneri lasa de la el( atunci este numai fericire......pt celalat binenteles). si cum femeile s-au modernizat ( si de ce nu atata vreme cat muncesc cot la cot cu barbatii ) nu vad cum s-ar mai lasa calcate in picioare doar de amorul casatoriei. nu, oricine are nevoie sa fie fericit si sa se simta bine indiferent care este modalitatea prin care obtine asta. iar despre mustrari de constiinta, (ce sunt alea ???) eu cand am inselat, nu am avut. de ce as fi avut vreo mustrare, pt ca l-am ranit pe cel care de fapt nu mi-a oferit ceea ce aveam nevoie? nimeni nu inseala de dragul de a o face ci pt ca a gasit inalta parte ceea ce nu are acasa, si are tot dreptul. eu intotdeauna am spus partenerilor de viata ( chiar si sotului meu acuma ) ca pot face ce vor si daca simt nevoia de a fi cu alta femeie s-o faca linistiti, nu am nimic impotriva atata vreme cat se poarta civilizat si dragastos si acasa. am avut experienta in care chiar am stiut amanunte intime dintr-o astfel de relatie si nu m-a durut. si de ce m-ar fi durut? el acasa era acelasi, ma iubea la fel de mult si faceam dragoste la fel. si atunci care e problema. daca asa a fost fericit si cum eu ii vroiam binele i-am dat libertatea aceasta. recunosc ca mie nu mi s-a dat dar mi-am luat-o singura, fara sa stie binentele. aceasta este parerea unei femei de 30 ani si casatorita. astept parerile voastre .....
-
Cand mi-am schimbat locul de munca am intalnit, desigur, o multime de figuri noi. Intre acestea, un tip de 55-60 de ani care, desi este mai "dintr-o bucata" se bucura de o mare simpatie din partea celor care il cunosc. Motivul? In urma cu cca. 15 ani, sotia lui a orbit in urma unei boli grave. Sotul ei n-a parasit-o, ci si-a dus crucea cu demnitate si cu o loialitate demna de toata cinstea si de tot respectul, asumandu-si inclusiv sarcina deloc usoara de a "scoate la liman" doi copii, baieti amandoi.
O cunostinta de-a mea are sotul paralizat de 8 ani. Ea il ingrijeste cu sfintenie si se ingrozeste la ideea ca, intr-o zi, s-ar putea sa-l piarda pentru totdeauna.
Concluzia? In fata adevaratelor incercari ale vietii dilemele de genul "de cate ori pe saptamana?" sau "a fost sau n-a fost orgasm ?" te fac, pur si simplu, sa zambesti. Atunci cand facem apologia "amorului liber", poate ar trebui sa reflectam la ideea ca nu avem toata viata 20-25-30 de ani si ca nu stim niciodata ce ne rezerva viitorul. -
Draga judith,
Eu cred ca tu nu ai ce face, nu te-ai certat cu nimeni pe ziua de astazi si de aceea ti-ai expus "parerea" la acest subiect. Or sa-ti sara "suratele" (nu toate, ci doar, alea imaculate) in cap. Cum adica inseli?! In loc sa-l parasesti cum ar fi "mai cinstit"?! NU AI AVUT REMUSCARI?! Dumenzeule mare, cat de vitzioasa poti a fi! Va sa zica nu ai acasa, si in loc sa recunosti si sa discuti cu sotul (de parca discutiile ar rezolva ceva, daca ar fi fost asa, nu existau razboaie!!!) tu te apuci sa te "autoservesti" de la altii?! Si mai ai si "neobrazarea" sa o recunosti in public!? Suratelor, sariti de dati cu pietre...